ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3370/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Organizația B. Apahida, Organizația B. Cluj și B., a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii nr. 6 din 16.01.2017 emisă de Comisia Teritorială de Arbitraj și comunicată acestuia în data de 15.05.2017 și, în consecință, anularea Hotărârii nr. 2 din 24.08.2016 emisă de Comisia de Arbitraj Județeană Cluj, anularea Deciziei nr. 1 din 23.06.2016 emisă de Comitetul de Coordonare Locală al B., având ca obiect excluderea din rândul membrilor B. a reclamantului, în calitate de membru B. Apahida și consilier local în cadrul Consiliului Local Apahida, anularea Deciziei nr. 1 din 11.06.2016 prin care Biroul Local al B. Apahida a propus sancționarea reclamantului cu excluderea din rândul membrilor B., anularea sancțiunii aplicate în mod nelegal reclamantului de către Comitetul de Coordonare Locală al B. constând în excluderea acestuia din rândul membrilor B., obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin completarea depusă la dosar la data de 31.08.2017, reclamantul A. a solicitat și anularea Deciziei nr. 579 din 17.08.2017 emisă de Curtea de Arbitraj a B.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 6.663 din 06.12.2017, pronunțată în dosar nr. x/2017, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetentei materiale funcționale a secției Mixte din cadrul Tribunalului Cluj în privința soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Organizația B. Apahida, Organizația B. Cluj și B. și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului Cluj.

În motivarea soluției, Tribunalul a reținut că Legea nr. 14/2013, în baza căreia reclamantul a formulat acțiunea, nu instituie o competență specială a instanței de contencios administrativ și, față de împrejurarea că actele atacate nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar obiectul cererii nu se înscrie în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că revine instanței de drept comun competența de soluționare a prezentei cauze, respectiv secției civile a Tribunalului Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2017, sub nr. x/2017*.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 99 din data de 23.02.2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul A. împotriva pârâtelor Organizația B. Apahida, Organizația B. Cluj și Organizația B. București în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că potrivit art. 610 C. proc. civ. "Competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul".

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea unor hotărâri emise de către Comisia teritorială de arbitraj, de Comisia județeană de arbitraj și de Curtea de Arbitraj a B.

Prin Decizia nr. 1 din 23.06.2016 emisă de către Comitetul de coordonare locală al B. Apahida s-a aprobat propunerea BPL al B. Apahida privind excluderea reclamantului din cadrul B. Apahida.

Prin Hotărârea nr. 2 din 24.08.2016 emisă de către Comisia de Arbitraj Județeană Cluj, s-a respins contestația formulată de către reclamant împotriva Deciziei nr. 1 din 23.06.2016 și s-au menținut întru totul prevederile Deciziei nr. 1 din 23.06.2016.

Reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 6 din 16.01.2017 a Comisiei Teritoriale de Arbitraj.

De asemenea, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 579 din 17.08.2017 emisă de către Curtea de Arbitraj a B.

În același timp, Tribunalul Cluj a avut în vedere și dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

2.3 Prin Sentința nr. 2.340 din data de 18.05.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială; s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Organizația B. - Filiala Apahida, Organizația B. -Filiala Cluj și Organizația B., în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ; s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei către Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate "autorităților publice" - "persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

De asemenea, conform art. 1 din Legea partidelor politice nr. 14/2003:

"Partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public".

Instanța a apreciat că determinant este actul principal, care produce efecte juridice prin el însuși, de sine stătător, în speță acesta fiind Decizia nr. 1 din 23.06.2016 prin care s-a dispus excluderea reclamantului din cadrul B. Apahida. Actul emis în soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva deciziei în cauză nu reprezintă decât consecința parcurgerii procedurii prealabile ori a unei proceduri anume prevăzute de Statut, astfel încât verificarea legalității Hotărârii nr. 6 din 16.01.2017 a Comisiei Teritoriale de Arbitraj și a Deciziei nr. 579 din 17.08.2017 emise de către Curtea de Arbitraj a B. sunt de competența aceleiași instanțe care va statua asupra legalității actului primar contestat.

Decizia nr. 1 din 23.06.2016 emisă de Comitetul de coordonare locală a B. Apahida constituie un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar procedura de contestare a actului nu poate fi asimilată celei desfășurate în fața unui tribunal arbitral, conform C. proc. civ.

Având în vedere că emitentul Deciziei nr. 1 din 23.06.2016 este Comitetul de coordonare locală a B. Apahida, autoritate administrativă asimilată de interes public local, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte reține că potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003:

"Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului", însă această prevedere legală a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, reținându-se că textul normativ contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție, precum și principiului plenitudinii de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementat de art. 126 alin. (1) din Constituție.

În acest context, rezultă că dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă controlului judecătoresc, însă, întrucât legiuitorul nu a modificat prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, în vederea punerii lor în acord cu Constituția, se ridică problema determinării instanței competente să soluționeze acțiunile ce vizează atacarea actelor emise de partidele politice cu privire la dobândirea sau pierderea calității de membru.

Problema care a generat conflictul negativ de competență în prezenta cauză este reprezentată de calificarea juridică a actelor prin care s-a hotărât excluderea membrilor de partid, ca fiind acte de drept civil, supuse jurisdicției civile, ori acte administrative, supuse contenciosului administrativ.

Noțiunea de "contencios administrativ" este definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim."

Chestiunea care trebuie lămurită în speță este aceea de a stabili dacă emitentul actelor contestate are calitatea de autoritate publică în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și dacă hotărârea litigioasă are natura juridică a unui act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

Textele de lege indicate au următorul conținut:

"(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;"

Din cuprinsul acestor dispoziții normative rezultă că o condiție esențială pentru definirea unui act juridic ca fiind un act administrativ este aceea ca actul să fie emis în regim de putere publică, fiind necesar, așadar, ca autoritatea publică să fi acționat într-o manieră ce implică exercitarea acestui tip de putere, care imprimă actului administrativ trăsăturile sale esențiale: obligativitatea, executorialitatea, prezumția de autenticitate, veridicitate și legalitate.

Este adevărat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, "partidele politice [...] sunt persoane juridice de drept public", însă această calitate nu le conferă, de plano și calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar actele pe care le emit partidele politice nu sunt în mod automat acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

Esențială în acest sens este natura juridică a actului contestat, instanțele de judecată având obligația de a analiza dacă acesta întrunește condițiile unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă are caracterele unui act unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În acest sens, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 6 din 16.01.2017, emisă de Comisia Teritorială de Arbitraj a B., precum și celelalte acte contestate, a căror anulare se solicită, nu au fost emise în regim de putere publică, ci în temeiul procedurilor și atribuțiilor reglementate de statutul partidului, statut adoptat prin voința membrilor acestuia, conform scopurilor urmărite la data înființării lui. Cum statutul nu a fost adoptat în regim de putere publică, ci în regim de drept privat, potrivit voinței proprii a unor persoane fizice, nici actele juridice de punere în aplicare a dispozițiilor acestui statut nu sunt emise în regim de putere publică. Prin hotărârea contestată nu s-a urmărit realizarea unui interes public, ci protejarea intereselor unei asociații politice, iar persoanele care au decis asupra sancțiunii de excludere din partid nu au acționat ca agenți ai unei puteri publice.

Pe cale de consecință, nefiind incidente normele speciale de competență în materia contenciosului administrativ și în absența din cuprinsul Legii nr. 14/2003 a unor dispoziții cu caracter derogatoriu, Înalta Curte, reținând natura civilă a raporturilor juridice deduse judecății, apreciază că litigiul se judecă de către instanța de drept comun, determinată conform art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., respectiv Tribunalul Cluj, secția civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Organizația B. Apahida, Organizația B. Cluj, Organizația B., în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de ED