ÎCCJ, Decizia nr. 48/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate nulitatea testamentului olograf întocmit de autorul părților, C., decedat la data de 9 decembrie 2014, iar în subsidiar să se dispună reducerea legatului, până la limita cotității disponibile.

Prin Sentința civilă nr. 6848 din 18 aprilie 2016, Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența în favoarea Tribunalului București, față de valoarea obiectului cererii.

Prin Sentința civilă nr. 587 din 27 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca nefondată, acțiunea în constatarea nulității testamentului, s-a disjuns acțiunea privind reducțiunea liberalității și s-a înaintat această cerere spre conexare la Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., criticând hotărârea atacată și solicitând admiterea apelului, în sensul admiterii acțiunii introductive.

Prin Decizia civilă nr. 280 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 28 august 2018.

II. Hotărârile de declinare a competenței

Prin Încheierea nr. 4299 din 16 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus declinarea competenței soluționare a recursului în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu natura litigiului care vizează o acțiune derivată din materia liberalităților, prin care se pun în discuție chestiuni referitoare la regulile de fond cerute pentru încheierea valabilă a unui testament olograf, motiv pentru care acest litigiu se situează în sfera jurisdicțională a completelor specializate din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înființate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Încheierea nr. 4106 din 22 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., a înaintat dosarul spre competentă soluționare Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut, în esență, că litigiul în cauză nu se situează în sfera jurisdicțională a completurilor specializate din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înființate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere. Recursul exercitat de reclamantul A. la data de 28 august 2018 a fost înregistrat anterior adoptării Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018 a Colegiului de conducere, pe rolul secției a II-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât, față de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, litigiul se circumscrie competenței alocate secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., cu conflictul negativ de competență ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând normele incidente în privința competenței în această materie, constată și stabilește că aceasta revine secției a II-a civile, potrivit considerentelor ce succedă:

Problema de drept supusă analizei o constituie chestiunea conflictuală legată de competența completurilor de judecată ale aceleiași instanțe (în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție), respectiv competența materială (ratione materiae), stabilită sub aspect procesual, în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Potrivit C. proc. civ., o atare situație este asimilată conflictului negativ de competență, competența pronunțării regulatorului de competență revenind, în cauză, Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal și Secțiile Unite, cu competență proprie (anterior acestei date, începând cu data de 1 octombrie 2011, organizarea cuprindea, pe lângă cele 4 secții, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie).

În lipsa unor norme de competență materială prin care să se statueze că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune ale completurilor de judecată, care funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, în cadrul secției I civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), a exproprierii (ID 3590), în materia revendicării imobiliare (ID 3960 și ID 4200). De asemenea, există două completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

În cadrul secției a II-a civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societățile comerciale, raporturile juridice dintre profesioniști, obligațiile născute din legi speciale, pretenții, printre acestea fiind enumerată și acțiunea în constatarea nulității și anulabilitate (ID 3240; ID 3415; ID 4120; ID 4340; ID 4520).

De asemenea, conform Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții, prin utilizarea aplicației Ecris.

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activității de judecată de la nivelul secției I civile și a secției a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesioniști, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice".

În cauză de față, reclamantul A. a învestit instanțele cu o cerere având ca obiect constatarea nulității unui testament olograf și, în subsidiar, reducerea legatului până la limita cotității disponibile.

Așa cum rezultă din analiza hotărârilor pronunțate de Colegiul de conducere enumerate anterior, acest obiect nu face parte dintre cele ce se circumscriu sferei completurilor specializate din cadrul secției I civile.

Având în vedere acest argument, precum și data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - 28 august 2018, așadar anterior Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018, prin care Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit o altă repartizare între cele două secții civile ale instanței, competența urmează a fi stabilită în raport cu dispozițiile Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere.

Față de prevederile Anexei 1 la această din urmă hotărâre, se constată că litigiul pendinte se circumscrie competenței alocate secției a II-a civile.

În atare situație, Completul de 5 judecători va stabili competența în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului, prin repartizare aleatorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019, în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN