ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrata la Curtea de apel București, reclamanta J.C. Kft. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând anularea notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8330 din 15 noiembrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8331 din 15 noiembrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 și anularea notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 pentru trimestrul III/2011, în baza drepturilor transmise de deținătorul autorizației de punere pe piață J.J.

d.o.o. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a susținut în acțiune că J.P. N.V., J.C.I. N.V. și J.J. d.o.o. au transmis către J.C. Kft. dreptul de a vinde în România medicamentele pentru care respectivele societăți dețin autorizații de punere pe piață. Singura entitate dintre cele menționate care a comercializat în România medicamentele pentru care celelalte entități erau deținătoare de autorizații de punere pe piață este J.C. Kft. J.P. N.V., J.C.I. N.V și J.J. d.o.o. nu au comercializat medicamentele respective în România. Pe baza drepturilor primite de la J.P. N.V., J.C.I. N.V și J.J. d.o.o., J.C. Kft. a efectuat vânzări de medicamente în România exclusiv către distribuitori angro romani independenți.

J.C. Kft. nu a avut și nici nu are raporturi comerciale cu farmaciile sau cu spitalele din România. În acțiune, s-a mai arătat că având în vedere prevederile deficitare și neclare ale Normelor, care prevedeau inițial obligația depunerii declarațiilor de vânzări de către furnizorii de medicamente utilizate în sistemul ambulatoriu sau spitale, J.C. Kft. a depus la CNAS, declarațiile cuprinzând cantitățile trimestriale de medicamente vândute în România de către J.C. Kft. În baza declarațiilor depuse de J.C. Kft., CNAS a emis notificările a căror anulare se solicită. Notificările conțin doar suma estimată de plată și nu îndeplinesc condițiile unei notificări de plată, așa cum acestea sunt determinate în Anexa 3 la Norme.

Reclamanta a precizat că notificările contestate au fost emise de CNAS cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, greșita calificare a statutului reclamantei și cu exces de putere, în contextul ignorării raporturilor juridice stabilite în procesul de comercializare în România a medicamentelor pentru care deținătorii de punere pe piață sunt J.P. N.V., J.C.I. N.V. și J.J. d.o.o. S-a menționat că nici J.C. Kft. și nici deținătorii de autorizații de punere pe piață pentru medicamentele comercializate de aceasta în România nu au calitatea de subiecți plătitori ai contribuției conform reglementărilor legale aplicabile. Un prim motiv de nelegalitate al notificărilor privește lipsa calității J.C.

Kft. și deținătorilor de autorizații de punere pe piață pentru medicamentele comercializate de aceasta de contribuabili români, supuși obligației de plata a contribuției reglementate prin art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 și al celorlalte obligații corelative. J.C. Kft. și deținătorii de autorizație de punere pe piața a medicamentelor comercializate de acesta în România nu pot fi calificați din punct de vedere legal ca subiecți plătitori ai contribuției având în vedere modelul de comercializare existent, care presupune livrarea tuturor medicamentelor către distribuitorii angro autorizați și faptul că subiectul plătitor al contribuției reglementate prin art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 este acel distribuitor angro care vinde medicamente compensate din fonduri publice către utilizatorii finali (farmacii și spitale).

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, art. 1 lit. a) și b) și art. 6 alin. (1) din Norme, precum și a Anexelor 2a, 2b, 2a 1 și 2b 1 la Norme, reiese că entitățile supuse obligațiilor declarative și de plată a contribuției sunt acele persoane juridice care vând efectiv medicamentele compensate din fonduri publice, „în sistemul de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de medicamente in tratamentul ambulatoriu (farmacii) și către unitățile sanitare cu paturi (spitale), în cadrul unui trimestru" și obțin încasări din aceste vânzări. Or, în cazul concret al modelului de distribuție în România a medicamentelor pentru care J.P. N.V., J.C.I.

N.V. și J.J. d.o.o. dețin autorizații de punere pe piață, entitățile care obțin încasări din vânzarea acestor medicamente către farmacii și spitale, în sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt acei distribuitori angro care, direct sau indirect, au achiziționat medicamentele respective de la J.C. Kft. și le-au vândut direct către farmacii și spitale. A arătat reclamanta că notificările primite sunt nelegale și datorită determinării eronate a sumelor atât prin raportare la baza de calcul cât și prin raportare la algoritmul utilizat. S-a invocat inexistenta vânzărilor de medicamente relevante către farmacii și spitale și a unor încasări aferente, supuse impozitării. A precizat că nici J.C.

Kft. și nici chiar deținătorii autorizațiilor de punere pe piață nu erau și nu sunt în măsură să cunoască cantitățile specifice de medicamente achiziționate de terții distribuitori angro, direct sau indirect de la J.C. Kft. și care au fost vândute de aceștia către farmacii și spitale întrucât aceste informații fac obiectul contractelor încheiate între respectivii farmacii sau spitale, iar regulile concurenței fac imposibilă obligarea distribuitorilor angro de a furniza detaliat către J.C. Kft. structura detaliată a vânzărilor de medicamente ale acestora către terții achizitori. Potrivit O.U.G. nr. 104/2008, contribuția poate fi considerată drept justificată și proporțională numai având în vedere reglementarea specială a medicamentelor care beneficiază de decontare din partea sistemului public de asigurări de sănătate.

Prin urmare, reiese în mod clar faptul ca aceasta contribuție nu este datorată pentru acele sume care reprezintă: - copiata pacientului - plata de către asigurat în farmacie a sumei necompensate de către CNAS; - suma achitată de către pacient din fonduri proprii, indiferent de motiv, caz in care CNAS nu are nicio obligație de decontare; sau - exporturile paralele - acele exporturi realizate de distribuitorii en-gros de medicamente în afara teritoriului României fără ca acestea să intre în sistemul național al asigurărilor de sănătate. Prin notificări, CNAS a stabilit procentul contribuției în funcție de volumul vânzărilor J.C. Kft. către distribuitori angro terți, fără a se lua în calcul procentul de decontare al fiecărui medicament.

Din acest motiv, chiar și dacă J.C. Kft. ar fi considerat plătitor al contribuției, notificările nu îndeplinesc condițiile de legalitate și cu privire la stabilirea corectă a sumelor de plată. A precizat reclamanta că potrivit Normelor procentul contribuției se determină pe baza declarațiilor 2a și 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuție, la care se aplică procentul, se determină pe baza declarațiilor 2a 1 și 2b 1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente). În consecință, dat fiind faptul că potrivit declarațiilor 2a 1 și 2b 1 în perioadele respective nu s-au raportat niciun fel de încasări din vânzarea de medicamente către farmacii sau spitale în sistemul de asigurări sociale, nivelul contribuției ar fi trebuit să fie "zero" prin raportare la procentul stabilit aplicat bazei de calcul "zero" a acestei contribuții.

În motivare s-a arătat că notificările nu conțin elementele obligatorii prevăzute de Ordinul nr. 928/2010 și nu respectă prevederile art. 5 alin. (4) și ale Anexei nr. 3 la Norme, plasându-se, și din acest punct de vedere, în sfera ilegalității. Astfel, în temeiul Notificărilor nu se poate naște o obligație valabilă din punct de vedere juridic, întrucât obligația nu este determinată nici cu privire la întindere (fiind vorba despre o sumă estimată, iar nu de o sumă certă), și nici cu privire Ia condițiile în care trebuie să se efectueze plata. 1.2. Întâmpinările formulate în cauză Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

S-a explicat că notificările sunt legale, că plătitorii contribuției erau nominalizați la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: - deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, după deducerea TVA; - persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației de punere pe piață, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România, pentru situația în care deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor respective nu desfășoară în România activități de comercializare a acestora.

Astfel, urmare a faptului că, potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 procentul contribuției trimestriale se determină în funcție de volumul vânzărilor și se aplica la încasările aferente trimestrului respectiv, pentru determinarea efectivă a contribuției trimestriale a fost necesară declararea de către deținătorii de autorizație de punere pe piață sau de către cei care au dobândit drept de comercializare de la aceștia a valorii încasărilor realizate în respectivul trimestru. În acest sens, dispozițiile Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 928/591/2010 au fost modificate și completate prin introducerea unui formular pentru declararea valorii încasărilor trimestriale de către subiecții plătitori ai contribuției de claw-back nominalizați la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 și modificarea art. 5 din Norme pentru clarificarea mecanismului de declarare și stabilire a contribuției.

Declarațiile se dau pe propria răspundere, se semnează și se asumă de către reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la art. 3. Depunerea declarației și completarea tuturor câmpurilor sunt obligatorii. În cazul în care pentru declarațiile prevăzute anterior nu există date, se completează cu zero. Contribuția datorată în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a 1 și 2b 1 se notifică de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la data depunerii declarațiilor și se comunică persoanelor menționate la art. 3, din ordin. Sumele notificate puteau fi contestate în termen de 3 zile de la data luării la cunoștință, la comisia de contestații formată din trei reprezentanți ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, constituită prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Procentul contribuției se determina potrivit Anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, din total venituri obținute trimestrial, în funcție de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc. Valoarea contribuției trimestriale se determina prin aplicarea procentului de contribuție, stabilit între 5% și 11% asupra totalului de venituri obținute trimestrial, asupra totalului de venituri obținute trimestrial, după deducerea TVA.

În mod corect s-a procedat la calculul contribuției prin notificările a căror anulare s-a cerut, întrucât dacă s-ar fi procedat fără a se lua în calcul procentul de decontare al fiecărui medicament, nu s-ar mai fi respectat dispoziția cuprinsă la art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, care reglementează calculul contribuției trimestriale: încasări din comercializarea în România a medicamentelor arătate mai sus, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute. Reclamanta deține autorizație de punere pe piață a medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate și a celorlalte medicamente care se eliberează în tratamentul ambulatoriu și în tratamentul spitalicesc.

S-a arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, CNAS aducând la cunoștința reclamantei doar sumele estimative datorate, având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a declara încasările aferente trimestrului III 2010 și trim. I și II. 2011. La 02 noiembrie 2012, Curtea de Apel București a dispus introducerea in cauza, în calitate de parata a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar la data de 05 decembrie 2012, pârâta Agenției Naționale de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. În motivare, pârâta a arătat ca nu este emitenta actelor administrative a căror anulare s-a cerut și care formează obiectul prezentului dosar, ci așa cum se poate observa, în cauză are calitate procesuală pasivă CNAS, în calitate de organ emitent al actelor administrative și totodată, în calitate de organ de soluționare a plângerii prealabile.

1.3. Încheierea din data de 18 ianuarie 2013 Prin încheierea din 18 ianuarie 2013, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei ANAF, având în vedere art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 prin care ANAF se subroga în drepturile și obligațiile CNAS privind administrarea contribuțiilor claw-back, astfel încât hotărârea ce se va pronunța trebuie să-i fie opozabilă și acesteia. 1.4. Sentința și considerentele Curții de apel Prin sentința nr. 1087 din 22 martie 2013 Curtea de Apel București a admis cererea reclamantei J.C. Kft., în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus anularea: - notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011 adresată J.C.

Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deținătorul autorizației de punere pe piață J.C.I. N.V; - notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deținătorul autorizației de punere pe piață J.P. N.V; - notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deținătorul autorizației de punere pe piață J.J. d.o.o.; - notificării CNAS nr. NLD 8330 din 15 noiembrie 2011 adresată J.J. – J.C. în legătură cu medicamente comercializate pe trimestrul I/2011; - notificării CNAS nr. NLD 8331 din 15 noiembrie 2011 adresată J.J.

– J.C. în legătură cu medicamente comercializate pe trimestrul II/2011; - notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deținătorul autorizației de punere pe piață J.C.I. N.V; - notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deținătorul autorizației de punere pe piață J.P. N.V; - notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deținătorul autorizației de punere pe piață J.J.

d.o.o. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că J.P. N.V., J.C.I. N.V. și J.J. d.o.o. au transmis către reclamanta dreptul de a vinde în România medicamentele pentru care respectivele societăți dețin autorizații de punere pe piață. Singura entitate dintre cele menționate care a comercializat în România medicamentele pentru care celelalte entități erau deținătoare de autorizații de punere pe piață este reclamanta. Pe baza drepturilor primite de la J.P. N.V., J.C.I. N.V. și J.J. d.o.o., reclamanta a efectuat vânzări de medicamente în România exclusiv către distribuitori angro români independenți. J.C. Kft. nu a avut și nici nu are raporturi comerciale cu farmaciile sau cu spitalele din România.

Reclamanta a depus la CNAS, în legătură cu medicamentele comercializate de acesta, în baza drepturilor transmise de deținătorii autorizaților de punere pe piață, declarațiile cuprinzând cantitățile trimestriale de medicamente vândute în România de către J.C. Kft. Declarațiile depuse de reclamanta pentru medicamentele ale căror deținători de autorizație de punere pe piață sunt J.P. N.V., J.C.I. N.V. și J.J. d.o.o. conțineau exclusiv vânzările de medicamente relevante către terții distribuitori angro (nu au existat medicamente vândute către farmacii sau spitale).

Prima instanță a considerat că reclamanta și deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor comercializate de acesta în România nu pot fi calificați din punct de vedere legal ca subiecți plătitori ai contribuției având în vedere: - modelul de comercializare existent, care presupune livrarea tuturor medicamentelor către distribuitorii angro autorizați; - faptul că subiectul plătitor al contribuției reglementate prin art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 este acel distribuitor angro care vinde medicamente compensate din fonduri publice către utilizatorii finali (farmacii și spitale).

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, art. 1 lit. a) și b) și art. 6 alin. (1) din Norme, precum și a Anexelor 2a, 2b, 2a 1 și 2b 1 la Norme, reiese că entitățile supuse obligațiilor declarative și de plată a contribuției sunt acele persoane juridice care vând efectiv medicamentele compensate din fonduri publice în sistemul de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu (farmacii) și către unitățile sanitare cu paturi (spitale), în cadrul unui trimestru" și obțin încasări din aceste vânzări. Notificările primite de reclamanta sunt nelegale și datorită determinării eronate a sumelor atât prin raportare la baza de calcul cât și prin raportare la algoritmul utilizat.

Motivul determinant pentru care CNAS nu avea temei să stabilească astfel de contribuții în sarcina reclamantei și nici în sarcina deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață constă în inexistența oricărei cantități de medicamente compensate din fonduri publice care să fi fost comercializată de această entitate în România „către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu și către unitățile sanitare cu paturi" (farmacii și spitale). Având în vedere ca atât O.U.G. nr. 104/2009 privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cât și Normele se refera la medicamente ,,vândute în sistemul de asigurări sociale de sănătate", aceasta implică faptul ca această contribuție poate fi aplicata doar sumelor efectiv rambursate de către CNAS.

Contribuția poate fi considerată drept justificată și proporțională numai având în vedere reglementarea specială a medicamentelor care beneficiază de decontare din partea sistemului public de asigurări de sănătate. Prin notificări, CNAS a stabilit procentul contribuției în funcție de volumul vânzărilor reclamantei către distribuitori angro terți, fără a se lua în calcul procentul de decontare al fiecărui medicament. Din acest motiv, chiar și dacă reclamanta ar fi considerat plătitor al contribuției, notificările nu îndeplinesc condițiile de legalitate și cu privire la stabilirea corectă a sumelor de plată. Curtea de apel a apreciat că potrivit Normelor procentul contribuției se determină pe baza declarațiilor 2a și 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuție, la care se aplică procentul, se determină pe baza declarațiilor 2a 1 și 2b 1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).

În consecință, dat fiind faptul că potrivit declarațiilor 2a 1 și 2b 1 în perioadele respective nu s-au raportat niciun fel de încasări rezultând din vânzarea de medicamente către farmacii sau spitale în sistemul de asigurări sociale, nivelul contribuției ar fi trebuit să fie 0 prin raportare la procentul stabilit aplicat bazei de calcul 0 a acestei contribuții. De asemenea, notificările nu conțin elementele obligatorii prevăzute de Ordinul nr. 928/2010. Având în vedere că notificările nu conțin elementele menționate mai sus, se naște o incertitudine cu privire la suma care trebuie plătită, termenul de plată și contul bancar în care trebuie efectuată plata, iar în temeiul notificărilor nu se poate naște o obligație valabilă din punct de vedere juridic, întrucât obligația nu este determinată nici cu privire la întindere (fiind vorba despre o sumă estimată, iar nu de o sumă certă), și nici cu privire la condițiile în care trebuie să se efectueze plata.

Instanța de recurs Împotriva sentinței Curții de apel au declarat recurs pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală. 2.1. Motivele de recurs Recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală Pârâta A.N.A.F. a susținut că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o, întrucât actele care au format obiectul acțiunii nu au fost emise de această pârâtă. Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale În motivele de recurs pârâta a arătat că în mod greșit instanța a stabilit care sunt plătitorii contribuției, fiind denaturat înțelesul art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, care califică în mod clar sfera subiecților cărora li se aplică norma de drept.

A precizat recurenta că în mod greșit prima instanță a considerat că obligația declarativă și de plată a contribuției aparține persoanelor juridice care vând efectiv medicamentele compensate din fondurile publice în sistemul de asigurări de sănătate către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu și către unitățile sanitare cu paturi, în cadrul unui trimestru și obțin încasări din aceleași vânzări.

S-a mai arătat că potrivit legislației aplicabile în domeniu, persoanele care dețin autorizația de punere pe piață a medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România, datorează contribuția trimestrială din valoarea încasărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială prevăzută în Anexa 14 a Legii nr. 95/2006.

Această contribuție este datorată, în cazul în care deținătorii de autorizație nu au desfășurat activități de comercializare în România, de către persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România, ca urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației sau de la persoana care a primit de la deținătorul de autorizație dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România. Recurenta a menționat că persoanele plătitoare ale taxei au obligația de a depune declarațiile 2a 1 și 2b 1 , în raport de prevederile Anexei 14 a Legii nr. 95/2006, în raport de care se stabilește procentul contribuției.

Potrivit Ordinului nr. 928/2010, persoanele prevăzute în art. 363 1 alin. (1) și (2) au obligația de a depune declarațiile din Anexele 2a și 2b, privind valoarea vânzărilor în primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, iar în primele 5 zile ale lunii următoare în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru, trebuiau depuse Anexele 2a 1 și 2b 1 . S-a menționat că dacă pentru declarațiile respective nu există date, atunci se completează declarația ca zero. Sumele notificate pot fi contestate la comisia de contestații. S-a precizat că notificările îndeplinesc condițiile prevăzute din Ordinul nr. 928/2010, întrucât cuprind valoarea nominală a contribuțiilor, termenul de plată și contul bancar.

A explicat recurenta că reclamanta a primit dreptul de a vinde în România medicamente pentru care există obligația de plată a taxei, de la J.P. N.V., J.C.I. N.V. și J.J. d.o.o., societăți care dețin autorizații de punere pe piață, astfel că în baza art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, avea obligația de a depune declarațiile la CNAS cu privire la vânzări și încasări. 2.2. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursului, arătând că atât textul art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, cât și Ordinul nr. 958/2010, nu au clarificat elementele de impunere cu privire la calitatea de contribuabil. S-a precizat că potrivit punctului de vedere exprimat în adresa din 12 septembrie 2012, ANAF a arătat că nu sunt plătitori ai taxei deținătorii de autorizații care nu desfășoară activitate de comercializare în România a medicamentelor în sistem de asigurări de sănătate.

A precizat intimata că a depus declarațiile cu privire la vânzările către distribuitorii angro, că nu a vândut medicamente către farmaciile și spitalele din România, că nu are autorizație să introducă medicamente pe piața farmaceutică din România, ci numai distribuitorii angro cu care colaborează, astfel că numai aceștia ar trebui să plătească taxa. S-a arătat că în perioadele cuprinse în notificări nu s-au raportat încasări din vânzările de medicamente în farmacii sau spitale, așa încât nu trebuie să plătească nicio contribuție. 2.3. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând sentința pronunțată, acțiunea, motivele de recurs, probele administrate și legislația aplicabilă, constată că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate Legea nr. 95/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 104/2009, în sensul introducerii art. 363 1 , prin care s-a reglementat obligația deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate, de care beneficiază bolnavii în ambulatoriu sau spitale sau a persoanelor juridice care au obținut dreptul de comercializare în România, direct de la deținătorul autorizației sau a celor care au primit direct sau indirect, de la deținătorul autorizației, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România. Urmare a acestor prevederi legale, CNAS a transmis reclamantei un număr de 8 notificări prin care i-a comunicat nivelul procentului de contribuție datorat în raport de volumul vânzărilor rezultat din declarațiile depuse.

În cadrul comunicărilor nr. 7655 din 21 octombrie 2011, emise pentru trimestrul III 2011, s-a precizat că suma de plată urmează a fi stabilită prin aplicarea procentului comunicat după depunerea declarațiilor privind veniturile încasate în trimestrul respectiv. În notificările cu nr. 8330 din 15 noiembrie 2011, nr. 8331 din 15 noiembrie 2011, nr. 8332 din 15 noiembrie 2011 și nr. 8332 din 15 noiembrie 2011, s-a comunicat atât nivelul procentului cât și suma estimată de plată. Instanța de fond a considerat că taxa reglementată de art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, denumită claw-back, se plătește numai de acele persoane care încasează prețul medicamentelor de la furnizorii de servicii medicale, că textul respectiv nu ar fi suficient de clar.

Contrar soluției primei instanțe, interpretarea logică și gramaticală a prevederilor art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 fundamentează în mod neechivoc sfera de aplicare a acestei taxe, adică sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuției și sfera subiecților plătitori, după cum se va arăta în continuare. Sfera de cuprindere Astfel, taxa de claw-back se aplică pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate de care beneficiază asigurații, în tratament ambulatoriu cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, precum și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc. Așa cum s-a explicat și în considerentele deciziei CCR nr. 1007/2012, obligativitatea plății contribuției trimestriale se întemeiază pe faptul că prețul acestor medicamente este suportat din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Sfera plătitorilor Din analiza prevederilor art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 rezultă că obligația de plată a taxei trimestriale subzistă numai în sarcina deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau dacă aceștia nu desfășoară în România activități de comercializare, contribuția se datorează de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obțineri dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor sau de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare în România a medicamentelor.

Ca urmare a acestor prevederi legale, sunt plătitori ai taxei comercianții care au calitatea de deținător al autorizației de punere pe piață a medicamentelor în România, pentru medicamentele prevăzute la art. 363 1 alin. (1) respectiv acele medicamente incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru cele a căror c/valoare este suportată din Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Aceeași calitate de plătitori ai taxei de claw-back o au și persoanele juridice care realizează încasări în România din comercializarea medicamentelor de mai sus, ca efect al obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață sau a dreptului de a transmite către terți dreptul de comercializare.

Ca urmare, sfera plătitorilor este definită de legiuitor, care are dreptul exclusiv de a stabili subiecții taxelor fiscale și parafiscale, legiuitorul având o marjă de apreciere la implementarea politicilor economice și sociale. Astfel cum s-a relevat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Stere împotriva României) un stat contractant se bucură de o largă marjă de apreciere, sub condiția menținerii justului echilibru între interesele generale și cele private. Având în vedere finalitatea taxei, aceasta se înscrie în marja de apreciere a statului și menține un just echilibru între interesele generale și cele private.

În concluzie, cele stabilite de prima instanță privind subiecții plătitori, creează o premisă care nu este reglementată de lege, deoarece obligația plății taxei trimestriale nu are legătură cu vânzarea directă a medicamentelor către farmacii sau spitale, condițiile pentru a fi plătitorul taxei au fost expuse mai sus, fiind subsumate autorizației de punere pe piață. Mai precis, nu orice persoană care comercializează în România medicamente de natura celor cuprinse în alin. (1) al art. 373 1 din Legea nr. 95/2006 datorează taxa de claw-back, ci numai acelea care dețin autorizația de punere pe piață a medicamentelor respective sau dacă deținătorii de autorizații nu desfășoară activități de comercializare în România, taxa se datorează persoanelor juridice care realizează venituri din comercializarea în România a acelor medicamente, dar ca urmare a obținerii drepturilor de comercializare direct de la deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor.

Așa cum s-a relevat și mai sus, reclamantei i s-a transmis dreptul de comercializare în România de către deținătorii autorizației de punere pe piață, motiv pentru care, în baza art. 363 1 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 aceasta are calitatea de plătitor al taxei. Reclamanta-intimată nu a contestat că ar deține autorizația de punere pe piață sau că ar avea drept de comercializare în România a medicamentelor pentru care se plătește taxa trimestrială, ci dimpotrivă, chiar în acțiune precizează că a primit dreptul de a vinde în România medicamentele pentru care J.P. N.V., J.C.I. N.V. și J.J. d.o.o. dețin autorizație de punere pe piață. Ca urmare a prevederilor art. 363 2 din Legea nr. 95/2006, calitatea de plătitor al taxei trimestriale o are reclamanta și nu distribuitorii angro, pentru că aceasta a primit dreptul de a vinde în România medicamente pentru care se datorează taxa.

