ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1784/2019

HOTĂRÂRE

16.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1784/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata diferenței de spor încasată și cea cuvenită de 20%, calculată la indemnizația de încadrare pentru perioada delegării în sistemul penitenciar, începând cu data de 16.07.2018, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală și daune moratorii, până la data plății efective.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă prin sentința civilă nr. 186/2019 din 06 martie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj.

În argumentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că reclamanta A. nu își desfășura activitatea la Tribunalul Gorj la data înregistrării cererii de chemare în judecată - 05.11.2018, fiind judecător cu grad de tribunal la Judecătoria Tg. Jiu, desemnată judecător de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Târgu-Jiu, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ci prevederile de drept comun, art. 269 alin. (2) Codul Muncii, deoarece gradul de tribunal al reclamantei nu are relevanță în vederea stabilirii competenței teritoriale.

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 435/2019 din 13 iunie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Hunedoara și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Curții de Apel Craiova în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe s-a reținut, în esență, că regulile de competență instituite prin dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. vizează inclusiv situația în care calitatea de pârât într-o cauză o are instanța de judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă prin decizia nr. 64 din 08 iulie 2019, a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Hunedoara, secția I civilă și Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se, în esență, că este vorba de un conflict de competență ivit între două instanțe diferite, din raza unor curți de apel diferite.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față este un conflict de muncă, în care deși regula în funcție de care se verifică competența este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011, este instituită și o excepție prevăzută de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Această prevedere instituie o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, în situația în care pârâtul are calitatea de judecător la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 din 26.04.2018 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23.07.2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în interpretare restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituție și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente" ceea ce presupune că, în cazul în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea acțiunii la Tribunalul Hunedoara, reclamanta, conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția curții de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

În consecință, având în vedere faptul că reclamanta a sesizat mai întâi Tribunalul Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.