ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2328/2019

Asupra recursului de față

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Municipiul Târgu Jiu la plata sumei de 341.353,34 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a drumului Marin Preda și la plata cheltuielilor de judecată

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile contractului nr. xB din data de 19 februarie 2014, încheiat cu Municipiul Târgu Jiu, ale art. 1164 - 1170, 1270, 1272, 1381, 1516, 1523 și 1535 din C. civ. și ale art. 148 - 151 și 194 din C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 83 din 2 iulie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei Municipiul Târgu Jiu, având ca obiect pretenții.

A obligat pârâtul la plata sumei de 341.353,34 RON către A. S.A., reprezentând contravaloare lucrări de amenajare drum "Marin Preda" din Tg Jiu.

Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 8.518 RON către reclamantă, reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a VI-a civilă, la data de 3 septembrie 2018.

Prin Decizia civilă nr. 1235/2018 din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu împotriva Sentinței nr. 83 din data 2 iulie 2018 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată.

La data de 25 ianuarie 2019 (data plicului poștal), recurenta-reclamantă A. S.A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1235/2018 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 februarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

A susținut, în esență, că instanța de apel a realizat o greșită aplicare a prevederilor art. 1516 C. civ., în sensul că, în mod greșit a concluzionat, în baza probelor administrate, că soluția pronunțată de prima instanță este rezultatul unei analize superficiale a raportului juridic dedus judecății și mijloacelor probatorii administrate în cauză, nefiind dovedită existența obligației de plată invocată de recurenta-reclamantă.

A arătat că, între părți, contrar celor reținute de instanța de apel, a existat un acord de voință privind executarea lucrărilor a căror plată se solicită, iar în cadrul apelului formulat, intimata-pârâtă nu a criticat motivarea instanței de fond privind acest acord, ci a arătat doar că lucrările efectuate de recurenta-reclamantă nu au fost introduse în proiectul de buget aferent anului 2014.

În același sens, a menționat că intimata-pârâtă nu a criticat, în cadrul motivelor de apel, lipsa unui ordin de începere al lucrărilor, iar concluzia instanței de apel, în sensul că un asemenea ordin nu ar fi existat, este greșită.

Totodată, a precizat că în mod greșit a reținut instanța de apel că recurenta-reclamantă nu a dovedit existența obligației de plată.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

La data de 13 martie 2019, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu a comunicat la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a căii de atac, solicitând instanței să verifice dacă recurenta-reclamantă a achitat taxa de timbru sau dacă a achitat această taxă în cuantumul legal datorat.

A mai invocat excepția nulității recursului, susținând că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A cerut judecarea cauzei și în lipsă.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că dezvoltarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. De asemenea, a precizat că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 7 iunie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 29 iulie 2019, în baza dispozițiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 6 decembrie 2019, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

IV. Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A., Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanța de apel, care să se subsumeze dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în conținutul cererii de recurs, recurenta-reclamantă face trimiteri la modul în care instanța de apel a făcut analiza probelor administrate, apreciind recurenta că soluția pronunțată este rezultatul unei examinări superficiale a raportului juridic dedus judecății și mijloacelor probatorii administrate în cauză, astfel că, în mod eronat a considerat instanța de apel că nu a fost dovedită existența obligației de plată invocată de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea recurată sub aspectul unei presupuse greșite rețineri a situației de fapt, arătând că între părți, contrar celor reținute de instanța de apel, a existat un acord de voință privind executarea lucrărilor a căror plată se solicită, a fost dovedită existența obligației de plată a intimatei-pârâte și a existat un ordin de începere al lucrărilor dat de intimata-pârâtă.

În raport cu susținerile recurentei-reclamante, anterior sintetizate, Înalta Curte consideră că aceasta a invocat doar formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În realitate, argumentele invocate de către recurenta-reclamantă în cererea de recurs constituie nemulțumiri ale acesteia referitoare la modul în care Curtea de Apel Craiova a soluționat pe fond cauza și vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanței de recurs.

Este relevant, în acest sens, faptul că, în cadrul recursului formulat, recurenta-reclamantă critică exclusiv modalitatea în care instanța de apel a statuat asupra elemente lor de fapt deduse judecății, în raport cu probele administrate în cauză.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat, în cadrul recursului formulat, că instanța de apel ar fi observat, dacă ar fi verificat înscrisurile, "că amenajarea unui drum nu constă doar în lucrări de asfaltare, ci sunt prevăzute și alte lucrări ce sunt trecute atât în Contractul nr. x din 19.02.2014 cât și în Programul de acțiuni edilitar-gospodărești pe anul 2014, cu atât mai mult că această figură în nomenclatorul stradal încă din anul 2009 (adresa emisă de către Primăria Municipiului Târgu Jiu nr. 39887 din 23.10.2017)", că activitățile de amenajare/asfaltare a unor străzi exced obiectului acordului de voință între părți, întrucât, "înainte de asfaltarea unei străzi se execută lucrări de pietruire și balastare (lucrări prevăzute în contractul de acțiuni edilitar-gospodărești precum și în situația de lucrări depuse la dosar), asfaltarea fiind ultima operațiune ce se execută conform fluxului tehnologic în astfel de lucrări" și a concluzionat că "instanța de apel a reținut că nu am dovedit existența unui ordin de începere a lucrărilor emis de beneficiar".

Prin urmare, recurenta-reclamantă subsumează motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., critici privitoare la modalitatea în care instanța a valorificat probele administrate în cauză, în funcție de care a stabilit situația de fapt, recurenta invocând, în esență, faptul că soluția pronunțată în apel este contrară probelor administrate.

Or, astfel de susțineri nu pot face obiect de analiză în recurs, pentru că ar presupune reaprecierea probatoriului și o nouă judecată pe fond a cauzei.

În lipsa unei argumentații care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susținerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, având în vedere și inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. Târgu Jiu împotriva Deciziei civile nr. 1235/2018 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM