ÎCCJ, Decizia nr. 213/2019

Analizând actele dosarului, reține următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, prin Decizia nr. 118 din 13 mai 2019, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 24 septembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, cu motivarea că, în speță, recursul a vizat o decizie pronunțată de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cerere de revizuire, întemeiată, în principal, pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, formulată în cadrul unei succesiuni de căi de atac vădit inadmisibile în privința unor hotărâri judecătorești - care nu sunt supuse niciunei căi de atac, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. - prin care au fost respinse, ca inadmisibile, căile de atac exercitate de recurentul A..

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, solicitând casarea deciziei atacate, arătând că nu a fost citat, astfel încât nu a avut posibilitatea de a participa la judecarea cauzei, încălcându-se dreptul fundamental la apărare, conform art. 13 din C. proc. civ. coroborat cu art. 7 din același act normativ, s-au încălcat Hotărârile Curții Constituționale nr. 839/2015, nr. 866/2015 și nr. 169/1999, precum și normele referitoare la alcătuirea instanței și, în mod nelegal, nu s-au cercetat motivele de casare invocate, anume art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

Contestatorul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 634 alin. (2) din C. proc. civ. în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României.

Intimata Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "B." SA a depus întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației în anulare, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei contestate ca fiind legală și temeinică.

În analiza excepțiilor invocate, este de menționat, cu prioritate, că prin Decizia nr. 839/2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 69 din 1 februarie 2016, la care face referire contestatorul s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în legătură cu care s-a constatat că doar sintagma "sau că recursul este vădit nefondat" din cuprinsul acestora este neconstituțional, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituția României.

Curtea a reținut că soluția de respingere a cererii de recurs pentru motivul că aceasta este vădit nefondată obligă instanța supremă la examinarea fondului cauzei, soluție care nu ar putea fi pronunțată în cadrul procedurii în principiu a recursului, ci doar în faza judecării căii extraordinare de atac reglementate de dispozițiile art. 494 - 502 din C. proc. civ.

În stabilirea ordinii de prioritate a excepțiilor invocate de părți, se observă, în primul rând, că, față de dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituția României și de cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, o persoană poate sesiza Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate doar prin intermediul instanței în fața căreia a fost ridicată, ceea ce presupune să nu existe o îngrădire ex lege a dreptului la acțiune.

Prin urmare, în situația unei inadmisibilități a căii de atac ori a constatării lipsurilor privind dreptul la acțiune, care produc efect peremptoriu asupra cererii căreia li s-ar opune, rezultă că nu poate fi valorificată nici excepția de neconstituționalitate, care reprezintă un incident procesual de contestare a legitimității constituționale a unei prevederi dintr-un act normativ de care depinde soluționarea cauzei, neputând fi nici analizată.

De altfel, nu au fost contestate chiar dispozițiile legale care determină analiza admisibilității în privința cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Având în vedere dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, contestația urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, contestația în anulare este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători s-a pronunțat asupra unui recurs în procedura de filtrare, care este reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Astfel, decizia ce formează obiectul contestației în anulare a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților".

Potrivit dispozițiilor citate, hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei contestații în anulare, întrucât recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor citate anterior ale art. 129 din Constituția României și art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

În consecință, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) și art. 503 - 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 118 din 13 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 118 din 13 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM