ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 881/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017 393/42/2020, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene și, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus menținerea măsurii arestării, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 25 decembrie 2020, până la data de 3 ianuarie 2021, inclusiv.

S-a dispus comunicarea hotărârii către: autoritatea emitentă, Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

De asemenea, onorariul avocatului din oficiu (313 RON), precum și cheltuielile judiciare avansate de stat au rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:

Prin Adresa nr. x emisă de Biroul Național Sirene, la data de 8 decembrie 2020, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării, față de persoana solicitată A., cu privire la care s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare emis la data de 24 martie 2017 de către Judecătoria din Schweinfurt (Germania), arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, precum și predarea. S-a arătat că autoritățile judiciare germane au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate până la data de 24 decembrie 2020 (când expiră perioada arestării dispuse de Curtea de Apel Constanța) și au solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 31 decembrie 2020.

Prin Sentința penală nr. 39/P din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, definitivă:

În baza art. 107 raportat 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act de consimțământul și s-a dispune predarea persoanei solicitate A. către autoritățile germane, cu respectarea principiului regulii specialității și sub condiția prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

În baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (1) din din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost amânată predarea persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare - Judecătoria din Schweinfurt, Germania, până la data soluționării definitive a procesului penal ce face obiectul Dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în vederea predării, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În temeiul disp. art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată privind Cooperarea Judiciară Internațională în materie penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare în vederea predării.

Mandatul de arestare în vederea predării a fost pus în executare la data de 25 noiembrie 2020, potrivit informațiilor comunicate de Biroul Național Sirene, astfel că durata de 30 zile pentru care s-a dispus măsura arestării prin sentința menționată se împlinește la data de 24 decembrie 2020 (ultima zi).

La data de 8 decembrie 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene a adus la cunoștința Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie că autoritățile germane nu o pot prelua pe persoana solicitată până la data de 24 decembrie 2020, solicitând prelungirea măsurii arestării în vederea predării până la 31 decembrie 2020, timp în care vor face demersurile necesare în vederea realizării predării.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

În conformitate cu art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

De asemenea, potrivit art. 113 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte."

Aceste din urmă dispoziții redate le transpun pe cele din art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, potrivit cărora:

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate."

Așa cum reiese dintr-o jurisprudență constantă a CJUE, "caracterul obligatoriu al unei decizii-cadru determină în privința autorităților naționale, inclusiv a instanțelor naționale, o obligație de interpretare conformă a dreptului național. La aplicarea dreptului intern, aceste instanțe sunt obligate, așadar, în măsura posibilului, să interpreteze dispozițiile acestuia în lumina textului și a finalității deciziei-cadru pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta. Această obligație de interpretare conformă a dreptului național este inerentă sistemului Tratatului FUE, în măsura în care permite instanțelor naționale să asigure, în cadrul competențelor lor, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci când judecă litigiile cu care sunt sesizate" (Hotărârea CJUE din 12 februarie 2019, C-492/18 PPU - TC, ECLI:EU:C:2019:108, punctul 67, Hotărârea din 29 iunie 2017, Popławski, C-579/15, EU:C:2017:503, punctul 31 și jurisprudența citată).

Interpretând dispozițiile relevante (de transpunere) din Legea nr. 302/2004 în lumina Deciziei-cadru 2002/584/JAI rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea intervenirii unor situații excepționale care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitent, dând posibilitatea instanței să mențină succesiv măsura arestării preventive pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile.

Această interpretare nu contravine nici jurisprudenței relevante a CJUE, care - reamintind că Decizia-cadru 2002/584/JAI are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmăririlor, sistem bazat pe principiul recunoașterii reciproce (Hotărârea Melloni, C-399/11, EU:C:2013:107, punctul 36, și Hotărârea F., C-168/13 PPU, EU:C:2013:358, punctul 34) -, a statuat:

"având în vedere, pe de o parte, caracterul central al obligației de a executa mandatul european de arestare în sistemul instituit prin Decizia-cadru și, pe de altă parte, absența din aceasta a oricărei indicații explicite în ceea ce privește o limitare a validității în timp a acestei obligații, norma prevăzută la articolul 15 alin. (1) din decizia-cadru nu poate fi interpretată în sensul că presupune că după expirarea termenelor stabilite la articolul 17 din Decizia-cadru, autoritatea judiciară de executare nu ar mai putea adopta decizia privind executarea mandatului european de arestare sau că statul membru de executare nu ar mai fi obligat să continue procedura de executare a acestuia" [Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2015 C-237/15 PPU - Lanigan), ECLI:EU:C:2015:474, punctul 37].

În conformitate cu art. 104 alin. (9) din Legea 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării.

