ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5499/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să fie obligat pârâtul să respecte și să aplice dispozițiile Legii nr. 544/2001, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în cuantum de 1.095.860 euro și suma de 500 euro pe lună reprezentând chirie aferentă apartamentului proprietate începând cu data de 01.01.2019 până la data predării apartamentului, precum și obligarea pârâtei să elibereze apartamentul ocupat abuziv de B..

La termenul de judecata din data de 13.12.2019, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Iași, exceptie pe care o va solutiona cu prioritate, conform prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1699/2019/CA din data de 23.12.2019 Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului București, reținând, în esență că Tribunalul Iași nu este competent din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză in conditiile in care sediul autorității publice chemate în judecată se află în mun. București (fiind vorba de Guvernul României).

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 24.03.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub același nr. 5079/99/2019.

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2982 din data de 15 iulie 2020 Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, pentru litigiile de genul celui ce face obiectul prezentei cauza, întemeiat pe prevederile Legii nr. 544/2001 s-a prevazut la art. 22 alin. (1) din aceasta lege o norma de competenta teritoriala specială si alternativa, fie in favoare sectiei de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza reclamantul, fie in favoarea celui in a cărui raza se afla sediul autorității ori al instituției publice, alegerea uneia dintre aceste doua instante apartinand, evident, reclamantului la momentul introducerii actiunii.

Avand in vedere ca reclamantul din prezenta cauză domiciliaza in judetul Iasi, iar actiunea a fost initial introdusa de acesta la Tribunalul Iasi- sectia a II a civilă, de contencios administrativ si fiscal, este evident ca acesta a optat pentru instanta de la domiciliul sau si nu exista argumente juridice care sa justifice declinarea competentei de solutionare a cauzei, din punct de vedere teritorial, in favoarea instantei de la sediul paratului.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că cererea adresată instanței de contencios administrativ a fost întemeiată și motivată în raport de dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, reclamantul solicitând obligarea pârâtului Guvernul României să respecte și să aplice dispozițiile Legii nr. 544/2001 și deopotrivă obligarea acestuia la plata unor despăgubiri în cuantum de 1.095.860 euro și la plata sumei de 500 euro pe lună reprezentând chirie aferentă apartamentului proprietate începând cu data de 01.01.2019 până la data predării apartamentului, precum și obligarea aceleiași autorități la eliberarea apartamentului ocupat abuziv de B..

Prin urmare, astfel cum, de altfel, și ambele instanțe aflate în conflict au reținut, în stabilirea instanței competente să soluționeze cererea, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii pe rolul Tribunalului Iași - 19.08.2019, potrivit cărora:

"În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice."

Contrar opiniei exprimate de Tribunalul Iași, Înalta Curte, în regulator de competență, constată că, raportat la textul de lege anterior citat, acesta reglementează o competență teritorială alternativă și nu una exclusivă, între instanța de la domiciliul reclamantului și cea de la sediul autorității pârâte, în speță între domiciliul reclamantului A., situat în satul Valea Lupului, str. x, comuna Miroslava, județ Iași și cea de la sediul pârâtului Guvernul României, situat în Municipiul București, Piața Victoriei nr. 1, reclamantul fiind cel ce are dreptul de a opta între cele două instanțe deopotrivă competente - Tribunalul Iași, respectiv Tribunalul București, această alegere fiind opozabilă atât instanței de judecată, cât și pârâtului.

În condițiile în care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar în cauza de față reclamantul și-a exercitat dreptul exclusiv de opțiune în favoarea instanței de la domiciliul său, respectiv Tribunalul Iași, nu există argumente juridice care să determine stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în primă instanță a cererii formulate reclamantul A., și domiciliul în sat Valea Lupului, str. x, comuna Miroslava, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în mun. București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1 în favoarea Tribunalului Iasi, secția de contencios administrativ si fiscal, având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 și opțiunea reclamantului de a se judeca la instanța competentă de la domiciliul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2020.