ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 614/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 19 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a solicitat desființarea rezoluției nr. 2772 din 5 mai 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea societății A. S.R.L.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 116/2009.

Prin sentința civilă nr. 1769 din 18 octombrie 2017, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis plângerea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea și A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B.; a desființat rezoluția nr. 2772 din 5 mai 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea și a dispus înlăturarea din registrul comerțului a mențiunii privind radierea societății A. S.R.L.

Împotriva sentinței primei instanțe, A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a declarat recurs, calificat ulterior drept apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 304 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., împotriva sentinției primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva deciziei instanței de apel, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

Intimata Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea a depus întâmpinare la 7 martie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul are ca obiect plângerea împotriva rezoluției nr. 2772 din 5 mai 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, prin care s-a solicitat desființarea acestei rezoluții și înlăturarea mențiunii din registrul comerțului privind radierea societății A. S.R.L.

Potrivit art. 6 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 116/2009, "împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată".

Conform art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, "hotărârea pronunțată în soluționarea plângerii este executorie și este supusă numai recursului".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispozițiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară".

De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, "dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Din coroborarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) teza I și 7 din O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că hotărârile pronunțate cu privire la plângerile împotriva rezoluțiilor emise de directorul oficiului registrului comerțului sunt supuse numai apelului.

Or, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 116/2009, rezultă că decizia pronunțată de instanța de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 304 din 6 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, art. 6 alin. (3) teza I și 7 din O.U.G. nr. 116/2009, raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 304 din 6 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.