ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL,

în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și A.N.A.F., a solicitat anularea

Notificărilor purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009, I/2010, II/2010,

III/2010, IV/2010, II/2011 și III/2011, prin care s-au stabilit procentul de

contribuție și valoarea contribuției emise de pârâta C.N.A.S.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că volumul folosit pentru calcularea contribuției include

numai vânzările efectuate către farmacii și către unitățile sanitare cu paturi

în cadrul unui trimestru, întrucât o societate care vinde medicamente către

distribuitori angro nu poate controla sau ști cu exactitate destinația finală a

medicamentelor vândute și nu poate declara care este valoarea medicamentelor ce

au fost vândute ulterior către furnizori de medicamente în tratament

ambulatoriu și către unități sanitare cu paturi în România. Așadar, vânzările

către terți, respectiv către alți distribuitori de medicamente, nu pot și nu

trebuie luate în considerare la calcularea contribuției datorate.

Este asemenea, a

susținut că notificările emise de pârâta C.N.A.S. sunt nelegale întrucât au

fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale obligatorii, respectiv procentul

contribuției specificat în notificări este de 11%, fiind stabilit incorect,

având în vedere că pârâta C.N.A.S. a luat în pâlcul nu doar volumul vânzărilor

către spitale declarat de SC S. SRL pentru trimestrele relevante, ci și volumul

vânzărilor către distribuitorii angro de medicamente.

În acest context,

reclamanta a menționat că pe trim. IV/2009, I/2010 a efectuat zero vânzări

către farmacii și spitale, pe trim. II/2010 a efectuat zero vânzări către

farmacii și vânzări în valoare de 274,49 lei către spitale, pe trim. III/2010 a

efectuat zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 22.291,76 lei

către spitale, pe trim. IV/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii și

vânzări în valoare de.43.749,10 lei către spitale, pe trim. II/2011 a efectuat

zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 54.599,01 lei către

spitale, iar pe trim. III/2011 a efectuat zero vânzări către farmacii și

vânzări în valoare de 115.017,93 lei către spitale.

formulate în cauză

Pârâta A.N.A.F. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive în ce o privește pentru considerentul principal că nu este emitenta

actelor administrative contestate de reclamantă.

Pârâta C.N.A.S. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, arătând că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale

Ordinului nr. 928/591/2010 contribuția datorată se calculează la suma încasată

pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv, procentul de contribuție

aplicându-se la valoarea încasărilor trimestriale, iar obligativitatea de

declarare, respectiv de virare a contribuției este identică pentru toți

distribuitorii de autorizație de punere pe piață și/sau de comercializare a

medicamentelor.

II. Hotărârea Curții

de apel

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6049 din

25 octombrie 2012, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei A.N.A.F. și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S.

și a anulat notificările purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009,

I/2010, II/2010, III/2010; IV/2010, II/2011 și III/2011, prin care s-au

stabilit procentul de contribuție și valoarea contribuției emise de pârâta C.N.A.S..

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a constatat că, în raport de dispozițiile art.

9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/ 2011 și față de faptul că notificările

contestate au fost emise pentru perioada anului 2010 de către pârâta C.N.A.S.,

A.N.A.F. nu poate răspunde pentru situații născute înainte de intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 77/2011. În plus, acest act normativ se referă la

administrarea creanțelor ce se vor naște ulterior intrării în vigoare a

ordonanței.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 554/2004, calitate de pârât într-un litigiu de

contencios administrativ are-emitentul actului și/sau beneficiarul acestuia,

iar A.N.A.F. - D.G.A.M.C. nu are niciuna dintre aceste calități, nefiind nici

emitent al notificărilor și nici beneficiar al acestora.

Cu privire la fondul

cauzei, prima instanță a apreciat că pentru stabilirea procentului și valorii

contribuției datorate de reclamantă nu pot fi avute în vedere vânzările totale

de medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii și unități sanitare cu

paturi, iar nu și cele efectuate către terți distribuitori en-gros.

Instanța de fond a

reținut că potrivit Ordinului comun nr. 928/591/2010 al M.S.P. și al C.N.A.S.,

pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea,

constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363

1

alin.

(1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu

modificările și completările ulterioare, volumul vânzărilor se stabilește pe

baza declarațiilor 2a și 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în

sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru

unități sanitare cu paturi. în consecință, procentul de contribuție se

determină prin raportare la declarațiile 2a și 2b.

Așadar, procentul

contribuției se determină pe baza declarațiilor 2a și 2b (privind volumul

vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuție, la

care se aplică procentul, se determină pe baza declarațiilor 2a

1

și

2b

1

(privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).

În speță, C.N.A.S. a

stabilit atât procentul de contribuție, cât și suma de plată (și implicit baza

de calcul pentru contribuție) prin raportare la declarațiile depuse de reclamantă

referitoare la volumul vânzărilor (corespunzătoare declarațiilor 2a și 2b,

nedepunând și declarațiile 2a

1

și 2b

1

.

Întrucât singurele

declarații la care s-a raportat C.N.A.S. pentru emiterea notificărilor atacate

sunt cele privind; volumul vânzărilor, acestea încalcă, în mod vădit, art. 5 alin.

(4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 258591/2010, dispoziție potrivit

căreia contribuția datorată se stabilește în funcție de datele raportate prin

declarațiile 2a 1 și 2b 1.

În consecință, ca

urmare a stabilirii contribuției pe baza datelor aferente declarațiilor 2a și

2b, autoritatea emitentă a notificărilor atacate a încălcat art. 363

1

din Legea nr. 95/2006, care prevede că: „(...) deținătorii autorizațiilor de

punere pe piață a medicamentelor (...) care realizează încasări din

comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după

deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială din

valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform

grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute,

prevăzută în anexa nr. 14".

Ca atare, potrivit

legii, procentul contribuției se aplică asupra valorii încasărilor de

medicamente, raportate prin declarațiile 2a

1

și 2b

1

.

Această concluzie rezultă clar și din art. 4 alin. (2), corelat cu art. 1 lit.

b) din ordin, în sensul că procentul contribuției se aplică asupra totalului

veniturilor trimestriale obținute, adică, potrivit definiției din Ordin, asupra

încasărilor trimestriale. Or, în lipsa datelor pe care reclamanta nu le-a putut

raporta, prin declarațiile 2a

1

și 2b

1

, C.N.A.S. a aplicat

procentul de contribuție asupra volumului vânzărilor, iar prin aceasta,

notificările în discuție sunt contrare Legii nr. 95/2006 și Ordinului nr. 928/591/2010.

Prin urmare,

nedepunerea declarațiilor 2a

1

și 2b

1

nu poate fi sancționată

cu stabilirea contribuției prin raportare la vânzări, iar nu la încasări,

sancțiunile pentru asemenea ipoteze fiind expres prevăzute numai de art. 365

din Legea nr. 95/2006 și de art. 7 și 8 din Ordinul nr. 928/591/2010.

III. Recursurile

formulate în cauză de reclamanta SC S. SRL și de pârâta C.N.S.

III.1. Motivele de

recurs formulate de reclamanta SC S. SRL sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității

procesuale pasive a A.N.A.F.

Arată

recurenta-reclamantă că dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 nu fac distincție după

cum creanțele s-au născut anterior sau ulterior intrării în vigoare, efectul

legii constând exclusiv în transferul (de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.

77/2011) a calității de creditor bugetar de la C.N.A.S. către A.N.A.F.

Din punct de vedere

al legii de procedură fiscală „administrarea creanțelor” include și aspecte

post-plată, cum ar fi compensarea sau restituirea sumelor încasate nelegal,

respectiv în baza unui titlu executoriu care să fi fost desființat.

Menținerea A.N.A.F.

ca parte în prezenta cauză se impune și pentru asigurarea opozabilității

soluției față de această autoritate publică.

III.2. În dezvoltarea

motivelor de recurs formulate de pârâta C.A.S. se arată următoarele:

În mod greșit

instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.

întrucât aceasta are în cadrul raportului juridic litigios calitatea de

persoană împotriva căreia se poate exercita acțiunea, având în vedere că

începând cu data de 1 octombrie 2011 are obligația de a continua procedura de

administrare a creanțelor reprezentând contribuția claw-back datorată în

temeiul O.U.G. nr. 77/2011, subrogându-se în drepturile și obligațiile C.A.S.

Este eronată și

susținerea instanței de fond în sensul că nu pot fi avute în vedere la

stabilirea procentului și a valorii contribuției vânzările totale de

medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii și unități sanitare cu

paturi, iar nu și cele efectuate către terți/distribuitori angro.

Arată

recurenta-pârâtă că plătitorii contribuției sunt nominalizați la art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv: deținătorii autorizațiilor

de punere pe piață a medicamentelor pentru medicamente incluse în programele

naționale de sănătate pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în

tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de

prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru

medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care

realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective,

după deducerea T.V.A.; persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea

în România a medicamentelor urmare a obținerii dreptului de comercializare

direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor,

respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației direct

sau indirect dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a

medicamentelor în România, pentru situația în care deținătorii de autorizații

de punere pe piață a medicamentelor respective nu desfășoară în România

activități de comercializare a acestora.

În acest context,

recurenta-intimată în mod greșit contestă aceste notificări, având în vedere

faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 363

1

alin. (1) din

Legea nr. 95/2006, întrucât aceasta nu face dovada transmiterii dreptului de

comercializare a medicamentelor către subdistribuitori și a comercializării

medicamentelor vândute în trim. I/2010 și II/2010 către alți distribuitori

angro de medicamente, fără a transmite însă și dreptul de comercializare.

În ceea ce privește

contribuția stabilită, arată recurenta-pârâtă că reclamanta avea obligația de a

depune în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în

totalitate veniturile aferente unui trimestru, declarațiile prevăzute în

anexele nr. 2a

1

și 2b

1

(respectiv încasările).

Reclamanta nu și-a

îndeplinit obligația depunând la dosar declarațiile 2a și 2b, respectiv volumul

de vânzări (valori în baza cărora a fost stabilit procentul contribuției) nu

însă și declarațiile 2a

1

și 2b

1

, respectiv volumul de

încasări.

Consecința nedepunerii

declarațiilor pe propria răspundere privind volumul încasărilor aferente

trimestrelor contestate, C.N.A.S. a comunicat reclamantei suma estimată de

plată.

IV. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor formulate

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru

următoarele considerente:

Cadrul procesual al

litigiului a fost corect determinat de prima instanță în raport cu obiectul

cererii de chemare în judecată și autoritatea publică emitentă a actului

administrativ contestat, C.N.A.S., în calitate de titulară a drepturilor și

obligațiilor din raportul juridic dedus judecății.

Invocarea motivului

de recurs ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în

domeniul sănătății, în sensul că se impunea menținerea în cauză a A.N.A.F. în

calitate de pârâtă, se dovedește a fi lipsit de temei.

Astfel, începând cu

data de 1 octombrie 2011 când prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011

au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând

contribuția claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. și în consecință subrogarea

acesteia intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor

fiscale, iar nu și în ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei

respective pentru care competența aparține C.N.A.S.

Dispozițiile art. 9 alin.

(2) din O.U.G. nr. 77/2011 au în vedere noțiunea de administrare a creanței

vizând astfel numai procedura de încasare și de executare silită a creanțelor

deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice

premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și care au ca

obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea

efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de claw-back și comunicarea acesteia

către debitor, atribuții exclusive ale C.N.A.S. în perioada avută în vedere.

Această concluzie se

impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011,

care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naționale de

sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul

ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție

medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele

de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării

în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată potrivit art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stabilește de C.N.A.S.

și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.

Față de

considerentele de fapt și de drept expuse anterior, va fi respinsă ca nefondată

critica formulată cu privire la greșita stabilire a cadrului procesual al

litigiului, prin neaplicarea prevederilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.

Critica formulată pe

fondul pricinii, prin recursul pârâtei C.N.A.S. va fi respinsă de asemenea, ca

nefondată, constatându-se că este legală și temeinică soluția de admitere a acțiunii

și de anulare a Notificării N.L.D. din 21 octombrie 2011.

Nelegalitatea

notificării a fost corect constată de judecătorul fondului față de emiterea

acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale care au fost indicate ca temei

juridic și care erau în vigoare la data faptului juridic generator al

obligației de plată pentru contribuția claw-back: art. 363

1

din

Legea nr. 95/2006 și art. 4 - 5 din Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010

al M.S.P. și al președintelui C.N.A.S., modificat și completat prin Ordinul

comun nr. 351/464/ 2011.

Taxa claw-back a fost

reglementată prin dispozițiile art. 363

1

din Legea nr. 95/2006,

potrivit cărora, pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii

autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele

incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care

beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție

personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de

sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul

spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a

medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea

adăugată, cu o contribuție trimestrială din valoarea acestor încasări,

stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția

trimestrială datorată pentru veniturile obținute, prevăzută în anexa nr. 14 a legii.

În art. 4 alin. (1)

din Ordinul comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut că, procentul contribuției se

determină în funcție de volumul vânzărilor de medicamente, stabilit pe baza declarațiilor

2a și 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de

sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unități sanitare cu paturi.

Aceeași normă a

prevăzut la alin. (2) că, valoarea contribuției trimestriale se determină prin

aplicarea procentului de contribuție asupra totalului de venituri obținute

trimestrial, definit în art. 1 lit. b) din reglementarea respectivă, ca fiind

valoarea încasată într-un trimestru, după deducerea T.V.A., în urma

comercializării întregii cantități de medicamente incluse în programele

naționale de sănătate.

Pentru a se clarifica

distincția dintre baza de calcul a procentului de contribuție și baza de calcul

pentru valoarea contribuției datorate, prin Ordinul comun nr. 351/464/2011 de

modificare și de completare a Ordinului comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut

obligația plătitorilor de a declara atât valoarea vânzărilor, cât și valoarea încasărilor

efective, depunând pentru fiecare trimestru declarațiile 2a și 2b privind

valoarea vânzărilor pentru stabilirea procentului de contribuție, dar și

declarațiile 2a

1

și 2b

1

privind valoarea încasărilor

efectiv realizate din comercializarea medicamentelor în tratamentul ambulatoriu

sau către unitățile sanitare cu paturi pentru a se stabili cuantumul contribuției

datorate cu titlul de taxă claw-back în trimestrul respectiv.

Pentru perioada avută

în vedere la emiterea notificării din 21 octombrie 2011, recurenta-reclamantă a

depus declarațiile 2a și 2b cu privire la volumul vânzărilor de medicamente,

fără însă a depune și declarațiile 2a

1

și 2b

1

cu privire

la valoarea încasărilor efective.

Recurenta-reclamantă

a motivat în notele încheiate C.N.A.S. că nu a comercializat în România, către

farmacii sau unități sanitare cu paturi, toate cantitățile de medicamente avute

în vedere la emiterea notificărilor, spre exemplu vânzările integrale efectuate

în trim. IV 2009 și I 2010 fiind efectuate către distribuitori.

Fără

a contesta obligația legală a intimatei de a depune declarațiile 2a1 și 2b1,

chiar în cazul în care nu există date, urmând a se completa cu zero câmpurile

obligatorii, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Ordinul comun din 2011,

judecătorul fondului a reținut în mod întemeiat că nu există un temei legal

pentru stabilirea contribuției claw-back datorate în trim. II 2010 pe baza

volumului vânzărilor raportate prin declarațiile 2a și 2b, care reprezintă baza

de calcul pentru determinarea procentului de contribuție.

Lipsa

unei justificări obiective și rezonabile a cuantumului contribuției claw-back stabilită

pentru intimată a determinat anularea notificării întocmită de către recurentă cu

încălcarea dispozițiilor art. 363

1

din Legea nr. 95/2006, care

prevăd pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor obligația

de a plăti o contribuție stabilită în funcție de valoarea încasărilor realizate

din comercializarea în România a medicamentelor respective.

În

apărările formulate la instanța de fond, recurenta - pârâtă a recunoscut implicit

nelegalitatea modalității de calcul a contribuției clawback datorată de

intimata - reclamantă prin raportarea greșită la volumul vânzărilor declarate

în lunile iunie - iulie 2010, considerând însă că nu a încălcat prevederile

legale prin notificarea astfel întocmită, cu motivarea că aceasta cuprinde numai

suma estimativă datorată, în condițiile în care, pentru perioada respectivă, nu

s-au depus declarațiile 2a1 și 2b1.

Această

susținere, reiterată în recurs, se dovedește a fi lipsită de temei față de

dispozițiile art. 5 alin. (4) din Ordinul comun din 2011, conform cărora,

contribuția datorată în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a

1

și 2b

1

se notifică de către C.N.A.S. în termen de 15 zile de la data

depunerii declarațiilor, ceea ce exclude ipoteza expusă de recurentă cu privire

la reglementarea unei proceduri distincte, de estimare a sumei datorate, care

să fie corectată ulterior în funcție de volumul încasărilor efective.

De

asemenea, se constată că, nedepunerea declarațiilor 2a

1

și 2b

1

nu are drept consecință stabilirea contribuției prin raportare la volumul vânzărilor,

întrucât cadrul legislativ incident în cauză nu prevede o asemenea sancțiune pentru

plătitori și nici competența autorității administrative de a emite notificări

cu privire la sumele estimate de plată .

Contrar

susținerilor recurentei C.N.A.S., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.

(1) din Ordinul comun din 2011, nerespectarea termenelor de depunere a declarațiilor

prevăzute la art. 5 alin. (1) și (2) din același ordin sau depunerea lor cu

date incomplete și/ sau incorecte se notifică de C.N.A.S. în termen de 15 zile

de la data depunerii.

În

aceste condiții, recurenta-pârâtă C.N.A.S. a procedat nelegal la stabilirea

contribuției de claw-back și la notificarea acesteia către plătitor, fiind întocmită

prin raportare la o altă bază de calcul decât cea prevăzută de lege, astfel că

anularea notificărilor privind procentul de contribuție și valoarea

contribuției pentru trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010, IV/2010, II/2011

și III/2011 a fost corect pronunțată de judecătorul fondului.

De

asemenea, critica adusă hotărârii recurate, care a constatat că actele emise

sunt nelegale din perspectiva includerii în cuantumul contribuției și volumului

vânzărilor către terți, este neîntemeiată.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția claw-back

aferentă perioadei date de 1 octombrie 2011 se stabilește și se plătește

conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor.

Conform

dispozițiilor art. 1, 4, 6 din Normă și Precizările C.S.A. din 7 iulie 2010

privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010, la stabilirea

contribuției se are în vedere doar comercializarea medicamentelor către spitale

sau farmacii, nu și vânzarea medicamentelor de către distribuitori/ subdistribuitori

(terți).

Potrivit

Notei 7 - Precizările privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010

„suma încasată pentru volumul vândut către terți nu intră în calcul pentru

contribuția claw-back”.

Temeiul

juridic al soluției instanței de recurs

În

baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S.

SRL și pârâta C.N.A.S.

În

temeiul art. 274 și 276 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă C.N.A.S.

la plata sumei de 6.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

recurenta-reclamantă SC S. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC S. SRL și C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 6049 din 25

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă

recurenta-pârâtă C.N.A.S. la plata sumei de 6.500 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată în favoarea recurentei-reclamante SC S. SRL, cu aplicarea

dispozițiilor art. 276 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2014.