ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2910/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/02.10.2014 reclamanta A. a solicitat instanței de contencios administrativ revocarea Rezoluției nr. 3766/IJ/2568/DIJ/2013, a pârâtei Inspecția Judiciară și obligarea pârâtei la exercitarea acțiunii disciplinare împotriva d-nei judecător B. pentru faptele ce au fost sesizate prin sesizarea Înregistrată la 16 iulie 2013 de A. și C.

Prin Sentința nr. 421 din 17 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a apreciat de către recurentă că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material pentru următoarele motive:

- modul de soluționare a cauzei de instanța de fond încalcă dreptul de acces la instanță al recurentei - reclamante, așa cum a fost reținut de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în sensul că se refuză dreptul recurentei - reclamante de a se adresa cel puțin o dată instanței de judecată pentru cenzurarea modului în care sesizarea acesteia a fost soluționată în procedura administrativă,

- recurentei nu îi poate fi refuzat dreptul la atacarea Rezoluției nr. 3766/IJ/2568/DIJ/2013, prin care a fost soluționată sesizarea 3195/IJ/2193/DIJ/2013 formulată de recurenta-reclamantă, pe motiv că sesizarea acesteia a fost conexată unei alte sesizări, cu alt titular al acțiunii disciplinare și pentru care prevede un alt regim de soluționare,

- susținerile intimatei pârâte, Inspecția Judiciară și interpretarea dată de Curtea de apel contravin și principiilor reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 397/2014, decizie în care s-a reținut că erau neconstituționale dispozițiile potrivit cărora rezoluția prin care inspectorul judiciar constata că nu există indiciile unei abateri disciplinare era definitivă, contravenind prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, precum și celor convenționale privind dreptul la proces echitabil,

- argumentația Curții de Apel în sentința recurată supune dreptul de acces al recurentei unor limitări disproporționate, prin aceea că neagă accesul la instanță prin interpretarea lipsită de previzibilitate a unor dispoziții legale contradictorii și nepuse în concordanță cu dispozițiile constituționale,

- rezoluția atacată este act administrativ, iar acțiunea împotriva acesteia este admisibilă.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de către intimata - pârâtă, în esență, au fost reiterate susținerile din cererea de recurs.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Inspecția Judiciară s-a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Totodată, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentă, pârâta neaflându-se în culpă procesuală.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 421 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și la dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat revocarea Rezoluției nr. 3766/IJ/2568/DIJ/2013 întocmită de pârâta Inspecția Judiciară și obligarea pârâtei la exercitarea acțiunii disciplinare împotriva d-nei judecător B. pentru faptele ce au fost sesizate prin sesizarea Înregistrată la 16 iulie 2013 de A. și C.

În drept, potrivit dispozițiilor dispozițiile art. 45 din Legea nr. 317/2004:

(1) În cazurile în care ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt titulari ai acțiunii disciplinare, aceștia pot sesiza Inspecția Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.

(2) În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.

(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) și (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acțiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecției Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare:

a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o propunere de clasare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (1);

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2).

(5) Primind propunerea de clasare prevăzută la alin. (4) lit. a), ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate:

a) să dispună clasarea lucrării și comunicarea rezultatului persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare;

b) să solicite motivat completarea verificărilor prealabile, atunci când apreciază că acestea nu sunt complete. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată de titularul acțiunii disciplinare;

c) să dispună începerea cercetării disciplinare prealabile.

(6) În cazul în care se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar:

a) transmite autorului sesizării, în termen de 7 zile de la finalizarea verificării prealabile, propunerea de începere a cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (1);

b) dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2).

(7) Primind propunerea de începere a cercetării prealabile prevăzute la alin. (6) lit. a), ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune începerea cercetării disciplinare prealabile.

(8) În situația în care mai multe sesizări privesc aceeași faptă și aceeași persoană, sesizările se conexează.

În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, prima instanță a constatat în mod judicios că în ipoteza dedusă judecății rezoluția contestată de reclamantă nu poate fi cenzurată pe cale judiciară, deoarece nu produce efecte juridice prin ea însăși, câtă vreme urmează a fi cenzurată de titularul acțiunii disciplinare, în condițiile alin. (5) al art. 45 din Legea nr. 317/2004.

Astfel, rezoluția inspectorului judiciar prin care s-a efectuat doar o verificare prealabilă la sesizarea Ministerului Justiției, nu poate fi asimilată cu rezoluția emisă în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, prin perspectiva efectelor și a căilor de atac prevăzute de lege.

În aceste condiții nu se poate reține încălcarea principiului liberului acces la justiție, actul care poate fi atacat fiind soluția pronunțată de către ministrul justiției sau președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care procedează conform alin. (5) al aceluiași articol.

Fiind învestită cu o acțiune inadmisibilă, prima instanță nu avea nici posibilitatea să cenzureze modalitatea de conexare a sesizărilor și nici să modifice cadrul procesual prin introducerea Ministerului Justiției în cauză.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 421 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - GV