ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și A.N.A.F., a solicitat anularea Notificărilor purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010, IV/2010, II/2011 și III/2011, prin care s-au stabilit procentul de contribuție și valoarea contribuției emise de pârâta C.N.A.S.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că volumul folosit pentru calcularea contribuției include numai vânzările efectuate către farmacii și către unitățile sanitare cu paturi în cadrul unui trimestru, întrucât o societate care vinde medicamente către distribuitori angro nu poate controla sau ști cu exactitate destinația finală a medicamentelor vândute și nu poate declara care este valoarea medicamentelor ce au fost vândute ulterior către furnizori de medicamente în tratament ambulatoriu și către unități sanitare cu paturi în România. Așadar, vânzările către terți, respectiv către alți distribuitori de medicamente, nu pot și nu trebuie luate în considerare la calcularea contribuției datorate.

Este asemenea, a susținut că notificările emise de pârâta C.N.A.S. sunt nelegale întrucât au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale obligatorii, respectiv procentul contribuției specificat în notificări este de 11%, fiind stabilit incorect, având în vedere că pârâta C.N.A.S. a luat în pâlcul nu doar volumul vânzărilor către spitale declarat de SC S. SRL pentru trimestrele relevante, ci și volumul vânzărilor către distribuitorii angro de medicamente. În acest context, reclamanta a menționat că pe trim. IV/2009, I/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii și spitale, pe trim. II/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 274,49 lei către spitale, pe trim. III/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 22.291,76 lei către spitale, pe trim.

IV/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de.43.749,10 lei către spitale, pe trim. II/2011 a efectuat zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 54.599,01 lei către spitale, iar pe trim. III/2011 a efectuat zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 115.017,93 lei către spitale. 2. Întâmpinările formulate în cauză Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește pentru considerentul principal că nu este emitenta actelor administrative contestate de reclamantă. Pârâta C.N.A.S.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului nr. 928/591/2010 contribuția datorată se calculează la suma încasată pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv, procentul de contribuție aplicându-se la valoarea încasărilor trimestriale, iar obligativitatea de declarare, respectiv de virare a contribuției este identică pentru toți distribuitorii de autorizație de punere pe piață și/sau de comercializare a medicamentelor. II. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6049 din 25 octombrie 2012, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F.

și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. și a anulat notificările purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010; IV/2010, II/2011 și III/2011, prin care s-au stabilit procentul de contribuție și valoarea contribuției emise de pârâta C.N.A.S.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, în raport de dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/ 2011 și față de faptul că notificările contestate au fost emise pentru perioada anului 2010 de către pârâta C.N.A.S., A.N.A.F.

nu poate răspunde pentru situații născute înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011. În plus, acest act normativ se referă la administrarea creanțelor ce se vor naște ulterior intrării în vigoare a ordonanței. De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, calitate de pârât într-un litigiu de contencios administrativ are-emitentul actului și/sau beneficiarul acestuia, iar A.N.A.F. - D.G.A.M.C. nu are niciuna dintre aceste calități, nefiind nici emitent al notificărilor și nici beneficiar al acestora. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că pentru stabilirea procentului și valorii contribuției datorate de reclamantă nu pot fi avute în vedere vânzările totale de medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii și unități sanitare cu paturi, iar nu și cele efectuate către terți distribuitori en-gros.

Instanța de fond a reținut că potrivit Ordinului comun nr. 928/591/2010 al M.S.P. și al C.N.A.S., pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, volumul vânzărilor se stabilește pe baza declarațiilor 2a și 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unități sanitare cu paturi. în consecință, procentul de contribuție se determină prin raportare la declarațiile 2a și 2b. Așadar, procentul contribuției se determină pe baza declarațiilor 2a și 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuție, la care se aplică procentul, se determină pe baza declarațiilor 2a 1 și 2b 1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).

În speță, C.N.A.S. a stabilit atât procentul de contribuție, cât și suma de plată (și implicit baza de calcul pentru contribuție) prin raportare la declarațiile depuse de reclamantă referitoare la volumul vânzărilor (corespunzătoare declarațiilor 2a și 2b, nedepunând și declarațiile 2a 1 și 2b 1 . Întrucât singurele declarații la care s-a raportat C.N.A.S.

pentru emiterea notificărilor atacate sunt cele privind; volumul vânzărilor, acestea încalcă, în mod vădit, art. 5 alin. (4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 258591/2010, dispoziție potrivit căreia contribuția datorată se stabilește în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a 1 și 2b 1. În consecință, ca urmare a stabilirii contribuției pe baza datelor aferente declarațiilor 2a și 2b, autoritatea emitentă a notificărilor atacate a încălcat art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, care prevede că: „(...) deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor (...) care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute, prevăzută în anexa nr. 14". Ca atare, potrivit legii, procentul contribuției se aplică asupra valorii încasărilor de medicamente, raportate prin declarațiile 2a 1 și 2b 1 . Această concluzie rezultă clar și din art. 4 alin. (2), corelat cu art. 1 lit. b) din ordin, în sensul că procentul contribuției se aplică asupra totalului veniturilor trimestriale obținute, adică, potrivit definiției din Ordin, asupra încasărilor trimestriale.

Or, în lipsa datelor pe care reclamanta nu le-a putut raporta, prin declarațiile 2a 1 și 2b 1 , C.N.A.S. a aplicat procentul de contribuție asupra volumului vânzărilor, iar prin aceasta, notificările în discuție sunt contrare Legii nr. 95/2006 și Ordinului nr. 928/591/2010. Prin urmare, nedepunerea declarațiilor 2a 1 și 2b 1 nu poate fi sancționată cu stabilirea contribuției prin raportare la vânzări, iar nu la încasări, sancțiunile pentru asemenea ipoteze fiind expres prevăzute numai de art. 365 din Legea nr. 95/2006 și de art. 7 și 8 din Ordinul nr. 928/591/2010. III. Recursurile formulate în cauză de reclamanta SC S. SRL și de pârâta C.N.S. III.1. Motivele de recurs formulate de reclamanta SC S. SRL sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. Arată recurenta-reclamantă că dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 nu fac distincție după cum creanțele s-au născut anterior sau ulterior intrării în vigoare, efectul legii constând exclusiv în transferul (de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011) a calității de creditor bugetar de la C.N.A.S. către A.N.A.F. Din punct de vedere al legii de procedură fiscală „administrarea creanțelor” include și aspecte post-plată, cum ar fi compensarea sau restituirea sumelor încasate nelegal, respectiv în baza unui titlu executoriu care să fi fost desființat. Menținerea A.N.A.F. ca parte în prezenta cauză se impune și pentru asigurarea opozabilității soluției față de această autoritate publică.

III.2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâta C.A.S. se arată următoarele: În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. întrucât aceasta are în cadrul raportului juridic litigios calitatea de persoană împotriva căreia se poate exercita acțiunea, având în vedere că începând cu data de 1 octombrie 2011 are obligația de a continua procedura de administrare a creanțelor reprezentând contribuția claw-back datorată în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, subrogându-se în drepturile și obligațiile C.A.S. Este eronată și susținerea instanței de fond în sensul că nu pot fi avute în vedere la stabilirea procentului și a valorii contribuției vânzările totale de medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii și unități sanitare cu paturi, iar nu și cele efectuate către terți/distribuitori angro.

Arată recurenta-pârâtă că plătitorii contribuției sunt nominalizați la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv: deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor pentru medicamente incluse în programele naționale de sănătate pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, după deducerea T.V.A.; persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației direct sau indirect dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România, pentru situația în care deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor respective nu desfășoară în România activități de comercializare a acestora.

În acest context, recurenta-intimată în mod greșit contestă aceste notificări, având în vedere faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 363 1 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât aceasta nu face dovada transmiterii dreptului de comercializare a medicamentelor către subdistribuitori și a comercializării medicamentelor vândute în trim. I/2010 și II/2010 către alți distribuitori angro de medicamente, fără a transmite însă și dreptul de comercializare. În ceea ce privește contribuția stabilită, arată recurenta-pârâtă că reclamanta avea obligația de a depune în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru, declarațiile prevăzute în anexele nr. 2a 1 și 2b 1 (respectiv încasările).

Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația depunând la dosar declarațiile 2a și 2b, respectiv volumul de vânzări (valori în baza cărora a fost stabilit procentul contribuției) nu însă și declarațiile 2a 1 și 2b 1 , respectiv volumul de încasări. Consecința nedepunerii declarațiilor pe propria răspundere privind volumul încasărilor aferente trimestrelor contestate, C.N.A.S. a comunicat reclamantei suma estimată de plată. IV. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor formulate Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru următoarele considerente: Cadrul procesual al litigiului a fost corect determinat de prima instanță în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat, C.N.A.S., în calitate de titulară a drepturilor și obligațiilor din raportul juridic dedus judecății. Invocarea motivului de recurs ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în sensul că se impunea menținerea în cauză a A.N.A.F. în calitate de pârâtă, se dovedește a fi lipsit de temei.

Astfel, începând cu data de 1 octombrie 2011 când prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. și în consecință subrogarea acesteia intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor fiscale, iar nu și în ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei respective pentru care competența aparține C.N.A.S. Dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2011 au în vedere noțiunea de administrare a creanței vizând astfel numai procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de claw-back și comunicarea acesteia către debitor, atribuții exclusive ale C.N.A.S. în perioada avută în vedere. Această concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stabilește de C.N.A.S. și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora. Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, va fi respinsă ca nefondată critica formulată cu privire la greșita stabilire a cadrului procesual al litigiului, prin neaplicarea prevederilor art. 9 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2011. Critica formulată pe fondul pricinii, prin recursul pârâtei C.N.A.S. va fi respinsă de asemenea, ca nefondată, constatându-se că este legală și temeinică soluția de admitere a acțiunii și de anulare a Notificării N.L.D. din 21 octombrie 2011. Nelegalitatea notificării a fost corect constată de judecătorul fondului față de emiterea acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale care au fost indicate ca temei juridic și care erau în vigoare la data faptului juridic generator al obligației de plată pentru contribuția claw-back: art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 4 - 5 din Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010 al M.S.P.

și al președintelui C.N.A.S., modificat și completat prin Ordinul comun nr. 351/464/ 2011. Taxa claw-back a fost reglementată prin dispozițiile art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora, pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute, prevăzută în anexa nr. 14 a legii.

În art. 4 alin. (1) din Ordinul comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut că, procentul contribuției se determină în funcție de volumul vânzărilor de medicamente, stabilit pe baza declarațiilor 2a și 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unități sanitare cu paturi. Aceeași normă a prevăzut la alin. (2) că, valoarea contribuției trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuție asupra totalului de venituri obținute trimestrial, definit în art. 1 lit. b) din reglementarea respectivă, ca fiind valoarea încasată într-un trimestru, după deducerea T.V.A., în urma comercializării întregii cantități de medicamente incluse în programele naționale de sănătate.

Pentru a se clarifica distincția dintre baza de calcul a procentului de contribuție și baza de calcul pentru valoarea contribuției datorate, prin Ordinul comun nr. 351/464/2011 de modificare și de completare a Ordinului comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut obligația plătitorilor de a declara atât valoarea vânzărilor, cât și valoarea încasărilor efective, depunând pentru fiecare trimestru declarațiile 2a și 2b privind valoarea vânzărilor pentru stabilirea procentului de contribuție, dar și declarațiile 2a 1 și 2b 1 privind valoarea încasărilor efectiv realizate din comercializarea medicamentelor în tratamentul ambulatoriu sau către unitățile sanitare cu paturi pentru a se stabili cuantumul contribuției datorate cu titlul de taxă claw-back în trimestrul respectiv.

Pentru perioada avută în vedere la emiterea notificării din 21 octombrie 2011, recurenta-reclamantă a depus declarațiile 2a și 2b cu privire la volumul vânzărilor de medicamente, fără însă a depune și declarațiile 2a 1 și 2b 1 cu privire la valoarea încasărilor efective. Recurenta-reclamantă a motivat în notele încheiate C.N.A.S. că nu a comercializat în România, către farmacii sau unități sanitare cu paturi, toate cantitățile de medicamente avute în vedere la emiterea notificărilor, spre exemplu vânzările integrale efectuate în trim. IV 2009 și I 2010 fiind efectuate către distribuitori. Fără a contesta obligația legală a intimatei de a depune declarațiile 2a1 și 2b1, chiar în cazul în care nu există date, urmând a se completa cu zero câmpurile obligatorii, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Ordinul comun din 2011, judecătorul fondului a reținut în mod întemeiat că nu există un temei legal pentru stabilirea contribuției claw-back datorate în trim.

II 2010 pe baza volumului vânzărilor raportate prin declarațiile 2a și 2b, care reprezintă baza de calcul pentru determinarea procentului de contribuție. Lipsa unei justificări obiective și rezonabile a cuantumului contribuției claw-back stabilită pentru intimată a determinat anularea notificării întocmită de către recurentă cu încălcarea dispozițiilor art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, care prevăd pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor obligația de a plăti o contribuție stabilită în funcție de valoarea încasărilor realizate din comercializarea în România a medicamentelor respective.

În apărările formulate la instanța de fond, recurenta - pârâtă a recunoscut implicit nelegalitatea modalității de calcul a contribuției clawback datorată de intimata - reclamantă prin raportarea greșită la volumul vânzărilor declarate în lunile iunie - iulie 2010, considerând însă că nu a încălcat prevederile legale prin notificarea astfel întocmită, cu motivarea că aceasta cuprinde numai suma estimativă datorată, în condițiile în care, pentru perioada respectivă, nu s-au depus declarațiile 2a1 și 2b1. Această susținere, reiterată în recurs, se dovedește a fi lipsită de temei față de dispozițiile art. 5 alin. (4) din Ordinul comun din 2011, conform cărora, contribuția datorată în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a 1 și 2b 1 se notifică de către C.N.A.S.

în termen de 15 zile de la data depunerii declarațiilor, ceea ce exclude ipoteza expusă de recurentă cu privire la reglementarea unei proceduri distincte, de estimare a sumei datorate, care să fie corectată ulterior în funcție de volumul încasărilor efective. De asemenea, se constată că, nedepunerea declarațiilor 2a 1 și 2b 1 nu are drept consecință stabilirea contribuției prin raportare la volumul vânzărilor, întrucât cadrul legislativ incident în cauză nu prevede o asemenea sancțiune pentru plătitori și nici competența autorității administrative de a emite notificări cu privire la sumele estimate de plată . Contrar susținerilor recurentei C.N.A.S., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Ordinul comun din 2011, nerespectarea termenelor de depunere a declarațiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) și (2) din același ordin sau depunerea lor cu date incomplete și/ sau incorecte se notifică de C.N.A.S.

în termen de 15 zile de la data depunerii. În aceste condiții, recurenta-pârâtă C.N.A.S. a procedat nelegal la stabilirea contribuției de claw-back și la notificarea acesteia către plătitor, fiind întocmită prin raportare la o altă bază de calcul decât cea prevăzută de lege, astfel că anularea notificărilor privind procentul de contribuție și valoarea contribuției pentru trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010, IV/2010, II/2011 și III/2011 a fost corect pronunțată de judecătorul fondului. De asemenea, critica adusă hotărârii recurate, care a constatat că actele emise sunt nelegale din perspectiva includerii în cuantumul contribuției și volumului vânzărilor către terți, este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 77/2011, contribuția claw-back aferentă perioadei date de 1 octombrie 2011 se stabilește și se plătește conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor. Conform dispozițiilor art. 1, 4, 6 din Normă și Precizările C.S.A. din 7 iulie 2010 privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010, la stabilirea contribuției se are în vedere doar comercializarea medicamentelor către spitale sau farmacii, nu și vânzarea medicamentelor de către distribuitori/ subdistribuitori (terți). Potrivit Notei 7 - Precizările privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010 „suma încasată pentru volumul vândut către terți nu intră în calcul pentru contribuția claw-back”. Temeiul juridic al soluției instanței de recurs În baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL și pârâta C.N.A.S. În temeiul art. 274 și 276 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă C.N.A.S. la plata sumei de 6.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă SC S. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC S. SRL și C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 6049 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurenta-pârâtă C.N.A.S. la plata sumei de 6.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea recurentei-reclamante SC S. SRL, cu aplicarea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2014.