AFFAIRE GARDISAN c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

29.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GARDISAN c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA GARDISAN c. ITALIA Cerere nr. 35772/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 iulie 2008 DEFINITIVF 29/10/2008 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Gardisan c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 iulie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 35772/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Steve Gardiš ( La 24 octombrie 2003, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 30 august 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, aceasta a decis, de asemenea, că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA ÕESPECE Reclamantul s-a născut în 1964 și își are reședința în Codroipo (Udine). A. Procedura principală la 6 aprilie 1995, reclamantul a atribuit societății agricole D. în fața instanței judecătorești din Codroipo (Udine), acționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o despăgubire pentru un accident la locul de muncă (RG nr. 6039/95). La 26 aprilie 1995, instanța a stabilit prima ședință la 21 iunie 1995. 1995. Dintre cele paisprezece audieri stabilite între 18 octombrie 1995 și 21 decembrie 2000, una a fost pronunțată din oficiu, una pentru greva avocaților, șapte au vizat audierea martorilor, o fixare a ariei de prezentare a concluziilor și alta o expertiză. printr-o hotărâre din 12 aprilie 2001, al cărei text a fost depus la grefa din 15 aprilie 2001, La 14 iunie 2002, societatea D. Interjeta apelat la Tribunalul din Trieste (RG n 139/02). La 26 iulie 2002, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat în instanță pledoariile la 6 noiembrie 2003 În urma unei noi audieri din 20 noiembrie 2003, printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 26 noiembrie 2003, instanța a respins recursul. B. Procedura Pinto la 27 noiembrie 2002, reclamantul sesizează instanța de apel din Bologna în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001, numită Legea Pinto În scopul de a se plânge de durata procedurii descrise mai sus, el a solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor morale suferite. Reclamantul a solicitat în special 4 001 EUR (EUR) ca daune morale. Prin decizia din 24 ianuarie 2003, al cărei text a fost depus la grefă la 10 februarie 2003, instanța de apel a constatat că, la data deciziei sale, a fost depășită o perioadă rezonabilă de timp. Ea a acordat 3 000 EUR în echitate ca compensație a prejudiciului moral și 1 298 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această decizie nu a fost notificată și aacceptat autoritatea de lucru judecat la 25 martie 2004. Printr-o scrisoare din 24 octombrie 2003, reclamantul a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și i-a cerut să examineze cererea. Prin aceeași scrisoare, a informat, de asemenea, Curtea pe care o avea nu avea competența de a se adresa în casare pe motiv că acest remediu putea fi introdus numai pentru chestiuni de drept. 10. Sumele acordate pentru punerea în aplicare a Deciziei Pinto au fost plătite la 6 noiembrie 2006. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 11. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, § 23-31, CEDO 2006-...). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DIN ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 12. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. Cu privire la admisibilitate14. După examinarea faptelor cauzei și a argumentelor părților, Curtea consideră că detenția în sine este insuficientă și că plata sumei în cauză este dovedită cu întârziere (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, n 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 și Cocchiarella c. Italia Prin urmare, reclamantul poate oricând să se declare victimă în sensul articolului 34 din Convenție. 15. Curtea constată că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și nu se confruntă cu nici un alt motiv. Pe fond 16. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare se extinde la 6 aprilie 1995, data depunerii cererii reclamantului în fața judecătorului din Codroipo, până la 26 noiembrie 2003, data depunerii la grefa Tribunalului din Trieste, în a doua instanță și, prin urmare, a durat mai mult de opt ani și șapte luni la două grade de jurisdicție. 17. În estimarea acestei perioade, Curtea ia în considerare faptul că instanța de apel a evaluat durata procedurii la data deciziei sale, adică la 10 februarie 2003. Plecând de la o perioadă de nouă luni (între 10/02/2003 și 26/11/2003, data la care procedura de quo s-a încheiat) nu a putut fi luată în considerare de instanța de apel. În plus, Comisia observă că reclamantul nu a avut posibilitatea de a se întoarce la o instanță de apel pentru a aplica noua jurisprudență a Curții de Casație din 26 ianuarie 2004 (a se vedea Hotărârea nr 1339) și că durata rămasă de nouă luni n 38113/97, §§ 14-16, 27 aprilie 2000 și S.A.GE.MA S.N.C. Italia, n 40184/98, §§ 12-14, 27 aprilie 2000. Prin urmare, Curtea apreciază că, din moment ce recurentul poate să se rețină 18. Curtea constată, de asemenea, că suma acordată de instanța Prin urmare, Curtea va fi nevoită să revină asupra acestei chestiuni din unghiul articolului 41 din Convenție (a se vedea Cocchiarella c. Italia, După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și având în vedere jurisprudența sa în acest sens, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de termen rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Curtea consideră că ar fi putut acorda reclamantului, în lipsa unor căi de atac interne și având în vedere natura litigiului, suma de 8 000 EUR. Faptul că instanța de apel de la Bologna a acordat reclamantului aproximativ 37,5 EUR. % din această sumă duce la un rezultat vădit nerațional. Prin urmare, ținând cont de caracteristicile căii de atac, Pinto, și de faptul că aceaceasta este totuși obținută la o constatare a încălcării, Curtea, ținând seama de soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată anterior, §§ 139-142 și 146) și acționând în echitate, alocată reclamantului 600 EUR în acest sens, care include o sumă cu titlu de durată suplimentară suferită de reclamant după constatarea încălcării de către instanța judecătorească, Pinto, precum și 3 800 EUR în ceea ce privește frustrarea suplimentară care rezultă din întârzierea în plata a 3 000 EUR, care a avut loc numai la 6 noiembrie 2006, adică la mai mult de patruzeci și patru de luni de la depunerea la grefa deciziei judecătorului judecătoresc. Taxa și cheltuielile de judecată 24. Justificative pe suport, reclamantul solicită, de asemenea, 2 276 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate la Strasbourg. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Potrivit jurisprudenței Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alții c. Turcia, 29189/02 din 24 ianuarie 2008 § 22. Curtea consideră că, în cadrul pregătirii prezentei cereri, au fost suportate anumite cheltuieli. Prin urmare, hotărând în mod echitabil, Curtea apreciază că este rezonabil să dea 1 000 EUR în acest sens. Interese moratoriu 27. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 400 EUR (patru mii patru sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 29 iulie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte