AFFAIRE CATAUDO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

22.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CATAUDO c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CATAUDO c. ITALIA Cerere nr. 4285/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iulie 2008 DEFINITIVF 22/10/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Cataudo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Agenția Europeană a Drepturilor Omului), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 iulie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 4285/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, M Nicolina Cataudo ( La 16 decembrie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv Convenia privind drepturile omului). Recurenta este reprezentată de domnul C. Marcellino și A. Mandato, avocai la Benevent. Guvernul italian (atlée) a fost reprezentat succesiv de agenii săi, dnii I.M. Braguglia și R. Adam și co-agenții săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 30 august 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Recurenta s-a născut în 1961 și își are reședința în Benevent. A. Procedura principală la 12 octombrie 1991, reclamanta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent (RG nr. 4312/91), acționând ca judecător al muncii, în scopul de a obține anularea deciziei Camerei Regionale a Muncii, care excludea, pentru anul 1989, de pe lista lucrătorilor agricoli. 8 ianuarie 1996, procedura a fost întreruptă deoarece o lege din 1994 anulase serviciul de contribuții agricole (SCAU - Servizio per i Contributi Agricoli Unificati) atribuit în justiție. La 5 iulie 1996, reclamanta a reînceput procedura. octombrie 1992 și la 21 martie 2000, patru au fost revocate din oficiu și una privind audierea părților. Printr-o hotărâre din 21 martie 2000, al cărei text a fost depus la grefă la 23 martie 2000, instanța din oficiu a respins acțiunea. La 16 octombrie 2000, recurenta a formulat o cerere împotriva acestei hotărâri. printr-o hotărâre din 17 iunie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 27 decembrie 2002, Curtea a respins recursul. B. Procedura Pinto la 9 octombrie 2001, reclamanta sesizează instanța de apel a Romei în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001, În scopul de a se plânge de durata procedurii descrise mai sus, Curtea a solicitat instanței să ajungă la concluzia încălcării art. 6 alin. (1) din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor materiale și morale suferite, în special pentru cel puțin 24 000 000 de lire [12 394,97 EUR] ca daune materiale și morale. Printr-o decizie din 28 martie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 28 mai 2002, instanța de apel a constatat o perioadă rezonabilă de depășire a cererii privind prejudiciul material, pe motiv că reclamanta nu a furnizat nicio dovadă și a acordat 2 600 EUR în mod corect ca compensație pentru prejudiciul moral și 920 EUR pentru cheltuieli de judecată. Această decizie a aprobat autoritatea de lucru judecat la 12 iulie 2003. Prin scrisoarea din 6 decembrie 2002, recurenta a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a rugat-o să reia examinarea cererii sale. Printr-o scrisoare din 21 ianuarie 2003, aceasta a informat, de asemenea, Curtea că nu avea dreptul de a se prezenta în casation. Sumele acordate în executarea deciziei Pinto au fost plătite la 25 noiembrie 2004. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 10. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006-...). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 11. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. În urma examinării faptelor cauzei și a argumentelor părților, Curtea consideră că nu este suficient să se stabilească în mod corespunzător și că plata sumei mai mică (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, n 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 și Cocchiarella c. Italia, citată anterior). În sensul art. 34 din Convenție. 14. Curtea constată că acest at nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv. Pe fond 15. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare se întinde de la 12 octombrie 1991, ziua în care reclamanta a înaintat cererea reclamantului în fața instanței judecătorești din Benevent, până la 27 decembrie 2002, data depunerii la grefa hotărârii instanței judecătorești, în a doua instanță și, prin urmare, a durat mai mult de 11 ani și două luni pentru două grade de jurisdicție. 16. În estimarea acestei perioade, Curtea ia în considerare faptul că instanța de apel a evaluat durata procedurii la data deciziei sale, adică la 28 martie 2002. Pe baza unei perioade de nouă luni (28/03/2002-27/12/2002, data la care procedura de quo s-a încheiat) nu a putut fi luată în considerare de instanța de apel. În plus, Comisia observă că reclamanta nu a avut posibilitatea de a se întoarce la o instanță de apel pentru a aplica noua jurisprudență a Curții de Casație din 26 ianuarie 2004 (a se vedea Hotărârea nr 1339) și că durata rămasă de nouă luni n 38113/97, §§ 14-16, 27 aprilie 2000 și S.A.GE.MA S.N.C. Italia, n 40184/98, §§ 12-14, 27 aprilie 2000. Prin urmare, Curtea apreciază că, din moment ce recurenta poate să se autopedepsească mai mult decât pe durata procedurii, aceasta poate lua în considerare întreaga procedură națională pe fond și nu numai cea deja examinată de Curtea (a se vedea Cocchiarella c. Italia, citată anterior, § 115-116). 17. Curtea constată, de asemenea, că suma acordată de instanța Prin urmare, Curtea va fi nevoită să revină asupra acestei chestiuni din unghiul articolului 41 (a se vedea Cocchiarella c. Italia, citată anterior, § 120). După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de termen rezonabil care decurge din aceasta, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 19. De asemenea, recurenta se plânge de încălcarea articolelor 14, 17 și 34 din convenție, pe motiv că aceasta ar fi fost victima unei discriminări bazate pe bogăție, având în vedere costurile avansate pentru a iniția procedura, precum și riscul de a fi condamnată la plata cheltuielilor de procedură în caz de respingere a acțiunii sale. 20. Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste obiecțiuni din perspectiva dreptului de a avea acces la o instanță în temeiul articolului 6 din convenție. Curtea constată că, deși un individ poate fi admis, potrivit legii italiene, în beneficiul asistenței judiciare gratuite în materie civilă, recurenta nu a solicitat acest ajutor. În plus, aceasta arată că a putut sesiza instanțele competente în conformitate cu legea Pinto și că tribunalul a acceptat cererea sa, acordându-i o sumă cu titlu de cheltuieli de procedură. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre t ă ț i le de acces la un tribunal atunci când o parte, reprezentată de un avocat, sesizează în mod liber instanța competentă și își prezintă în f a ț a ei argumentele. Prin urmare, nici o aparență a unei încălcări care nu poate fi identificată, Curtea declară aceste obiec ț ii inadmisibile, deoarece în mod vădit nefondate în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și cu art. 4 din Conven ț ia ( Nicoletti c. Italia (dec.), nr. 31332/96, 10 aprilie 1997). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la aceasta, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagube 22. reclamanta solicită 9 794,97 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 23. 24 Curtea consideră că aceasta ar fi putut acorda recurentei, în lipsa unor căi de atac interne și având în vedere natura litigiului, suma de 10 000 EUR. Faptul că instanța de apel din Roma i-a acordat reclamantei aproximativ 26 % din această sumă duce la un rezultat vădit nerațional. Prin urmare, ținând cont de caracteristicile căii de atac, Pinto, și de faptul că aceaceasta este încă obținută la o constatare a încălcării, Curtea, ținând cont de soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la §§ 139-142 și 146) și acționând în echitate, alocată reclamantei 1 900 EUR în acest sens, precum și 2 300 EUR pentru frustrarea suplimentară ca urmare a întârzierii în plata a 2 600 EUR, care a avut loc numai la 25 noiembrie 2004, adică la mai mult de 29 de luni de la depunerea la grefă a deciziei Tribunalului de apel. Costuri și cheltuieli de judecată 25. Justificative pe suport, reclamanta, de asemenea, solicită 6 020,72 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și la Strasbourg. 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. În conformitate cu jurisprudența Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alte c. Turcia, 29189/02, din 24 ianuarie 2008, § 22. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor Pinto În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața acesteia, Curtea consideră că, în cadrul pregătirii prezentei cereri, au trebuit să fie suportate anumite cheltuieli. Prin urmare, Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră că suma de 1 000 EUR este rezonabilă. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 200 EUR (patru mii două sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 iulie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte