ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2712/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2712/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 8 iunie 2018
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 iulie 2015, pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CN APM S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.A. prin care s-a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 794.268,77 RON reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2220 din 15 noiembrie 2016 Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.A. și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 554.907,71 RON cu titlu de penalități de întârziere aferente plății cu întârziere a facturilor emise de reclamantă în perioada 11 ianuarie 2012 - 7 noiembrie 2014 și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cuantum de 9154 RON, constând în taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise.
Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 413 din 26 iunie 2017, a respins apelurile declarate de apelanta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. Constanța și de apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2220 din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2015, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurenta-pârâtă S.C. A. S.A..
Intimata-reclamantă CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.
Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede:
"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".
Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că în speță este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, recursul fiind inadmisibil întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, respectiv 794.268,77 RON.
Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.
Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 26 iunie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 413 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 iunie 2018.