AFFAIRE CAPPUCCITTI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

29.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE CAPPUCCITTI c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA CAPUCITTI c. ITALIA Cerere nr. 34466/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 iulie 2008 DEFINITIVF 29/10/2008 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Cappuccitti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 8 iulie 2008, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 3446/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Giulio Cappuccitti ( reclamantul a sesizat Curtea la 23 octombrie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Reclamantul este reprezentat de domnul B. Forte, avocat la Sora (Frosinone). Guvernul italian (atîlcul) a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, domnii I.M. Braguglia și R. Adam, și de coagenții săi, domnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 30 august 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L A. Procedura principală pe 5 februarie 1975, reclamantul și cei doi fii ai săi au fost numiți de către M. E.T. în fața instanței din Cassino pentru a obține, pe de o parte, anularea unui contract de vânzare de bunuri imobile, al cărui contract pretindea că este proprietarul, încheiat între reclamant și fiii săi și, pe de altă parte, repararea daunelor pentru neexecutarea unui contract de lucrări (RG 86/75). În cele patru audieri stabilite între 9 iulie 1972 și 28 ianuarie 1976, două dintre acestea se refereau la audierea părților. La 23 aprilie 1976, Tribunalul a dispus ca procedura să aibă loc în fața aceleiași instanțe (RG nr. 307/75). Din cele patruzeci de audieri stabilite între 2 iulie 1976 și 8 ianuarie 1993, o a fost trimisă din cauza absenței părților, patru din oficiu, una pentru greva avocaților, șase pentru că la ..inspectorul nu a depus la gref raportul său de experiență, patru pentru stabilirea instanței de prezentare a concluziilor și o audiere a părților. În patru rânduri, tribunalul redeschis la tribunal în vederea obținerii unui raport mai precis. Printr-o hotărâre din 13 ianuarie 1993, al cărei text a fost depus la grefa din 16 februarie 1993, tribunalul a acceptat cererea dlui E.T. La 19 aprilie 1993, reclamantul și cei doi fii ai săi au interjat în fața instanței de apel din Roma (RG n 1439/93 și 1440/93). Prima audiere a avut loc la 17 iunie 1993. Dintre cele opt audieri stabilite între 18 noiembrie 1993 și 24 martie 1998, una a fost retrimisă din cauza absenței părților, o din oficiu, trei se refereau la stabilirea lanului de prezentare a concluziilor, la o audiere a părților și la o altă încercare de soluționare amiabilă. Prin Hotărârea din 22 ianuarie 1999, al cărei text a fost depus la grefa din 4 mai 1999, Curtea a acceptat parțial cererea reclamantului și a celor doi fii ai săi. 10. La 14 februarie 2000, aceștia din urmă s-au ocupat de casare (RG 3791/00). La data de 15 noiembrie 2001. Prin o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 20 februarie În 2002, Curtea de Casație a respins recursul. B. Procedura Pinto 12. La 12 octombrie 2001, reclamantul sesizează instanța de recurs din Peru în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (Legea Pinto) În scopul de a se plânge de durata procedurii descrise mai sus, el a solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor materiale și morale suferite. Reclamantul a solicitat în special un minim de 13 643 000 de lire [sau 046,02 EUR (EUR) ] ca daune materiale și 88 000 de lire (adică 45). 13 Prin decizia din 14 ianuarie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 23 ianuarie 2002, instanța de apel a evaluat procedura până la data depunerii cererii și a constatat o perioadă rezonabilă de depășire a acesteia și a respins cererea privind prejudiciul material pe motiv că nu fusese dovedit, acordând 26 000 000 de lire (adică 13 427,88) EUR) în echitate ca despăgubire pentru prejudiciul moral și 7 000 000 de lire (adică 615,20 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 14. La 25 mai 2002, reclamantul s-a ocupat de casare și a afirmat că, în ciuda comportamentului său ireproșabil și a duratei excesive a procedurii în acțiunea principală, instanța de apel i-a recunoscut o sumă derizorie având în vedere prejudiciile materiale și morale pe care le-a suferit. Prin hotărârea din 14 martie 2003, al cărei text a fost depus la grefă la 24 aprilie 2003, devenit definitiv în aceeași zi, Curtea de Casație l-a demascat pe reclamant din recursul său pe motiv că motivele deciziei Tribunalului de apel erau corecte și suficient de justificate. Prin scrisoarea din 23 octombrie 2003, reclamantul a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a rugat-o să reia examinarea cererii sale. 16. Sumele acordate în executarea deciziei Pinto au fost plătite la 30 septembrie 2002. