ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2857/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă la data de 12 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1349, art. 1357, 1381, 1385, 1388 și urm. C. civ., Legea nr. 136/1995, Normele nr. 23/2014, Legea nr. 213/2015, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu citarea în cauză a intervenientului forțat B., obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 450.000 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând pierderea câștigului din muncă, urmare a accidentului rutier produs la data de 09.12.2013.

Prin sentința nr. 388 din 15 mai 2017 Tribunalul Mureș, secția civilă a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 392/A din 19 octombrie 2017 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat generic pe dispozițiile art. 488-502 C. proc. civ. reclamantul A., arătând că, prin admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, instanța de apel a interpretat eronat legea și a ignorat normele invocate de către acesta.

Recurentul-reclamant a învederat că instanța de apel nu a ținut cont de jurisprudența invocată, în sensul obligării Fondului de Garantare a Asiguraților la plata despăgubirilor rezultate dintr-un contract RCA încheiat cu o societate de asigurare aflată în faliment.

Întrucât nu a fost luată nicio măsură în ceea ce privește soluționarea dosarului intern, recurentul-reclamant apreciază că a fost încălcat termenul rezonabil de soluționare a cererilor prevăzut de art. 6 CEDG.

Având în vedere că cererea de plată a fost demarată cu respectarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 213/2015, este evident că procedura administrativă internă a fost declanșată și urmată, situație față de care nu se poate discuta de o cerere inadmisibilă în fața instanței de judecată.

Prin încheierea de ședință din 18.04.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care a fost conexat dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 609/17.07.2018 au fost admise sesizările menționate, stabilindu-se ca în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei nr. 369/30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei(20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 28.06.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părților la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a-i din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de pănă la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582/20.07.2017 în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", despre care s-a reținut că "legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției dedusă judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "...de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarele conexate nr. x/2018 și nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON. inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel Târgu Mureș este pronunțată într-un litigiu anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului ca hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 12.12.2016, reclamantul A. a solicitat obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 450.000 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând pierderea câștigului din muncă, urmare a accidentului rutier produs la data de 09.12.2013.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care decizia nr. 392/A din 19.10.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 392/A din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în județ Mureș și cu domiciliul procesual ales la Cabinet individual de avocat "C.", cu sediul în București, împotriva deciziei nr. 392/A din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, cu sediul în București și cu intimatul-intervenient B., cu domiciliul în județul Harghita.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.