ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4328/2020

Asupra cererilor de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 408/A din 16 decembrie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a decis următoarele:

"Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și apelanta - intimată inculpată S.C. A. S.R.L. Craiova împotriva sentinței penale nr. 254 din data de 08 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

În baza art. 72 C. pen. anterior, deduce din pedeapsa aplicată apelantului -intimat inculpat B., perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 07.10.2014 la 26.03.2015, inclusiv.

Constată că apelanta - intimată inculpată persoană juridică S.C. A. S.R.L. Craiova a achitat și suma de 1.027.305 RON prin O.P. nr. x din 29 septembrie 2015 în cursul procedurii de cameră preliminară

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate dacă nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C., D., E., S.C. F. S.R.L. Băilești, G., H., B., I., S.C. J. S.R.L. Craiova, K., L. și S.C. Ambient S.A. Sibiu prin administrator M. împotriva aceleiași sentințe menționate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și apelanta - intimată inculpată S.C. A. S.R.L. Craiova, rămân în sarcina statului.

Obligă apelanții - inculpați C., D., E. și S.C. F. S.R.L. Băilești la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelanții - intimați inculpați B., G., H., K., L., S.C. Ambient S.A. Sibiu prin administrator M., I. și S.C. J. S.R.L. Craiova la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpatul E., în sumă de 1.500 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții - inculpați C., D. și S.C. F. S.R.L. Băilești, în sumă de câte 700 RON, precum și pentru apelanții - intimați inculpați B., S.C. A. S.R.L. Craiova, G., H., K., L., S.C. Ambient S.A. Sibiu prin administrator M., I. și S.C. J. S.R.L. Craiova, în sumă de câte 700 RON, rămân în sarcina statului și se plătesc din fondul Ministerului Justiției."

La data de 22.06.2020, H. și societatea A. S.R.L. au formulat cereri de revizuire a soluției pronunțate pe latură civilă prin decizia nr. 408/A din 16 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), iar hotărârea atacată încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României (art. 21 din Legea nr. 554/2004).

În motivarea căilor extraordinare de atac, revizuenții au arătat, în esență, că:

- din considerentele Deciziei nr. 45/2016 a ÎCCJ, reiese faptul că acest motiv de revizuire poate fi invocat ori de câte ori hotărârea atacată este dată cu încălcarea principiului priorității dreptului european, inclusiv din perspectiva interpretării pe care instanța națională o conferă unei situații în care își găsește aplicabilitatea o normă de drept european, astfel cum este ea circumstanțiată prin deciziile interpretative ale CJUE. Analizând respectarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene în raport de considerentele expuse, se solicită instanței de control judiciar să constate faptul că hotărârea atacată generează efecte contrare dreptului european întrucât în cauză S.C. A. S.R.L., societate administrată de H., a achitat către cei patru furnizori TVA-ul aferent mărfurilor cumpărate, însă organele de urmărire penală nu s-au preocupat să probeze că acești furnizori au prejudiciat bugetul de stat prin neplata acestei taxe colectate de la A..

- A. a achitat integral presupusul prejudiciul ce ar fi rezultat din relațiile comerciale pe care aceasta le-a derulat cu societățile menționate anterior, după cum urmează: suma de 1.500.000,00 RON, la data de 12.12.2014, Ordin plată nr. x;suma de 50.000 RON, la data de 15.01.2015, Ordin plată nr. x;suma de 50.000 RON, la data de 19.01.2015, Ordin de plată nr. x;suma de 900.000 RON, la data de 26.01.2015, Ordin de plată nr. x;suma de 1.027.305 RON, la data de 29.09.2015, Ordin de plată nr. x Cu toate acestea, H. a fost obligat în continuare în solidar sub aspectul laturii civile, la plata întregului prejudiciu de 9.238.577 RON, suma de 5.711.272 RON fiind prejudiciu generat exclusiv de relațiile comerciale aferente palierului nr. 1 și 2 de către societatea Ambient S.A., N. S.R.L. și O..