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 17. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], n 64886/01, § 23-31, CEDO 2006-....). ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALOCATE DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 18. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 19. În urma examinării faptelor cauzei și a argumentelor părților, Curtea consideră că nu este suficient să se stabilească în mod corespunzător și că plata sumei mai mică (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, nr 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 și Cocchiarella c. Italia , citată anterior). În sensul art. 34 din Convenție. 21. Curtea constată că acest at este în mod evident întemeiat în sensul art. 35 alin. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare se extinde de la 5 februarie 1975, ziua la care reclamantul a fost numit în fața Tribunalului din Cassino, până la 20 februarie 2002, data depunerii la grefa hotărârii din Cassation, în a treia instanță, și, prin urmare, a durat 27 de ani pentru trei grade de jurisdicție. 23. În estimarea acestei perioade, Curtea ia în considerare faptul că instanța reclamantă Pinto a evaluat durata procedurii la data la care a fost introdusă acțiunea, adică la 12 octombrie 2001. În consecință, o perioadă de patru luni (de la 12/10/2001 la 20/02/2002, data la care procedura de quo s-a încheiat) nu a putut fi luată în considerare de instanța pendinte. În plus, Comisia observă că reclamantul nu a avut posibilitatea de a se întoarce la o instanță de apel pentru a aplica noua jurisprudență a Curții de Casație din 26 ianuarie 2004 (a se vedea Hotărârea nr 1339) și că durata rămasă de patru luni n 38113/97, §§ 14-16, 27 aprilie 2000 și S.A.GE.MA S.N.C. Italia, n 40184/98, §§ 12-14, 27 aprilie 2000. Prin urmare, Curtea apreciază că, din moment ce recurentul poate să se rețină 24. Curtea constată, de asemenea, că suma acordată de instanța Prin urmare, Curtea va fi nevoită să revină asupra acestei chestiuni din unghiul articolului 41 din Convenție (a se vedea Cocchiarella c. Italia, 25. După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și ținând cont de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 27. Curtea consideră că ar fi putut acorda reclamantului, în lipsa unor căi de atac interne și având în vedere natura litigiului, suma de 38 000 EUR. Faptul că instanța de judecată din Peru a acordat reclamantului aproximativ 35 de euro. % din această sumă duce la un rezultat vădit nerațional. Prin urmare, ținând cont de caracteristicile căii de atac, Pinto, și de faptul că aceaceasta este totuși obținută la o constatare a încălcării, Curtea, ținând seama de soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată anterior, §§ 139-142 și 146) și acționând în echitate, alocată reclamantului 3 700 EUR în acest sens, incluzând o sumă cu titlu de durată suplimentară suferită de recurentă după constatarea încălcării de către instanța judecătorească, Pinto, precum și 200 EUR în ceea ce privește frustrarea suplimentară care rezultă din întârzierea plății sumei de 13 427 EUR, intervenită numai la 30 septembrie 2002, respectiv la opt luni după depunerea la grefa deciziei Tribunalului de apel. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 30. Nu există nicio justificare pe suport, reclamantul solicită, de asemenea, o sumă echitabilă pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și la Strasbourg. 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. În conformitate cu jurisprudența Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alții c. Turcia, nr 29189/02, 24 ianuarie 2008, § 22). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată în fața tribunalului din Peru, Curtea consideră rezonabilă suma alocată de către instana internă, având în vedere durata și complexitatea procedurii, Pinto . Prin urmare, aceasta respinge cererea. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața acesteia, Curtea constată lipsa unor documente în această privință și decide prin urmare să nu acorde nimic. Interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 900 EUR (trei mii nouă sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 29 iulie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte