AFFAIRE DE GUGLIELMO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

22.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE DE GUGLIELMO c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 DE GUGLIELMO c. ITALIA Cerere nr. 5489/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iulie 2008 DEFINITIVF 22/10/2008 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Guglielmo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Sally Dolle, graffière de section Dupa ce a deliberat în camera Consiliului la 1 iulie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 5489/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, M Giulietta de Guglielmo ( La 19 februarie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv Convenia privind apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale), reclamanta fiind reprezentată de domnul S. de Niss de Maria, avocat la Benevent. Guvernul italian (atîlul) a fost reprezentat succesiv de agenii săi, dnii I.M. Braguglia și R. Adam, și co-agenii săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 29 august 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, aceasta a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA A. Procedura principală la 11 februarie 1988, recurenta i-a atribuit domnului M. și domnului A, reprezentate de compania lor de asigurări Z., în fața Tribunalului din Benevent (RG 395/88), pentru a obține despăgubirea prejudiciilor fizice grave suferite din cauza unui accident rutier. Începând cu 13 aprilie 1988, au avut loc paisprezece audieri stabilite între 21 septembrie 1988 și 4 iulie 1994, trei au fost revocate din oficiu, două au vizat mandatul unui expert și stabilirea unui tribunal de prezentare a concluziilor. La 20 martie 1995, tribunalul a anulat procedura din cauza decesului lui M. C., avocat al pârâtei. La data de 5 iunie 1995, procedura a fost reluată în fața aceleiași instanțe. Anularea cauzei a fost stabilită la ședința din 13 mai 1996, cu privire la data de 28 aprilie 1997. A doua zi, ca urmare a lichidării administrative a societății Z. octombrie 1997, procedura a fost reluată de reclamantă în fața aceleiași instanțe. Ulterior, cele nouă ședințe stabilite între 13 iulie 1998 și 27 iunie 2003, trei au fost revocate din oficiu, trei au vizat o tentativă de soluționare a litigiilor și stabilirea unei lanuri de prezentare a concluziilor. La 11 iulie 2003, părțile încheie un acord amiabil în temeiul căruia reclamanta a renunțat la cererea sa împotriva plății unei sume de 174 615 EUR (EUR). După patru ședințe revocate din oficiu și una din cauza lipsei părților, la 17 februarie 2005, Tribunalul raiyal în cauza rolului. B. La 3 octombrie 2001, recurenta sesizează instanța de apel a Romei în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (Legea Pinto) pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii descrise mai sus. Ea a solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor morale în urma unei decizii din 25 februarie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 23 aprilie 2002, instanța de apel a evaluat procedura până la data deciziei și a constatat că a depășit o durată rezonabilă. 000 EUR ca despăgubire pentru prejudiciul moral și 800 EUR pentru cheltuieli de judecată. Această decizie nu a fost notificată și a dobândit autoritatea de lucru judecat la 8 iunie 2003. Prin scrisoarea din 26 iulie 2002, recurenta a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și i-a cerut să reia examinarea cererii sale. Prin aceeași scrisoare, recurenta a informat, de asemenea, Curtea că nu avea dreptul de a se supune casiunii pe motiv că acest remediu putea fi introdus numai pentru chestiuni de drept. Sumele acordate în executarea deciziei Pinto au fost plătite la 12 septembrie 2005. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE Dreptul și practica internă relevante sunt prevăzute în hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, § 23-31, CEDH 2006-....). ÎN CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 10. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. În urma examinării faptelor cauzei și a argumentelor părților, Curtea consideră că nu este suficient să se stabilească în mod corespunzător și că plata sumei mai mică (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, n 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 și Cocchiarella c. Italia, citată anterior). În sensul art. 34 din Convenție. 13. Curtea constată că acest at nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 14. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare se extinde de la 11 februarie 1988, ziua în care reclamanta a depus cererea în fața Tribunalului din Benevent, până la 11 iulie 2003, data semnării regulamentului amiabil și, prin urmare, a durat cincisprezece ani și cinci luni pentru un grad de jurisdicție. 15. În estimarea acestei perioade, Curtea ia în considerare faptul că instanța de apel a evaluat durata procedurii la data deciziei sale, adică la 25 februarie 2002. Plecând de la o perioadă de șaisprezece luni (de la 25/02/2002 la 11/07/2003, data la care procedura de quo s-a încheiat) nu a putut fi luată în considerare de instanța de apel. În plus, Comisia observă că reclamanta nu a avut posibilitatea de a se întoarce la o instanță de apel pentru a pune în aplicare noua jurisprudență a Curții de Casație din 26 ianuarie 2004 (a se vedea Hotărârea nr 1339) și că durata rămasă de șaisprezece luni nu a fost suficientă în sine pentru a constitui o a doua încălcare în cadrul aceleiași proceduri (a se vedea, a contraro Rotondi c. Italia, 38113/97, §§ 14-16, 27 aprilie 2000 și S.A.GE.MA S.N.C. Italia, n 40184/98, §§ 12-14, 27 aprilie 2000. Prin urmare, Curtea apreciază că, din moment ce recurenta se poate revoca 16. Curtea constată, de asemenea, că suma acordată de instanța În ansamblu, în special în etapa de executare, nu a făcut recurentei să-și piardă calitatea de victimă a unei victime, ci o circumstanță agravantă în contextul încălcării articolului 6 alineatul (1) pentru depășirea termenului rezonabil. Astfel, Curtea va fi nevoită să revină asupra acestei chestiuni din unghiul articolului 41 (a se vedea Cocchiarella c. Italia, citată anterior, § 120 17. După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de termen rezonabil care decurge din aceasta, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 18. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 976 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 20. Guvernul contestă aceste revendicări. 21. Curtea consideră că aceasta ar fi putut acorda recurentei, în lipsa unor căi de atac interne și ținând seama de domeniul de aplicare al litigiului, suma de 20 000 EUR. Faptul că instanța de apel din Roma i-a acordat reclamantei aproximativ 35 % din această sumă duce la un rezultat vădit nerațional. Prin urmare, ținând cont de caracteristicile căii de atac, Pinto, și de faptul că aceaceasta este încă obținută la o constatare a încălcării, Curtea, ținând cont de soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la §§ 139-142 și 146) și acționând în echitate, alocată reclamantei 2 000 EUR în acest sens, plus 2 000 EUR pentru perioada suplimentară suferită de recurentă după constatarea încălcării de către instanța judecătorească Cheltuieli și cheltuieli de judecată 22. Justificative pe suport, reclamanta solicită, de asemenea, 5 971 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și la Strasbourg. 23. Guvernul contestă aceste pretenții. 24. În conformitate cu jurisprudența Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alții c. Turcia, nr 29189/02, din 24 ianuarie 2008, § 22). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața acesteia, Curtea consideră că, în cadrul pregătirii prezentei cereri, au trebuit să fie suportate anumite cheltuieli. Prin urmare, Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră că suma de 1 000 EUR este rezonabilă în acest sens. Interese moratoriu 25. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 400 EUR (șapte mii patru sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 iulie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte