ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5111/2019

Ședința publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Justiție prin Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului de Justiție, solicitând anularea soluției Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției cu privire la negarea de competenta de a soluționa plângerile împotriva experților tehnici judiciari și obligarea pârâtului la stabilirea și sancționarea abaterilor disciplinare savarșite de către expertul tehnic judiciar B. înscris la Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare Dolj.

Prin sentința civilă nr. 2622 pronunțată la 16 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recurenta-reclamantă a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece instanța de fond nu a motivat soluția de respingere a cererii.

Aceasta în critica sentinței recurate susține că instanța de fond a preferat să preia apărarea intimatei fără a oferi o cercetare în fond a problemei și a recurs la a atribui calitate procesuala activa unui subiect calificat, respectiv instanța de judecata in a sesiza abaterile disciplinare ale unei categorii profesionale.

În ceea ce privește netemeinicia sentinței civile recurate, recurenta apreciază că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. respectiv cu aplicarea gresită a normelor de drept material, deși prezintă în motivare dispozițiile art. 32 lit. j) din O.G. nr. 2/2000 insă nu le aplică în cauza de față și neagă competența intimatei-pârâte de a sancționa disciplinar activitatea experților.

Recurenta mai susține că instanța de fond prin motivarea oferita analizează fondul cauzei în sensul că ințelege să analizeze expertiza realizată în dosarul x/2014, fără a observa că reclamanta a solicitat obligarea intimatei la cercetarea disciplinară a expertului judiciar și nu analizarea raportului de expertiză sau faptul că în dosarul de fond a fost desemnat un expert, oferind astfel o motivare "plus petitia".

În motivarea în drept a cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Prin rezoluția din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile procedurale și materiale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce urmează.

În speță, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea soluției Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției cu privire la negarea de competenta de a soluționa plângerile împotriva experților tehnici judiciari și obligarea pârâtului la stabilirea și sancționarea abaterilor disciplinare savarșite de către expertul tehnic judiciar B. înscris la Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare Dolj.

Înalta Curte, în ceea ce privește soluția adoptată de prima instanță prin care aceasta a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, apreciind că solicitarea reclamantei de obligare a Biroului Central de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției să stabilească și să sancționeze o abatere disciplinară săvârșită de un expert, fără a exista o sesizare din partea instanței de judecată cu sancționarea expertului de către instanța de judecată este nelegală, o apreciază ca fiind întemeiată pe o interpretare greșită.

În conformitate cu prevederile art. 32 lit. j) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, "Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are următoarele atribuții: (...) j) exercită atribuțiile prevăzute în prezenta ordonanță privind stabilirea și sancționarea abaterilor săvârșite de experții tehnici judiciari.", iar potrivit art. 35 alin. (1) din același act normativ "Experților tehnici judiciari vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert li se pot aplica de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, următoarele sancțiuni disciplinare:

a) avertisment scris;

b) suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an;

c) retragerea calității de expert tehnic judiciar."

În considerarea textelor legale citate anterior, Înalta Curte constată că Biroul Central de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției are atribuții pe linia de cercetare disciplinară a experților tehnici judiciari.

Pe de altă parte se reține că dispozițiile legale anterior citate nu aduc nicio limitare în ceea ce privește subiecții de drept ce pot sesiza Biroul Central de Expertize Tehnice Judiciare cu privire la cercetarea unei prezumptive abateri disciplinare săvârșite de un expert.

Astfel opinia instanței de fond potrivit căreia aceasta a reținut ca argument principal în motivarea sentinței recurate faptul că solicitarea reclamantei de obligare a Biroului Central de Expertize Tehnice Judiciare să stabilească și să soluționeze abaterile disciplinare săvârșite de expert, fără a exista o sesizare din partea instanței de judecată sau o sancționare a expertului de către instanța de judecată este nelegală, este apreciată de instanța de recurs ca fiind bazată pe o interpretare restrictivă a legii, care este de natură a pune în discuție chiar dreptul de petiționare al reclamantei, reglementat la nivel constituțional, ca drept fundamental (art. 51 din Constituție).

Înalta Curte mai observă și că într-adevăr C. proc. civ., ca de altfel și C. proc. pen., reglementează răspunderea administrativă (contravențională) în legătură cu activitatea expertului într-o anumită cauză (de exemplu art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. civ.).

De asemenea art. 22

1

alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 reglementează posibilitatea restituirii sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară într-o anumită cauză, însă aceasta constituie o formă a răspunderii civile, determinată de înlocuirea expertului desemnat a efectua o lucrare de specialitate din motive imputabile acestuia și nu interferează cu răspunderea disciplinară reglementată de art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 și nici nu restrânge sfera subiecților de drept ce pot sesiza Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare în vederea cercetării unei eventuale abateri disciplinare săvârșite de expertul tehnic.

Având în vedere că instanța de fond s-a limitat în considerentele hotărârii recurate, exclusiv la aceeastă motivare, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, apreciind în mod greșit că nu se poate face o solicitare de sancționare a expertului direct de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să analizeze toate argumentele de fapt și de drept prezentate de părți, asigurându-se astfel acestora, dublul grad de jurisdicție prevăzut de lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, considerente pentru care va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 480 alin. (3), coroborat cu art. 497 și 498 alin. (2) din C. proc. civ..instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2622 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2019.