ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 19 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoașterea de plin drept, pe teritoriul României, spre a se bucura de autoritatea de lucru judecat, a sentinței nr. 376/2014, pronunțată de către Judecătoria de Prima Instanța și Instrucție nr. 6 Zaragoza, Spania.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1094 din C. proc. civ., respectiv pe cele ale Regulamentului C.E. 44/2001 și Regulamentului C.E. 2201/2003.

Prin sentința civilă nr. 281 din 6 martie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. și a recunoscut pe teritoriul României efectele Hotărârii nr. 00376/2014 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță nr. 6 Zaragoza - Spania, în cauza cu nr. 986/2012-2

a

.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B..

Prin decizia civilă nr. 19A din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de apelantul pârât B., a anulat în tot sentința apelată și, evocând fondul: a admis cererea formulată de reclamantă și a recunoscut pe teritoriul României efectele hotărârii nr. 00376/2014 pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță nr. 6 Zaragoza - Spania, în cauza cu nr. 986/2012-2a.

Recurentul-pârât B. a formulat, la data de 7 martie 2016, recurs împotriva deciziei civile nr. 19A din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

În motivarea cererii, recurentul-pârât a arătat, în esență, că potrivit prevederilor art. 151 alin. (3) C. proc. civ., reprezentantul reclamantei nu a făcut dovada calității de reprezentant, iar instanța de apel nu s-a pronunțat pe lipsa calității de reprezentant invocată, la dosarul cauzei neexistând nici la fond, nici în apel această dovadă.

A mai susținut că, instanța de apel a încălcat cadrul procesual și limitele de soluționare constituite prin apel și a dat ceea ce nu s-a cerut, cu nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) și (6) C. proc. civ., întrucât prin întâmpinarea depusă în apel s-a solicitat doar respingerea apelului nu și rejudecarea, iar considerentele deciziei atacate sunt în neconcordanță cu cererea și actele procedurale ale dosarului, cererea nefiind semnată de petentă, ci de avocat și prin avocat. Totodată, recurentul a mai arătat că, potrivit art. 175 C. proc. civ., nerespectarea și neîndeplinirea dispozițiilor prevăzute în C. proc. civ. în art. 81-83, art. 148-151, art. 153-155, art. 174, art. 178, art. 194-197, art. 200-201, art. 1101 alin. (1) și art. 1096, nu a reprezentat o înșiruire generică, ci o serie de norme legale imperative care au fost încălcate la instanța de fond și care l-au vătămat.

În continuare, recurentul a susținut că împuternicirea avocațială de la fond și apel nu reprezintă mandat legal de reprezentare și că instanța nu s-a pronunțat asupra falsului reprezentat de hotărârea de divorț și nici asupra nulității hotărârii de încredințare a minorului, care a fost dată cu încălcarea normelor de drept procedurale române.

Recurentul-pârât a solicitat, în esență, admiterea recursului și casarea deciziei recurate, susținând că motivele expuse în cererea de recurs se circumscriu în totalitate prevederilor art. 488 C. proc. civ.

În drept, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 iunie 2016 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar la 18 iulie 2016, recurentul-pârât a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 10 noiembrie 2016, pentru judecata pe fond a recursului.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2016, Înalta Curte, secția a II-a civilă constatând lipsa nejustificată a părților legal citate la strigarea pricinii, în condițiile în care nici una dintre acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate pentru constatare perimare recurs la termenul de judecată din 28 septembrie 2017.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află,trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 10 noiembrie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării recursului - 10 noiembrie 2016 - și până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de șase luni, încheierea din 10 noiembrie 2016 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, dată de la care părțile nu au mai formulat nici o cerere, fiind în culpă procesuală.

În speță, nu este incidentă o cauză neimputabilă părților sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 19 A din 21 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 19 A din 21 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2017.