ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL,
în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și A.N.A.F., a solicitat anularea
Notificărilor purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009, I/2010, II/2010,
III/2010, IV/2010, II/2011 și III/2011, prin care s-au stabilit procentul de
contribuție și valoarea contribuției emise de pârâta C.N.A.S.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că volumul folosit pentru calcularea contribuției include
numai vânzările efectuate către farmacii și către unitățile sanitare cu paturi
în cadrul unui trimestru, întrucât o societate care vinde medicamente către
distribuitori angro nu poate controla sau ști cu exactitate destinația finală a
medicamentelor vândute și nu poate declara care este valoarea medicamentelor ce
au fost vândute ulterior către furnizori de medicamente în tratament
ambulatoriu și către unități sanitare cu paturi în România. Așadar, vânzările
către terți, respectiv către alți distribuitori de medicamente, nu pot și nu
trebuie luate în considerare la calcularea contribuției datorate.
Este asemenea, a
susținut că notificările emise de pârâta C.N.A.S. sunt nelegale întrucât au
fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale obligatorii, respectiv procentul
contribuției specificat în notificări este de 11%, fiind stabilit incorect,
având în vedere că pârâta C.N.A.S. a luat în pâlcul nu doar volumul vânzărilor
către spitale declarat de SC S. SRL pentru trimestrele relevante, ci și volumul
vânzărilor către distribuitorii angro de medicamente.
În acest context,
reclamanta a menționat că pe trim. IV/2009, I/2010 a efectuat zero vânzări
către farmacii și spitale, pe trim. II/2010 a efectuat zero vânzări către
farmacii și vânzări în valoare de 274,49 lei către spitale, pe trim. III/2010 a
efectuat zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 22.291,76 lei
către spitale, pe trim. IV/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii și
vânzări în valoare de.43.749,10 lei către spitale, pe trim. II/2011 a efectuat
zero vânzări către farmacii și vânzări în valoare de 54.599,01 lei către
spitale, iar pe trim. III/2011 a efectuat zero vânzări către farmacii și
vânzări în valoare de 115.017,93 lei către spitale.
Întâmpinările
formulate în cauză
Pârâta A.N.A.F. a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale
pasive în ce o privește pentru considerentul principal că nu este emitenta
actelor administrative contestate de reclamantă.
Pârâta C.N.A.S. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca
neîntemeiată, arătând că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale
Ordinului nr. 928/591/2010 contribuția datorată se calculează la suma încasată
pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv, procentul de contribuție
aplicându-se la valoarea încasărilor trimestriale, iar obligativitatea de
declarare, respectiv de virare a contribuției este identică pentru toți
distribuitorii de autorizație de punere pe piață și/sau de comercializare a
medicamentelor.
II. Hotărârea Curții
de apel
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6049 din
25 octombrie 2012, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtei A.N.A.F. și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca
fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a admis în
parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S.
și a anulat notificările purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009,
I/2010, II/2010, III/2010; IV/2010, II/2011 și III/2011, prin care s-au
stabilit procentul de contribuție și valoarea contribuției emise de pârâta C.N.A.S..
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a constatat că, în raport de dispozițiile art.
9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/ 2011 și față de faptul că notificările
contestate au fost emise pentru perioada anului 2010 de către pârâta C.N.A.S.,
A.N.A.F. nu poate răspunde pentru situații născute înainte de intrarea în
vigoare a O.U.G. nr. 77/2011. În plus, acest act normativ se referă la
administrarea creanțelor ce se vor naște ulterior intrării în vigoare a
ordonanței.
De asemenea, potrivit
dispozițiilor Legii nr. 554/2004, calitate de pârât într-un litigiu de
contencios administrativ are-emitentul actului și/sau beneficiarul acestuia,
iar A.N.A.F. - D.G.A.M.C. nu are niciuna dintre aceste calități, nefiind nici
emitent al notificărilor și nici beneficiar al acestora.
Cu privire la fondul
cauzei, prima instanță a apreciat că pentru stabilirea procentului și valorii
contribuției datorate de reclamantă nu pot fi avute în vedere vânzările totale
de medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii și unități sanitare cu
paturi, iar nu și cele efectuate către terți distribuitori en-gros.
Instanța de fond a
reținut că potrivit Ordinului comun nr. 928/591/2010 al M.S.P. și al C.N.A.S.,
pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea,
constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363
1
alin.
(1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu
modificările și completările ulterioare, volumul vânzărilor se stabilește pe
baza declarațiilor 2a și 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în
sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru
unități sanitare cu paturi. în consecință, procentul de contribuție se
determină prin raportare la declarațiile 2a și 2b.
Așadar, procentul
contribuției se determină pe baza declarațiilor 2a și 2b (privind volumul
vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuție, la
care se aplică procentul, se determină pe baza declarațiilor 2a
1
și
2b
1
(privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).
În speță, C.N.A.S. a
stabilit atât procentul de contribuție, cât și suma de plată (și implicit baza
de calcul pentru contribuție) prin raportare la declarațiile depuse de reclamantă
referitoare la volumul vânzărilor (corespunzătoare declarațiilor 2a și 2b,
nedepunând și declarațiile 2a
1
și 2b
1
.
Întrucât singurele
declarații la care s-a raportat C.N.A.S. pentru emiterea notificărilor atacate
sunt cele privind; volumul vânzărilor, acestea încalcă, în mod vădit, art. 5 alin.
(4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 258591/2010, dispoziție potrivit
căreia contribuția datorată se stabilește în funcție de datele raportate prin
declarațiile 2a 1 și 2b 1.
În consecință, ca
urmare a stabilirii contribuției pe baza datelor aferente declarațiilor 2a și
2b, autoritatea emitentă a notificărilor atacate a încălcat art. 363
1
din Legea nr. 95/2006, care prevede că: „(...) deținătorii autorizațiilor de
punere pe piață a medicamentelor (...) care realizează încasări din
comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după
deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială din
valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform
grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute,
prevăzută în anexa nr. 14".
Ca atare, potrivit
legii, procentul contribuției se aplică asupra valorii încasărilor de
medicamente, raportate prin declarațiile 2a
1
și 2b
1
.
Această concluzie rezultă clar și din art. 4 alin. (2), corelat cu art. 1 lit.
b) din ordin, în sensul că procentul contribuției se aplică asupra totalului
veniturilor trimestriale obținute, adică, potrivit definiției din Ordin, asupra
încasărilor trimestriale. Or, în lipsa datelor pe care reclamanta nu le-a putut
raporta, prin declarațiile 2a
1
și 2b
1
, C.N.A.S. a aplicat
procentul de contribuție asupra volumului vânzărilor, iar prin aceasta,
notificările în discuție sunt contrare Legii nr. 95/2006 și Ordinului nr. 928/591/2010.
Prin urmare,
nedepunerea declarațiilor 2a
1
și 2b
1
nu poate fi sancționată
cu stabilirea contribuției prin raportare la vânzări, iar nu la încasări,
sancțiunile pentru asemenea ipoteze fiind expres prevăzute numai de art. 365
din Legea nr. 95/2006 și de art. 7 și 8 din Ordinul nr. 928/591/2010.
III. Recursurile
formulate în cauză de reclamanta SC S. SRL și de pârâta C.N.S.
III.1. Motivele de
recurs formulate de reclamanta SC S. SRL sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. și vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității
procesuale pasive a A.N.A.F.
Arată
recurenta-reclamantă că dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 nu fac distincție după
cum creanțele s-au născut anterior sau ulterior intrării în vigoare, efectul
legii constând exclusiv în transferul (de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.
77/2011) a calității de creditor bugetar de la C.N.A.S. către A.N.A.F.
Din punct de vedere
al legii de procedură fiscală „administrarea creanțelor” include și aspecte
post-plată, cum ar fi compensarea sau restituirea sumelor încasate nelegal,
respectiv în baza unui titlu executoriu care să fi fost desființat.
Menținerea A.N.A.F.
ca parte în prezenta cauză se impune și pentru asigurarea opozabilității
soluției față de această autoritate publică.
III.2. În dezvoltarea
motivelor de recurs formulate de pârâta C.A.S. se arată următoarele:
În mod greșit
instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.
întrucât aceasta are în cadrul raportului juridic litigios calitatea de
persoană împotriva căreia se poate exercita acțiunea, având în vedere că
începând cu data de 1 octombrie 2011 are obligația de a continua procedura de
administrare a creanțelor reprezentând contribuția claw-back datorată în
temeiul O.U.G. nr. 77/2011, subrogându-se în drepturile și obligațiile C.A.S.
Este eronată și
susținerea instanței de fond în sensul că nu pot fi avute în vedere la
stabilirea procentului și a valorii contribuției vânzările totale de
medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii și unități sanitare cu
paturi, iar nu și cele efectuate către terți/distribuitori angro.
Arată
recurenta-pârâtă că plătitorii contribuției sunt nominalizați la art. 363
1
alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv: deținătorii autorizațiilor
de punere pe piață a medicamentelor pentru medicamente incluse în programele
naționale de sănătate pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în
tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de
prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru
medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care
realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective,
după deducerea T.V.A.; persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea
în România a medicamentelor urmare a obținerii dreptului de comercializare
direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor,
respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației direct
sau indirect dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a
medicamentelor în România, pentru situația în care deținătorii de autorizații
de punere pe piață a medicamentelor respective nu desfășoară în România
activități de comercializare a acestora.
În acest context,
recurenta-intimată în mod greșit contestă aceste notificări, având în vedere
faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 363
1
alin. (1) din
Legea nr. 95/2006, întrucât aceasta nu face dovada transmiterii dreptului de
comercializare a medicamentelor către subdistribuitori și a comercializării
medicamentelor vândute în trim. I/2010 și II/2010 către alți distribuitori
angro de medicamente, fără a transmite însă și dreptul de comercializare.
În ceea ce privește
contribuția stabilită, arată recurenta-pârâtă că reclamanta avea obligația de a
depune în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în
totalitate veniturile aferente unui trimestru, declarațiile prevăzute în
anexele nr. 2a
1
și 2b
1
(respectiv încasările).
Reclamanta nu și-a
îndeplinit obligația depunând la dosar declarațiile 2a și 2b, respectiv volumul
de vânzări (valori în baza cărora a fost stabilit procentul contribuției) nu
însă și declarațiile 2a
1
și 2b
1
, respectiv volumul de
încasări.
Consecința nedepunerii
declarațiilor pe propria răspundere privind volumul încasărilor aferente
trimestrelor contestate, C.N.A.S. a comunicat reclamantei suma estimată de
plată.
IV. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursurilor formulate
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru
următoarele considerente:
Cadrul procesual al
litigiului a fost corect determinat de prima instanță în raport cu obiectul
cererii de chemare în judecată și autoritatea publică emitentă a actului
administrativ contestat, C.N.A.S., în calitate de titulară a drepturilor și
obligațiilor din raportul juridic dedus judecății.
Invocarea motivului
de recurs ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011
privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în
domeniul sănătății, în sensul că se impunea menținerea în cauză a A.N.A.F. în
calitate de pârâtă, se dovedește a fi lipsit de temei.
Astfel, începând cu
data de 1 octombrie 2011 când prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011
au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând
contribuția claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. și în consecință subrogarea
acesteia intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor
fiscale, iar nu și în ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei
respective pentru care competența aparține C.N.A.S.
Dispozițiile art. 9 alin.
(2) din O.U.G. nr. 77/2011 au în vedere noțiunea de administrare a creanței
vizând astfel numai procedura de încasare și de executare silită a creanțelor
deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice
premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și care au ca
obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea
efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de claw-back și comunicarea acesteia
către debitor, atribuții exclusive ale C.N.A.S. în perioada avută în vedere.
Această concluzie se
impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011,
care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naționale de
sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul
ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție
medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele
de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării
în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată potrivit art. 363
1
din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stabilește de C.N.A.S.
și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.
Față de
considerentele de fapt și de drept expuse anterior, va fi respinsă ca nefondată
critica formulată cu privire la greșita stabilire a cadrului procesual al
litigiului, prin neaplicarea prevederilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.
Critica formulată pe
fondul pricinii, prin recursul pârâtei C.N.A.S. va fi respinsă de asemenea, ca
nefondată, constatându-se că este legală și temeinică soluția de admitere a acțiunii
și de anulare a Notificării N.L.D. din 21 octombrie 2011.
Nelegalitatea
notificării a fost corect constată de judecătorul fondului față de emiterea
acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale care au fost indicate ca temei
juridic și care erau în vigoare la data faptului juridic generator al
obligației de plată pentru contribuția claw-back: art. 363
1
din
Legea nr. 95/2006 și art. 4 - 5 din Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010
al M.S.P. și al președintelui C.N.A.S., modificat și completat prin Ordinul
comun nr. 351/464/ 2011.
Taxa claw-back a fost
reglementată prin dispozițiile art. 363
1
din Legea nr. 95/2006,
potrivit cărora, pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii
autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele
incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care
beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție
personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de
sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul
spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a
medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea
adăugată, cu o contribuție trimestrială din valoarea acestor încasări,
stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția
trimestrială datorată pentru veniturile obținute, prevăzută în anexa nr. 14 a legii.
În art. 4 alin. (1)
din Ordinul comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut că, procentul contribuției se
determină în funcție de volumul vânzărilor de medicamente, stabilit pe baza declarațiilor
2a și 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de
sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unități sanitare cu paturi.
Aceeași normă a
prevăzut la alin. (2) că, valoarea contribuției trimestriale se determină prin
aplicarea procentului de contribuție asupra totalului de venituri obținute
trimestrial, definit în art. 1 lit. b) din reglementarea respectivă, ca fiind
valoarea încasată într-un trimestru, după deducerea T.V.A., în urma
comercializării întregii cantități de medicamente incluse în programele
naționale de sănătate.
Pentru a se clarifica
distincția dintre baza de calcul a procentului de contribuție și baza de calcul
pentru valoarea contribuției datorate, prin Ordinul comun nr. 351/464/2011 de
modificare și de completare a Ordinului comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut
obligația plătitorilor de a declara atât valoarea vânzărilor, cât și valoarea încasărilor
efective, depunând pentru fiecare trimestru declarațiile 2a și 2b privind
valoarea vânzărilor pentru stabilirea procentului de contribuție, dar și
declarațiile 2a
1
și 2b
1
privind valoarea încasărilor
efectiv realizate din comercializarea medicamentelor în tratamentul ambulatoriu
sau către unitățile sanitare cu paturi pentru a se stabili cuantumul contribuției
datorate cu titlul de taxă claw-back în trimestrul respectiv.
Pentru perioada avută
în vedere la emiterea notificării din 21 octombrie 2011, recurenta-reclamantă a
depus declarațiile 2a și 2b cu privire la volumul vânzărilor de medicamente,
fără însă a depune și declarațiile 2a
1
și 2b
1
cu privire
la valoarea încasărilor efective.
Recurenta-reclamantă
a motivat în notele încheiate C.N.A.S. că nu a comercializat în România, către
farmacii sau unități sanitare cu paturi, toate cantitățile de medicamente avute
în vedere la emiterea notificărilor, spre exemplu vânzările integrale efectuate
în trim. IV 2009 și I 2010 fiind efectuate către distribuitori.
Fără
a contesta obligația legală a intimatei de a depune declarațiile 2a1 și 2b1,
chiar în cazul în care nu există date, urmând a se completa cu zero câmpurile
obligatorii, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Ordinul comun din 2011,
judecătorul fondului a reținut în mod întemeiat că nu există un temei legal
pentru stabilirea contribuției claw-back datorate în trim. II 2010 pe baza
volumului vânzărilor raportate prin declarațiile 2a și 2b, care reprezintă baza
de calcul pentru determinarea procentului de contribuție.
