CtEDO 29.07.2008 Auto

AFFAIRE MARIA ROMANO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.07.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MARIA ROMANO c. ITALIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA MARIA ROMANO c. ITALIA Cerere nr. 7615/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 iulie 2008 DEFINITIVF 29/10/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Maria Romano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 iulie 2008, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 7615/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, M Maria Romano ( reclamanta a sesizat Curtea la 26 octombrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Adam și co-agenții săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 30 august 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, aceasta a decis, de asemenea, că se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Recurenta sa născut în 1939 și își are reședința în Casalduni (Benevent). A. Procedura principală la 17 ianuarie 1992, reclamanta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent (RG n 148/92), acționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 28 februarie 1992, instanța de judecată a fixat prima ședință la 26 februarie 1992, octombrie 1993. În ziua menționată, judecătorul a numit un expert și a stabilit în mod deliberat punerea în discuție a cauzei la 7 decembrie 1994. Din cele opt audieri stabilite între 24 septembrie 1996 și 15 octombrie 1999, două au fost revocate din oficiu, trei au vizat numirea unui expert și două au examinat un raport de competență. printr-o decizie din 26 noiembrie 1999, al cărei text a fost depus la grefă la 9 noiembrie 1999 În decembrie 1999, judecătorul a respins cererea recurentei. La 20 decembrie 1999, aceasta din urmă a luat apel la Tribunalul din Benevent (RG nr 637/99). La 27 decembrie 1999, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința cu pledoariile la 15 martie 2000. În acea zi, tribunalul a numit un expert și a amânat cauza în ședința din 27 septembrie. 2000 (zz/ll/aaaa) la 18 octombrie 2000. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 27 octombrie 2000, instanța a respins recursul reclamantei. B. Procedura Pinto la 17 iulie 2001, recurenta sesizează instanța de apel din Roma în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001, numită legea Pinto Pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii descrise mai sus, Comisia a solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor morale suferite. Printr-o decizie din 14 martie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 6 mai 2002, instanța de apel a constatat o perioadă rezonabilă de depășire a acesteia, acordând 2 000 EUR ca compensație a prejudiciului moral și 800 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această decizie nu a fost notificată și a câștigat autoritatea de lucru judecat la 21 iunie 2003. Prin scrisoarea din 26 iulie 2002, recurenta a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a rugat-o să reia examinarea cererii sale. 11. Sumele acordate în executarea deciziei Pinto au fost plătite la 9 august 2005. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], n 64886/01, § 23-31, CEDO 2006-...). ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 13. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 14. În urma examinării faptelor cauzei și a argumentelor părților, Curtea consideră că nu este suficient să se stabilească în mod corespunzător și că plata sumei mai mică (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, n 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 și Cocchiarella c. Italia, citată anterior). În sensul art. 34 din Convenție. 16. Curtea constată că acest at nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 17. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare se extinde din 17 ianuarie 1992, ziua în care reclamanta a înaintat cererea reclamantului în fața instanței judecătorești din Benevent, până la 27 octombrie 2000, data depunerii la grefa hotărârii Tribunalului din același oraș, în a doua instanță și, prin urmare, a durat opt ani și nouă luni pentru două grade de instanță. 18. Curtea observă, de asemenea, că suma acordată de instanța judecătorească mai mult de 6 luni de la data de 9 august 2005, adică 39 de luni de la data depunerii la grefa hotărârii instanței judecătorești da. Prin urmare, această plată a depășit în mod semnificativ cele șase luni de la data la care hotărârea de judecată a devenit executorie. Faptul că procedura Pinto Prin urmare, Curtea va fi nevoită să revină asupra acestei chestiuni din unghiul articolului 41 din Convenție (a se vedea Cocchiarella c. Italia, După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și având în vedere jurisprudența sa în acest sens, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de termen rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Curtea consideră că ar fi putut acorda recurentei suma de 9 000 EUR, în lipsa unor căi de atac interne și având în vedere natura litigiului. % din această sumă duce la un rezultat vădit nerațional. Prin urmare, ținând cont de caracteristicile căii de atac, Pinto, și de faptul că aceaceasta este încă obținută la o constatare a încălcării, Curtea, ținând cont de soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la §§ 139-142 și 146) și acționând în echitate, alocată reclamantei 2 În acest sens, 050 EUR, precum și 3 300 EUR pentru frustrarea suplimentară ca urmare a întârzierii în plata a 2 000 EUR, care a avut loc numai la 9 august 2005, adică la 39 de luni de la depunerea la grefa deciziei Tribunalului de apel. Plăti și cheltuieli de judecată 24. Justificative pe suport, reclamanta solicită, de asemenea, 5 971 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Potrivit jurisprudenței Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielile în temeiul art. 41 presupune stabilirea realității, necesității și caracterului rezonabil al ratei lor (Can și altele c., 29189/02, din 24 ianuarie 2008, § 22. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor Pinto În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața acesteia, Curtea consideră că, în cadrul pregătirii prezentei cereri, au trebuit să fie suportate anumite cheltuieli. Prin urmare, Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră că suma de 1 000 EUR este rezonabilă în acest sens. Interese moratorii 27. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 350 EUR (cinci mii trei sute cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 29 iulie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-07-22
0,98
AFFAIRE DE MARIA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DE MARIA c. ITALIE ( Requête n o 4287/03) ARRÊT STRASBOURG 22 juillet 2008 DÉFINITIF 22/10/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2008-07-22
0,97
AFFAIRE ROSA IZZO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ROSA IZZO c. ITALIE ( Requête n o 4282/03) ARRÊT STRASBOURG 22 juillet 2008 DÉFINITIF 22/10/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Rosa Izzo c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homm
CtEDO 2009-05-26
0,97
AFFAIRE MARIA VICARI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MARIA VICARI c. ITALIE (Requête n o 13606/04) ARRÊT STRASBOURG 26 mai 2009 DÉFINITIF 26/08/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Maria Vicari c. Italie, La Cour européenne des droits de l’ho
CtEDO 2008-07-22
0,97
AFFAIRE PARENTE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE PARENTE c. ITALIE ( Requête n o 5496/03) ARRÊT STRASBOURG 22 juillet 2008 DÉFINITIF 22/10/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Parente c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
CtEDO 2008-07-22
0,97
AFFAIRE VILLANACCI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VILLANACCI c. ITALIE ( Requête n o 5488/03) ARRÊT STRASBOURG 22 juillet 2008 DÉFINITIF 22/10/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Villanacci c. Italie, La Cour européenne des droits de l’ho
Sursă