ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1476/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă la data de 26 noiembrie 2015, reclamanta Comuna Șeica Mare a chemat în judecată pe pârâtul A.

,

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 271.300,42 RON reprezentând prejudiciu stabilit de Camera de Conturi Sibiu (156.699,67 RON, contravaloarea a 1.281 contoare apă, 3.833,75 RON, contravaloare 413 m țeava PVC de 110 mm și 100 bucăți curbă PVC canal și 110.767 RON reprezentând penalități de 2% pe lună calculate pentru intervalul de timp 2010-26 octombrie 2015).

Prin Sentința civilă nr. 340 din 23 martie 2017, Tribunalul Sibiu a respins excepția autorității de lucru judecat.

A admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Comuna Șeica Mare prin Primar, cu sediul în Șeica Mare, Șos. x, jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul A..

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 271.300,42 RON reprezentând prejudiciu stabilit de Camera de Conturi Sibiu (156.699,67 RON contravaloarea a 1.281 contoare apă, 3.833,75 RON contravaloare 413 m țeavă PVC de 110 mm și 100 bucăți curbă PVC canal și 110.767 RON reprezentând penalități de 2% pe lună calculate pentru intervalul de timp 2010 - 26 octombrie 2015).

În temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. a dispus restituirea către reclamanta Comuna Șeica Mare prin Primar a cauțiunii în cuantum de 10.000 RON, care a fost depusă în numerar la Trezoreria Statului pe numele Comuna Șeica Mare la dispoziția Tribunalului Sibiu), conform recipisei nr. x din data de 7 noiembrie 2016.

A obligat pârâtul la plata sumei de 8300 RON către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 1255 din 10 octombrie 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 340/2017 și Încheierii din 21 aprilie 2016 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2015.

A obligat apelantul să plătească intimatei Comuna Șeica Mare suma de 8.300 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., recurs ce a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

La data de 21.01.2019 pârâtul A. a formulat o nouă cerere de recurs împotriva Deciziei nr. 1255 din 10 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, învederând că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 a început să curgă un nou termen de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs pârâtul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la admisibilitatea recursului s-a arătat că în Monitorul Oficial nr. 1074/18.12.2018 a fost publicată Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. III pct. 3 din această lege, Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89/12.02.2013, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

"(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Având în vedere dispozițiile legale citate anterior, Decizia Curții Constituționale nr. 874/2018, ținând cont de faptul că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată a fost de 271.300,42 RON, precum și de faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată de instanța de apel în data de 10 octombrie 2017, așadar ulterior datei de 20 iulie 2017, consideră că recursul este admisibil în cauză.

Consideră că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 a început să curgă un nou termen de recurs, legiuitorul înțelegând să tranșeze definitiv disputa referitoare la admisibilitatea recursului.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă Comuna Șeica Mare a invocat inadmisibilitatea și tardivitatea recursului, precum și autoritatea de lucru judecat, învederând că Legea nr. 310/2018 nu se poate aplica retroactiv și în concurs cu Decizia Curții Constituționale nr. 874/2018.

Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă Comuna Șeica Mare, arătând că recursul formulat nu este tardiv, nu este inadmisibil, iar în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a apreciat că în baza principiilor unicității și legalității căii de atac se pune problema prealabilă a admisibilității recursului.

La data de 5 decembrie 2018, recurentul a depus punct de vedere la raport.

S-a stabilit termen în completul de filtru pentru a se aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 24 septembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Înalta Curte a constatat inadmisibil recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În speță se pune problema admisibilității formulării unui recurs declarat la data de 21 ianuarie 2019 împotriva aceleiași decizii (nr. 1255 din 10 octombrie 2017, pronunțată în apel de către Curtea de Apel Alba Iulia), după ce prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul anterior, declarat la data de 20 noiembrie 2017.

Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ.:

"O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac".

Conform principiul legalității, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege (art. 457 alin. (1) C. proc. civ.).

Dreptul de a folosi o cale de atac este unic (art. 460 alin. (1) C. proc. civ.), epuizându-se prin exercițiul său.

Ținând cont că prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat la data de 20 noiembrie 2017 împotriva Deciziei nr. 1255 din 10 octombrie 2017, pronunțată în apel de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, această decizie nu mai poate fi atacată de pârât cu aceeași cale de atac, deja exercitată, un astfel de recurs fiind inadmisibil.

Recurentul a invocat în susținerea admisibilității formulării noului recurs împotriva aceleiași decizii pronunțate în apel mai multe argumente.

În primul rând, în motivarea recursului s-a invocat faptul că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 a început să curgă un nou termen de recurs, considerând că prin dispozițiile art. III pct. 3 din această lege legiuitorul a înțeles să tranșeze definitiv disputa referitoare la admisibilitatea recursului.

Este nefondată această susținere, având în vedere că, așa cum s-a reținut anterior, regula prevăzută de art. 460 alin. (1) C. proc. civ. este unicitatea căii de atac. Ca atare, dacă legiuitorul intenționa să instituie o excepție de la această regulă trebuia să o prevadă expres, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 s-a modificat alin. (2) al articolului XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89/12.02.2013, cu modificările ulterioare, după cum urmează:

"(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului Hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Articolul XVIII din Legea nr. 2/2013 face parte din Secțiunea a 2-a a Legii, intitulată Măsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, prin alin. (2) al articolului XVIII al Legii nr. 2/2013, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, s-au instituit măsuri tranzitorii referitoare la admisibilitatea recursurilor, prin raportare la două momente, data publicării în Monitorul Oficial (20 iulie 2017) a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională și data până la care a fost prorogată intrarea în vigoare a art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (1 ianuarie 2019).

Premisa aplicării alin. (2) al articolului XVIII al Legii nr. 2/2013, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, este neepuizarea deja a dreptului de recurs, conform art. 460 alin. (1) C. proc. civ., atâta timp cât legiuitorul nu a reglementat o derogare de la prevederile acestei norme procedurale, conform art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial din 3 ianuarie 2019, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale, aceasta nu poate produce efecte decât pentru viitor, neputând afecta situațiile trecute, cum este recursul anterior deja respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018, decât în condițiile aplicării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., situație care nu face obiectul analizei în cadrul prezentului recurs.

În al doilea rând, recurentul a formulat critici față de Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil primul recurs, declarat la data de 20 noiembrie 2017, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a cărei interpretare fost constatată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018, recurentul invocând și încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Aceste critici nu pot fi analizate în cadrul problemei admisibilității celui de-al doilea recurs prin raportare la prevederile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., al cărui obiect nu este acela al determinării legalității deciziei pronunțate în cadrul primului recurs formulat împotriva aceleiași decizii date în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 1255 din data de 10 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - CL