Lipsa
unei justificări obiective și rezonabile a cuantumului contribuției claw-back stabilită
pentru intimată a determinat anularea notificării întocmită de către recurentă cu
încălcarea dispozițiilor art. 363
1
din Legea nr. 95/2006, care
prevăd pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor obligația
de a plăti o contribuție stabilită în funcție de valoarea încasărilor realizate
din comercializarea în România a medicamentelor respective.
În
apărările formulate la instanța de fond, recurenta - pârâtă a recunoscut implicit
nelegalitatea modalității de calcul a contribuției clawback datorată de
intimata - reclamantă prin raportarea greșită la volumul vânzărilor declarate
în lunile iunie - iulie 2010, considerând însă că nu a încălcat prevederile
legale prin notificarea astfel întocmită, cu motivarea că aceasta cuprinde numai
suma estimativă datorată, în condițiile în care, pentru perioada respectivă, nu
s-au depus declarațiile 2a1 și 2b1.
Această
susținere, reiterată în recurs, se dovedește a fi lipsită de temei față de
dispozițiile art. 5 alin. (4) din Ordinul comun din 2011, conform cărora,
contribuția datorată în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a
1
și 2b
1
se notifică de către C.N.A.S. în termen de 15 zile de la data
depunerii declarațiilor, ceea ce exclude ipoteza expusă de recurentă cu privire
la reglementarea unei proceduri distincte, de estimare a sumei datorate, care
să fie corectată ulterior în funcție de volumul încasărilor efective.
De
asemenea, se constată că, nedepunerea declarațiilor 2a
1
și 2b
1
nu are drept consecință stabilirea contribuției prin raportare la volumul vânzărilor,
întrucât cadrul legislativ incident în cauză nu prevede o asemenea sancțiune pentru
plătitori și nici competența autorității administrative de a emite notificări
cu privire la sumele estimate de plată .
Contrar
susținerilor recurentei C.N.A.S., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.
(1) din Ordinul comun din 2011, nerespectarea termenelor de depunere a declarațiilor
prevăzute la art. 5 alin. (1) și (2) din același ordin sau depunerea lor cu
date incomplete și/ sau incorecte se notifică de C.N.A.S. în termen de 15 zile
de la data depunerii.
În
aceste condiții, recurenta-pârâtă C.N.A.S. a procedat nelegal la stabilirea
contribuției de claw-back și la notificarea acesteia către plătitor, fiind întocmită
prin raportare la o altă bază de calcul decât cea prevăzută de lege, astfel că
anularea notificărilor privind procentul de contribuție și valoarea
contribuției pentru trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010, IV/2010, II/2011
și III/2011 a fost corect pronunțată de judecătorul fondului.
De
asemenea, critica adusă hotărârii recurate, care a constatat că actele emise
sunt nelegale din perspectiva includerii în cuantumul contribuției și volumului
vânzărilor către terți, este neîntemeiată.
Potrivit
dispozițiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția claw-back
aferentă perioadei date de 1 octombrie 2011 se stabilește și se plătește
conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor.
Conform
dispozițiilor art. 1, 4, 6 din Normă și Precizările C.S.A. din 7 iulie 2010
privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010, la stabilirea
contribuției se are în vedere doar comercializarea medicamentelor către spitale
sau farmacii, nu și vânzarea medicamentelor de către distribuitori/ subdistribuitori
(terți).
Potrivit
Notei 7 - Precizările privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010
„suma încasată pentru volumul vândut către terți nu intră în calcul pentru
contribuția claw-back”.
Temeiul
juridic al soluției instanței de recurs
În
baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,
Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S.
SRL și pârâta C.N.A.S.
În
temeiul art. 274 și 276 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă C.N.A.S.
la plata sumei de 6.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către
recurenta-reclamantă SC S. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de SC S. SRL și C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 6049 din 25
octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Obligă
recurenta-pârâtă C.N.A.S. la plata sumei de 6.500 lei, reprezentând cheltuieli
de judecată în favoarea recurentei-reclamante SC S. SRL, cu aplicarea
dispozițiilor art. 276 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 noiembrie 2014.