ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1969/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1969/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 09.09.2016 sub nr. x/2016 reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deșeurilor Municipale din Județul Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâții Asocierea A. S.A. - B. S.A. și C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A. a solicitat să se constate faptul că declarația unilaterală de reziliere emisă de către Asocierea "A. S.A., B. S.A. și C. SRL" sub numărul 282 din data de 08.08.2016 nu produce efecte juridice față de reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3323 din data de 25.05.2017 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active. A admis acțiunea, privind pe reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deșeurilor Municipale din Județul Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții Asocierea A. S.A. - B. S.A. și C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A., astfel cum a fost modificată. A dispus anularea declarației de reziliere unilaterală a contractului nr. x/2014 cuprinsă în adresa nr. x/2016, emisă de pârâta Asocierea A. S.A. - B. S.A. și C. S.R.L. prin lider al Asocierii A. S.A. . A obligat pârâta la plata către reclamanta Asociatia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deșeurilor Municipale din Județul Bistrița Năsăud a sumei de 26.740,8 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ASOCIEREA A. S.A. - B. S.A. și C. S.R.L. prin lider al asocierii A. S.A. solicitând admiterea recursului și: în principal, casarea cu trimitere la prima instanță pentru rejudecarea fondului; în subsidiar, casarea cu reținere, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondata.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, iar prin cererea depusă la data de 26.02.2018, recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 față de prevederile art. 21, art. 52, art. 53 și art. 20 din Constituția României republicată.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 26 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționala a României, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Asocierea A. S.A. - B. S.A. și C. S.R.L. prin lider al asocierii A. Sa, solicitând casarea sentinței și în rejudecare, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.
În susținerea motivelor recursului declarat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, recurentele, după prezentarea situației de fapt, au arătat că în mod greșit a respins prima instanță cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 față de prevederile art. 21, art. 52, art. 53 și art. 20 din Constituția României.
În opinia recurentelor, în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere că excepția este invocată într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor de judecată, privește o normă dintr-o lege în vigoare, prevederile criticate nu au fost declare neconstituționale și au legătură cu soluționarea cauzei.
Legătură dispozițiilor criticate cu soluționarea cauzei este evidentă în opinia recurentelor, cătă vreme dispozițiilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 nu permit casarea cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, părțile fiind private de o cale de atac eficientă, prin inexistența dreptului la un recurs efectiv.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând recursul formulat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că prin reclamanta a solicitat să se constate faptul că declarația unilaterală de reziliere emisă de către Asocierea "A. S.A., B. S.A. și C. SRL" sub numărul 282 din data de 08.08.2016 nu produce efecte juridice față de reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea depusă la data de 26.02.2018, recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 față de prevederile art. 21, art. 52, art. 53 și art. 20 din Constituția României republicată.
Conform art. 29 alin. (5) tezele I și II din Legea nr. 47/1992, care prevede că "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".
Instanța de control judiciar constată că într-adevăr, excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, vizează prevederile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, fiind astfel respectată cerința ca excepția de neconstituționalitate să fie invocată cu privire la o lege sau o ordonanță, iar actul normativ să fie în vigoare.
Însă, Înalta Curte constată, în acord cu soluția pronunțată de instanța de recurs, că excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții dintr-o lege care nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel cum impune art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prima instanță a răspuns motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, expunând pe larg argumentele de fapt și de drept pentru care a reținut că sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată, este inadmisibilă.
Astfel, Înalta Curte împărtășește opinia Curții de apel, potrivit căreia, deși excepția de neconstituționalitate are ca obiect anumite dispoziții ale Legii nr. 101/2016, totuși față de petitul acțiunii, pricina de față urmează a fi analizată prin prisma cadrului procesual deja stabilit conform legislației aplicabile în materia achizițiilor publice și față de cererile de probatorii fixate în conformitate cu normele specifice edictate în această materie. În mod evident în materia achizițiilor publice se aplică prioritar normele de procedură derogatorii stabilite de legiuitor, context în care asimilarea pe care recurenta încearcă să o facă cu cadrul de drept comun nu poate fi primită.
Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", respectiv nu este îndeplinită condiția legăturii dintre textul criticat pentru neconstituționalitate și obiectul litigiului, având în vedere natura juridică a actului contestat.
În mod neîntemeiat încearcă recurentele să se prevaleze de dispozițiile legale dispersate, întrucât dacă norma legală criticată nu are legătură cu soluționarea cauzei, sesizarea Curții Constituționale ar fi de prisos întrucât aceasta ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate și ar respinge excepția ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.
În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul declarat de Asocierea A. S.A. - B. S.A. și C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A. împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin încheierea din 26 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal 13 februarie 2018 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asocierea A. S.A. - B. S.A. și C. S.R.L. prin Lider al Asocierii A. S.A. împotriva încheierii din data de 26 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.