ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată și precizată pe rolul Tribunalului Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17.02.2015, reclamantele A., B. și C., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea actului administrativ emis de pârâtă sub nr. 10052 - 10059; 10312/1/26.01.2015 (raportat la anul 2009), reprezentând în fapt un refuz nejustificat, emis cu exces de putere, prin care ITRSV Brașov a comunicat refuzul/avizul negativ la solicitările sus-menționate, cu privire la întocmirea decontului și acordarea compensațiilor aferente anului 2009, cu consecința obligării pârâtei la:
- plata sumei de 47.464,80 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 98,70 ha, situată în zona de conservare totală a Siturilor Natura 2000 - Situl Târnava Mare - Sighișoara și Situl Podișul Hartibaciului, în zona/tipul funcțional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Sighișoara pe întreaga perioadă a anului 2009, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2009;
- plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 47.464.80 RON începând cu data de 19.07.2012, data la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care Comisia Europeană a emis Decizia nr. C(2012)5166 final - publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe data de 13.09.2012 (RO) - prin care a avizat favorabil continuarea acordării ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice și juridice indiferent de forma de proprietate pentru terenurile forestiere (păduri în TI și T2 din cadrul Siturilor Natura 2000) sau de la data de 22.12.2014, data la care a depus Cererea nr. 667 la ITRSV Brașov;
Prin precizarea acțiunii, reclamantele au solicitat introducerea în cauză a Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, în calitate de organ ierarhic superior al pârâtului, de ordonator principal de credite și de autoritate centrală în domeniul silviculturii și obligarea în solidar a celor doi pârâți la plata ajutorului de stat pe anul 2009, cu dobândă precum și plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin Sentința civilă nr. 919 din 14 februarie 2015, Tribunalul Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Mureș, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții ITRSV Brașov și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Târgu-Mureș a reținut că există prevederi legale exprese care stabilesc modalitatea și procedura de acordare a acestor ajutoare de stat pe cale administrativă.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, fiind chemată în judecată autoritatea publică centrală pentru a fi obligată la plata ajutorului de stat, instanța a constatat că devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu textele de lege anterior citate și menționate.
Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Ape Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 122/2015 din 19 noiembrie 2015, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, în favoarea Tribunalului Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a reținut că actul administrativ fiscal a cărui anulare s-a solicitat prin prezenta cerere a fost emis de organul fiscal teritorial în baza dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, text legal potrivit căruia se pune problema îndeplinirii condițiilor în care, pentru obligațiile fiscale ale unui debitor, pot răspunde în solidar cu acesta și alte persoane fizice sau juridice, fără a se putea pune în discuție cuantumul sau legalitatea stabilirii obligațiilor de plată restante ale debitorului.
Față de acestea, și având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a apreciat că Tribunalului Mureș este instanța competentă teritorial, în raport de domiciliul reclamantului.
Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte constată că reclamantele solicită, acordarea contravalorii despăgubirilor aferente masei lemnoase care nu a putut fi recoltată datorită funcțiilor de protecție pentru terenurile forestiere situate în zona/tipul funcțional T2 din Siturile Natura 2000 - Situl Târnava Mare - Sighișoara și Situl Podișul Hartibaciului, pentru întreaga perioadă a anului 2009, în cuantum de 47,64,80 RON.
Acest demers judiciar al reclamantelor, așa cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei este în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov (ITRSV Brașov) și Ministerul Mediului și Pădurilor.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În raport de dispozițiile legale citate anterior, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.
Cu privire la competența materială, în raport de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța constată că, în cauză refuzul de acordare a compensațiilor pretinse de reclamanți nu poate fi exprimat decât de minister, iar față de dispozițiile legale care guvernează domeniul acordării acestor ajutoare de stat, respectiv, art. 97 și 98 din C. silvic în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aceste prevederi legale stipulează că acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează se realizează din bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, după ce documentația stabilită în anexa 1 a H.G. nr. 861/2009 se transmite autorității centrale de către structurile teritoriale.
Așadar, acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamante, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.
Văzând și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice.
Întrucât Ministerul Mediului și Pădurilor face parte din categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, rezultă că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității publice.
În consecință,având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., B. și A. și pe pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2016.
Procesat de GGC - NN