Cu privire la latura civilă, în decizia penală nr. 408/2019, a cărei revizuire se solicită, instanța a reținut: În privința criticilor formulate de către toți inculpații cu privire la greșita obligare solidară a lor la plata întregului prejudiciu, instanța de apel apreciază ca acestea sunt nefondate, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 1382 C. civ.:

"Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat".

Deși instanța a analizat criticile prin prisma principiilor răspunderii civile delictuale, nu a analizat și dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prin raportare la întreg prejudiciul reținut în sarcina revizuentului- 9.237.577 RON. De vreme ce prejudiciul reținut în sarcina sa a fost analizat prin prisma răspunderii civile delictuale, se solicită a se constata că instanța nu a ținut cont de faptul că, răspunderea civilă delictuală se mărginește la fapta proprie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 20.07.2020, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în numele și pentru Statul Român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, a invocat: - excepția inadmisibilității cererilor de revizuire raportat la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004; - excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarilor celor două cereri de revizuire.

De asemenea, la data de 19.08.2020, intimata S.C. Ambient S.A. a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și excepțiile tardivității și inadmisibilității cererilor de revizuire.

Revizuenta A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, la data de 9.09.2020 solicitând respingerea excepțiilor și apărărilor formulate de cele două intimate.

Revizuenții H. și societatea A. S.R.L. au formulat cereri de revizuire a soluției pronunțate pe latură civilă prin decizia nr. 408/A din 16 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară care poate fi exercitată doar pentru motivele expres prevăzute de legiuitor și doar împotriva hotărârilor judecătorești definitive, hotărâri ce pot cuprinde, pe lângă rezolvarea acțiunii penale, și dezlegări privind raporturi de drept civil.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

Conform art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iar, în conformitate cu art. 27 alin. (2) din același cod, persoana vătămată sau succesorii săi, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acțiune la instanța civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

Nu se poate aprecia, în lumina Deciziei nr. 7/19.03.2018 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, că instanța "civilă" este cea de contencios administrativ și fiscal, întrucât substanța dreptului care trebuie examinat nu constituie, în sine, un argument peremptoriu pentru determinarea competenței unei instanțe specializate, în lipsa unei norme atributive de competență; de altfel, însăși instanța penală, în măsura în care soluționează latura civilă, aplică într-un asemenea caz dispoziții de drept fiscal, chiar dacă îi lipsește o specializare într-un asemenea domeniu.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Sesizarea instanței de contencios administrativ are, așadar, ca premisă vătămarea reclamantului, care se produce fie prin actul administrativ al autorității publice, fie prin nesoluționarea de către aceasta, în termenul legal, a unei cereri.

În acest sens, sub titlul Obiectul acțiunii judiciare, art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede la alin. (1) că:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Prin urmare, de esența contenciosului administrativ este fie existența unui act administrativ, a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluționarea, de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, manifestări sau omisiuni ale autorității publice prin care subiectul care poate sesiza instanța de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim.

În același context normativ trebuie interpretate și dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată." Revizuirea întemeiată pe aceste dispoziții este o cale de atac extraordinară care poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor pronunțate în contencios administrativ. Or, în cauză, deși se invocă art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ și încălcarea unor hotărâri CJUE, scopul urmărit de revizuenți prin promovarea acestei căi extraordinare de atac constă în înlăturarea obligației solidare la plata întregului prejudiciu de 9.238.577 RON, susținându-se că a fost achitată partea individuală de 3.527.305 RON prin intermediul societății A. S.R.L., criticile vizând răspunderea civilă delictuală și dispozițiile art. 1382 C. civ.. Art. 1382 -Răspunderea solidară:

"Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat".

Mai mult decât atât, chiar și revizuenții, în cuprinsul cererilor formulate, au indicat că secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție îi aparține competența soluționării cauzei. 6. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimata S.C. Ambient S.A. și va declina competența de soluționare a cererilor de revizuire formulate de H. și A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 408/A din 16 decembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în favoarea secției I Civilă din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimata S.C. Ambient S.A..

Declină competența de soluționare a cererilor de revizuire formulate de H. și A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 408/A din 16 decembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în favoarea secției I Civilă din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2020.