ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021 Asupra cauzei de față, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 242 pronunțată la data de 11.10.2018 de Tribunalul Iași a fost admisă excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu de către instanță, a fost constatată perimarea cererii de recurs formulată de către recurentul A. împotriva incheierii pronunțată în 16.12.2015 de către Judecătoria Iasi, în dosarul nr. x/2005. Împotriva acestei decizii, A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă. Prin încheierea de ședință din data de 21 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) punctul 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților. Împotriva acestei încheieri, A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar. Prin încheierea din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii din 21 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Asupra excepției de perimare a cererii, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.". În cauză, prin încheierea din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii din 21 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților. Având în vedere împrejurarea că la data de 16 martie 2020 a intrat în vigoare Decretul prezidențial nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, care la art. 41 stipula "Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile", Înalta Curte reține că termenul de perimare a fost întrerupt, pe perioada 16.03.2020 - 15.05.2020. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia". Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, după data de 15 mai 2020 părțile au lăsat cauza în nelucrare, termenul de perimare prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 3 august 2020, situație în care urmează a se constata perimat recursul formulat de A. împotriva încheierii din 21 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din data de 21 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.