ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 112/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 27 octombrie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - obligarea pârâtului la plata sumei de 34.100 RON reprezentând daune materiale și a sumei de 365.000 RON reprezentând daune morale pentru repararea pagubei produse prin privarea nelegală de libertate în perioada 9 octombrie 2012 - 8 octombrie 2013 (365 zile). - obligarea pârâtului la plata sumei de 47.700 RON reprezentând daune morale pentru repararea pagubei produse prin măsura restrictivă de libertate, constând în interdicția de a părăsi țara, măsură luată prin Decizia penală nr. 1855 din 8 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pe perioada 9 octombrie 2013 - 28 ianuarie 2015 (477 zile).

Sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman: Prin Sentința civilă nr. 513 din 17 octombrie 2016, Tribunalul Teleorman a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 608 din 9 decembrie 2016, Tribunalul Teleorman a admis cererea de completare hotărâre formulată de reclamant, a dispus completarea Sentinței civile nr. 513 din 17 octombrie 2016, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către reclamant.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin Decizia nr. 514A din 7 iunie 2017 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 513 din 17 octombrie 2016 și Sentinței civile nr. 608 din 9 decembrie 2016, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a anulat sentințele apelate și a reținut cauza spre rejudecare, acordând un termen de judecată în acest sens. În rejudecare, prin Decizia nr. 606A din 13 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant; a obligat pârâtul să achite reclamantului daune materiale de 741 RON lunar în perioada 9 octombrie 2012 - 8 octombrie 2013; a obligat pârâtul să achite reclamantului daune morale de 60.000 euro în echivalent RON la data plății, precum și suma de 9.000 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză: Decizia nr. 606A din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea din 20 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea sesizării din oficiu asupra îndreptării erorii materiale, a fost atacată cu recurs de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Reclamantul A. a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că este de acord cu cele arătate în cuprinsul raportului, în sensul că decizia atacată cu recurs nu are deschisă această cale de atac. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019", iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. Litigiul inițiat de reclamant are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 34.100 RON reprezentând daune materiale și a sumei de 365.000 RON reprezentând daune morale pentru repararea pagubei produse prin privarea nelegală de libertate în perioada 9 octombrie 2012 - 8 octombrie 2013 (365 zile), precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 47.700 RON reprezentând daune morale pentru repararea pagubei produse prin măsura restrictivă de libertate, constând în interdicția de a părăsi țara, măsură luată prin Decizia penală nr. 1855 din 8 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pe perioada 9 octombrie 2013 - 28 ianuarie 2015 (477 zile). În considerentele deciziei atacate este analizată răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare și se arată că cererea reclamantului de reparare a prejudiciilor suferite prin luarea măsurilor privative de libertate (reclamantul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 9 octombrie 2012 - 8 octombrie 2013) se analizează prin prisma dispozițiilor art. 504 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. din 1968. În ceea ce privește măsura de a nu părăsi țara se menționează că această măsură se analizează în lumina prevederilor art. 504 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. din 1968 pentru perioada 8 octombrie 2013 - 4 februarie 2014 și în raport de dispozițiilor art. 539 din noul C. proc. civ. pentru perioada 5 februarie 2014 - 28 ianuarie 2015. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 C. proc. civ., rezultă că Decizia nr. 606A din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2015 nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (2) C. proc. civ., mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman împotriva Deciziei nr. 606A din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.