ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1490/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/20016 reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Iași solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să fie obligat acesta la plata sumei de 5.384.012,88 RON, reprezentând debit aferent lucrărilor executate în baza contractului de lucrări nr. x din 13 august 2013.

Hotărârea primei instanțe și calea de atac exercitată împotriva acesteia Prin Sentința civilă nr. 1044 din 7 decembrie 2016 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. (în calitate de lider al Asocierii formate din A. S.A. și B. SRL) în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași și a obligat pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 5.384.012,88 RON (sumă ce include și TVA), reprezentând debit aferent lucrărilor executate și suma de 18177 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Municipiul Iași solicitând admiterea cererii de recurs, cu consecința casării în tot a sentinței recurate iar, în rejudecare, să se constate că solicitarea sa de suspendare a judecății cauzei este fondată.

Soluția instanței de recurs pe fondul cauzei Prin Decizia nr. 80 din 7 februarie 2017, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, invocată de intimată, a admis recursul declarat de Municipiul Iași, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., împotriva Sentinței nr. 1044/2016 a Tribunalului Iași, pe care a casat-o și a reținut cauza spre soluționare. Prin aceeași decizie a suspendat judecata acțiunii reclamantei S.C. A. S.A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Intimata-reclamantă a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, respinsă de instanță prin Încheierea din 20 februarie 2018.

Calea de atac exercitată împotriva acestor soluții Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat recurs împotriva Decizie nr. 80 din 07 februarie 2017 și împotriva Încheierii din 20 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal solicitând admiterea recursului și casarea în parte a decizie recurate cu privire la soluția de suspendare a cauzei. În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a apreciat că nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute la art. 413 C. proc. civ. Sub acest aspect recurenta-reclamantă a arătat că art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că instanța poate dispune suspendarea cauzei dacă s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Curtea de Apel Iași a solicitat Direcției Naționale Anticorupție (DNA) relații cu privire la dosarul penal pentru a se stabili dacă cadrul procesual penal poate afecta judecata în prezentul litigiu, însă, nicio informație transmisă de DNA în prezenta cauză nu arată că ar exista între cauza penală și cea civilă vreo înrâurire care poate afecta hotărârea ce urmează să se dea. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., republicat.

Apărarea formulată în cauză Intimatul-pârât Municipiul Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a Deciziei nr. 80 din 07 februarie 2017 și a încheierii din 20 februarie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile procedurale și materiale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce urmează. În speță, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât prin Decizia nr. 80 din 7 februarie 2017 admiterea recursului formulat de Municipiul Iași împotriva Sentinței nr. 1044/2016 a Tribunalului Iași, casarea acestei sentințe, reținerea cauzei spre rejudecare și, deoarece a apreciat că dosarul penal nr. x/2015 are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, a suspendat soluționarea cauzei în rejudecare. Înalta Curte apreciază că soluția de suspendare a judecării cererii de recurs până la finalizarea urmăririi penale în dosarul nr. x/2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași este bazată pe interpretarea greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam. Acest aspect a fost relevat Curții de Apel Iași prin adresa din 06.02.2017 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției și reconfirmat prin răspunsul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, comunicat la data de 19 martie 2019, urmare solicitării din 25 ianuarie 2019 a Înaltei Curți. Prin acest răspuns se reiterează că în dosarul penal nr. x/2015, organele de urmărire penală sunt sesizate cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și sancționată de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce privește procedura de atribuire de către Primăria Iași în perioada 28.02.2013 - 13.08.2013, a contractului "Sistem de management de trafic în municipiul Iași" către asocierea S.C. A. S.A București - S.C. B. S.R.L., precum și cu privire la decontarea, în cursul anului 2014 și începutul anului 2015, de către Primăria lași a facturilor emise de S.C. A. S.A. în cadrul contractului anterior menționat, pentru situațiile de lucrări 1-8, iar până în prezent nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoane fizice sau juridice, nefiind dispusă o soluție legală. În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "instanța poate suspenda cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel." În speță, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea soluționării cauzei, cum greșit a reținut Curtea de Apel prin Decizia nr. 80 din 07 februarie 2017, deoarece chiar și prin răspunsul dat de Direcția Națională Anticorupție în cursul anului 2019 se confirmă că în dosarul penal nr. x/2015 nu s-a dispus continuarea urmăririi penale sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoane fizice ori juridice, fiind vorba despre o urmărire penală in rem. Or, sub acest aspect, în literatura de specialitate s-a exprimat opinia potrivit căreia, din perspectiva rațiunii pentru care a fost instituit acest caz de suspendare, ce are ca premisă înrâurirea hotărâtoare a asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, nu este suficientă începerea urmăririi penale cu privire la faptă, care, potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen., presupune doar îndeplinirea condițiilor de formă ale actului de sesizare și inexistența unui caz care să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale, ci este necesară începerea urmăririi penale in personam, conform alin. (3) al aceluiași articol, pentru că numai atunci există indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta, astfel ca situația să poată fi conturată. În caz contrar, suspendarea procesului civil pentru soluționarea cauzei penale ar putea deveni o măsură lipsită de utilitate, prin intermediul căreia doar s-ar tergiversa procesul (Gabriel Boroi ș.a., Noul C. proc. civ.. Comentariu pe articole, Vol. I. Art. 1 - 455, pag. 906 - 907). Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 414 C. proc. civ., va casa în parte decizia recurată, în ceea ce privește măsura suspendării, și va trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva încheierii din 20 februarie 2018 prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte apreciază că acesta este rămas fără obiect, având în vedere soluția de admitere a recursului împotriva Deciziei nr. 80 din 7 februarie 2017 prin care s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.