Procedând la verificare măsurii arestării în vederea predării, Curtea a constatat că se impune menținerea acesteia pentru o perioadă de 10 zile, având în vedere că până la acest moment, din motive obiective, nu s-a putut proceda la predarea efectivă a persoanei solicitate, autoritățile germane stabilind ca dată maximă de predare 31.12.2020.

Instanța a arătat că nu a fost revocată decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, astfel că nu există niciun motiv pentru a se dispune revocarea executării mandatului european de arestare.

Singura măsura care poate fi luată în vederea predării persoanei solicitate pentru care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare este arestarea, și nu o măsură alternativă, întrucât predarea persoanei solicitate presupune trecerea acesteia din custodia autorităților române în cea a autorităților din statul emitent și, prin urmare, nu poate avea loc decât în stare de arest. În acest sens, a statuat, de altfel, și Î.C.C.J., secția penală, prin Decizia nr. 312 din 10 iunie 2019:

"din analiza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală rezultă, fără echivoc, că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea predării, pe care organele de poliție să-l pună în executare".

Având în vedere că autoritățile germane au propus ca nou termen maxim pentru predare data de 31 decembrie 2020 (la numai 7 zile de la expirarea măsurii arestării luate pentru 30 de zile), precum și restricțiile impuse în contextul pandemiei de COVID-19, Curtea nu a putut reține vreo lipsă de diligență în efectuarea procedurii de predare și a considerat că durata privării de libertate nu devine excesivă prin menținerea acesteia, în continuare, pentru 10 zile (cu lăsarea unei marje de 3 zile autorităților pentru cazul în care predarea nu poate avea loc nici până la 31 decembrie 2020).

Sub acest din urmă aspect, Curtea a considerat că este îndeplinită și obligația de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate la articolul 6 UE și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, soluția fiind în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la articolul 5 paragraful 1 lit. f) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procedurile de extrădare, potrivit căreia "numai desfășurarea unei astfel de proceduri justifică privarea de libertate întemeiată pe acest articol și (..), în consecință, dacă procedura nu este efectuată cu diligența impusă, detenția încetează să fie justificată (a se vedea în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârile Quinn împotriva Franței, 22 martie 1995, seria x, nr. 311, § 48, și Gallardo Sanchez împotriva Italiei, nr. 11620/07, § 40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - 2015)" (Hotărârea Lanigan, C-237/15 PPU, precit., punctul 57).

Respingerea solicitării de menținere a măsurii arestării și după data de 24 decembrie 2020, pentru a face posibilă predarea efectivă a persoanei solicitate până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2020, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare și de simplificare a cooperării judiciare urmărit de Decizia-cadru, obligând statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfășurarea unei noi proceduri de predare, și ar crea posibilitatea arestării din nou a persoanei solicitate, pentru încă 180 de zile, deci nu ar fi nici în interesul acesteia din urmă.

În plus, articolul 26 alin. (1) din Decizia-cadru prevede că statul membru emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată în acesta toate perioadele de detenție rezultând din executarea unui mandat european de arestare, asigurând în acest fel că orice perioadă de detenție, chiar rezultată dintr-o eventuală menținere în detenție după expirarea anumitor termene, va fi luată în considerare în mod corespunzător în cazul executării unei pedepse privative de libertate în statul membru emitent.

Împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017 a formulat contestație persoana solicitată A., fără a prezenta motivele contestației.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 8 decembrie 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene, a sesizat Curtea de Apel Constanța cu o cerere de prelungire a măsurii arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania în baza Sentinței penale nr. 39/P din 24 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile germane, fiind amânată predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare- Judecătoria din Schweinfurt, Germania, până la data soluționării definitive a procesului penal ce face obiectul Dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. Mandatul de arestare în vederea predării a fost pus în executare la data de 25 noiembrie 2020, potrivit informațiilor comunicate de Biroul Național Sirene, durata de 30 zile pentru care s-a dispus măsura arestării împlinindu-se la data de 24 decembrie 2020 (ultima zi).

În argumentarea cererii, autoritățile judiciare din Germania au solicitat prelungirea măsurii arestării față de persoana solicitată A., cu privire la care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 24 martie 2017 de către Judecătoria din Schweinfurt (Germania), arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, precum și predarea, arătând că se află în imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate până la data de 24 decembrie 2020 (când expiră perioada arestării dispuse de Curtea de Apel Constanța).

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării (24 decembrie 2020), instanța de fond, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 10 zile, cu începere de la data de 25 decembrie 2020 și până la data de 3 ianuarie 2021, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. a contestat temeinicia acestei soluții, fără a arăta motivele pe care se întemeiază calea de atac.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că dispunerea unei măsuri preventive mai puțin intruzive nu este posibilă în acest stadiu procesual, fiind lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel german, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial, 24 decembrie 2020.

În fine, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reține mandatul de arestare în vederea predării a fost pus în executare față de persoana solicitată A. la data de 25 noiembrie 2020.

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Germania constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM