ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2019

Ședința publică din data de 20 martie 2019

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 11.04.2016, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale de 344.079,12 RON din care:154.893,96 RON contravaloare facturi chirie teren amenajat, emise conform contractului de închiriere nr x/09.06.2015 pentru perioada aprilie- iulie 2015; 141.986,13 RON facturi reprezentând lipsire folosință teren, emise pentru lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2015, cu mențiunea că ultima factură reprezentând lipsire folosință teren a fost emisă pentru perioada 01.11.2015-20.11.2015; 47199,03 RON penalități de întârziere aferente, facturilor de chirie și utilități achitate cu întârziere sau neachitate până în prezent, penalități emise în perioada noiembrie 2014- noiembrie 2015; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2016 s-a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A.

În baza art. 480 alin. (2) C. proc. civ., a fost admis apelul promovat de apelanta reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. A fost schimbată în tot sentința primei instanței, în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantei B. S.A. Constanța. S-a dispus obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata către reclamantă a următoarelor sume de bani: 154.893,96 RON reprezentând contravaloarea facturi chirie teren amenajat emise conform contractului de închiriere nr. x/09.06.2015 pentru perioada aprilie- iulie 2015;141.986,13 RON facturi reprezentând lipsire de folosință teren, emise pentru lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2015; 47.199,03 RON penalități de întârziere aferente facturilor de chirie și utilități achitate cu întârziere. În baza art. 453 C. proc. civ. a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.568,29 RON reprezentând taxe judiciare de timbru fond și apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. A. S.R.L. apreciind că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material în cauză, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 2019 a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen în vederea soluționării recursului la 20 martie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția netimbrării recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Recurenta nu a timbrat anticipat recursul motiv pentru care i s-a comunicat obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 3522,9 RON, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație neîndeplinită până la data stabilită pentru soluționarea recursului.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru s-a statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Prin precizările depuse la dosar recurenta a învederat faptul că la data de 23 ianuarie 2019 a intrat în procedura falimentului motiv pentru care a susținut că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că, întrucât cererea de recurs a fost formulată înainte de data la care recurenta a intrat în procedura falimentului, scutirea legală de la plata taxei judiciare de timbru nu operează.

Față de considerentele reținute, constatând că recursul nu a fost timbrat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 3 mai 2018, obligație pe care nu a îndeplinit-o nici pentru termenul de judecată din 20 martie 2019, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 87 din 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2019.