ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3117/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

La data de 5 octombrie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, dosarul fiind trimis, spre soluționare, prin repartiție computerizată aleatore completului de filtru nr. 7.

Prin rezoluția din data de 11 octombrie 2017, instanța a stabilit termen de judecată la data de 10 noiembrie 2017, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 10 noiembrie 2017, judecata cauzei a fost amânată pentru data de 24 noiembrie 2018 în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar formulată de recurentul contestator A.

Prin încheierea din 24.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La data de 12.06.2018, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe roi în vederea discutării excepției de perimare a recursului, acordând termen la data de 21 septembrie 2018.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza. în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se afla, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vedere adjudecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 24 noiembrie 2017, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 mai 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimat recursul cu a cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.09.2018.