Cu privire la legalitatea notificărilor Notificările a căror anulare s-a cerut prin acțiune se referă la trim. I-III/2011, perioadă în care era în vigoare O.U.G. nr. 104/2009 și Ordinul nr. 928/581/2010. Prin normele de punere în aplicare a prevederilor art. 363 1 alin. (1) și (2), respectiv art. 4 din Ordinul nr. 928/591/2010, s-a prevăzut care este procentul contribuției și cum se determină valoarea contribuției, respectiv prin aplicarea unui procent asupra totalului veniturilor obținute trimestrial, după deducerea TVA.

Același ordin prevede în art. 5 că în primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, plătitorii taxei au obligația de a depune la CNAS declarația prevăzută în Anexa 2a și 2b, iar în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru, au obligația să depună declarațiile prevăzute în Anexa 2a 1 și 2b 1 . Ordinul nr. 928/591/2010 a fost supus examinării judiciare, sub aspectul legalității, în cadrul acțiunii în anulare care a format obiectul Dosarului nr. 11665/20/2010, iar prin sentința nr. 1855 din 14 martie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea, sentința devenită irevocabilă prin decizia nr. 6039/2013.

În consecință, toate dispozițiile acestui act infralegislativ au rămas aplicabile în circuitul normativ, având putere obligatorie, ca și actul normativ superior, în baza căruia a fost emis. Ca urmare a prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 928/2010 reclamanta avea obligația de a depune la CNAS, atât declarațiile din Anexele 2a și 2b, cât și cele din Anexele 2a 1 și 2b 1 , în termenele prevăzute de art. 5 din ordin. În speța prezentă, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 5 din Ordinul nr. 928/2010. În raport de atitudinea reclamantei care nu și-a îndeplinit integral obligațiile legale, respectiv nu a depus declarațiile prevăzute în Anexele 2a 1 și 2b 1 privind încasările, CNAS a procedat corect, pentru că prin nedepunerea celor 2 declarații se tinde și chiar s-a ajuns la neaplicarea legii.

Stabilirea prin estimare a bazei de impunere și a obligației de plată nu poate fi apreciată ca nelegală, din moment ce reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune declarația prin volumul încasărilor, cu precizarea că textul art. 5 din Norme prevede obligația de a depune declarațiile respective. Notificările reprezintă o estimare provizorie, după cum rezultă chiar din cuprinsul acestora. Din conținutul normativ a art. 363 1 din Legea nr. 95/2006, al Ordinului nr. 928/2010 și interpretarea dată de Curtea Constituțională rezultă că taxa de claw-back este o creanță bugetară căreia i se aplică normele din dreptul material și procedural fiscal. Astfel, potrivit art. 1 și 67 C. proc.

fisc., organele care stabilesc obligații aferente diferitelor bugete au dreptul de a stabili baza de impunere, prin estimare, dacă contribuabilul nu își îndeplinește obligațiile legale. Această bază de impunere poate fi contestată și reanalizată după îndeplinirea obligației de a se depune declarațiile din Anexa 2a 1 și 2b 1 . De asemenea, notificările conțin toate elementele obligatorii, respectiv emitentul, destinatarul obligației și temeiul legal. Faptul că nu s-a indicat contul în care trebuie virată suma, nu constituie un element de esență care ar determina anularea actului. În raport de considerentele prezentei decizii, se constată că în mod greșit prima instanță a apreciat că notificările sunt nelegale.

Recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală Conform prevederilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția claw-back vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. În consecință, subrogarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor, iar nu și în ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competența aparținea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Noțiunea de administrare a creanței avută în vedere de dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de clawback și comunicarea acesteia către debitor, ca atribuții exclusive ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în perioada trimestrului III al anului 2011, avută în vedere la emiterea notificării contestate în prezenta cauză. Această concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stabilește de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora. Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursurile vor fi admise, se va modifica sentința atacată și se va respinge acțiunea împotriva ANAF pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și împotriva CNAS, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1087 din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că: Respinge acțiunea reclamantei formulată împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru lipsa calității procesuale pasive. Respinge acțiunea reclamantei formulată împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2014.