ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.12.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4742/2014

HOTĂRÂRE
10.12.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4742/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 239 din 12 decembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-a dispus:

- respingerea excepției invocată de pârâtul

Ministerul Transporturilor cu privire la lipsa de obiect a cererii de

suspendare a executării Ordinului nr. 733 din 25 aprilie 2013 emis de

Ministerul Transporturilor;

- admiterea în parte a cererii de suspendare

a executării formulată de reclamantul I.M.;

- suspendarea, în privința reclamantului, a

executării Anexei nr. 1 - Norme privind autorizarea școlilor de conducere și a

instructorilor auto - aprobate prin Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 emis de

Ministerul Transporturilor, publicat în M. Of. Partea I nr. 267 bis/13.05.2013

până la pronunțarea instanței de fond;

- respingerea cererii de suspendare a

executării în privința celorlalte anexe ale Ordinului nr. 733 din 25 aprilie

2013.

Instanța de fond a considerat că se impune admiterea

cererii de suspendare a executării doar în privința Anexei nr. 1 din Ordinul

nr. 733 din 25 aprilie 2013, care impune noi condiții de autorizare pentru instructorii

auto, obligatoriu de îndeplinit într-un termen scurt, fiind respinsă cererea formulată

de reclamant și în privința celorlalte anexe la ordin, referitoare la atestarea

profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, metodologia

de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor

în vederea obținerii permisului de conducere, programa de școlarizare, condițiile

și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea

obținerii permisului de conducere.

Admiterea în parte a cererii de suspendare a executării

a fost motivată de judecătorul fondului prin îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privința

existenței unui caz bine justificat, cât și în privința pericolului producerii unei

pagube iminente pentru reclamant.

Condiția existenței unui caz bine justificat,

în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a fost considerată

ca fiind îndeplinită în cauză față de îndoiala asupra legalității impunerii, într-un

termen scurt, a unor noi condiții de autorizare, excesiv de oneroase în raport cu

acelea existente la data autorizării deținute de reclamant și a cărei valabilitate

este mai îndelungată decât cea impusă prin art. 19 din Anexa nr. 1 la Ordinul

nr. 733/2013 unei persoane care își desfășoară activitatea cu respectarea dispozițiilor

legale în temeiul cărora a fost autorizat și anume, O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea

activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale

și întreprinderile familiale.

Condiția privind pericolul producerii unei pagube

iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

a fost considerată de asemenea ca fiind îndeplinită în privința reclamantului, dat

fiind că singura sursă de venit a acestuia și a familiei sale este activitatea pe

care o desfășoară în prezent în calitate de instructor auto.

Excepția lipsei de obiect a cererii a fost respinsă,

cu motivarea că, efectul suspendării executării actului administrativ este prevăzut

în art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 și constă în încetarea oricărei forme

de executare, până la expirarea duratei suspendării dispusă de instanță sau până

la încetarea de drept a suspendării în cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile.

Împotriva sentinței nr. 239 din 12 decembrie 2013

a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, în condițiile prevăzute de

art. 483 C. proc. civ., republicat.

2.1. Motivele de casare și principalele argumente

invocate

În susținerea recursului, recurentul a invocat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.,

republicat, solicitând casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea

cererii de suspendare a executării ca nefondată.

Recurentul a reiterat excepția lipsei de obiect

a cererii de chemare în judecată, cu motivarea că, o hotărâre judecătorească de

suspendare a aplicării unui act administrativ cu caracter normativ nu poate avea

decât aceleași efecte pe care le are însuși actul atacat, respectiv efecte erga

omnes, pentru că altfel s-ar încălca stabilitatea actelor juridice și s-ar crea

o aplicare discriminatorie a legii.

Pe fondul cererii, s-a susținut că instanța de

fond a considerat în mod greșit ca fiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării Ordinului

nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor.

În privința condiției existenței cazului bine

justificat, recurentul a arătat că instanța de fond nu a identificat aparentul conflict

între normele cuprinse în Ordinul nr. 733/2013 și actele normative cu forță juridică

superioară în baza cărora a fost emis și nu a reținut argumente juridice aparent

valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat în cauză.

În privința condiției pericolului producerii unei

pagube iminente, recurentul a susținut că intimatul nu a administrat dovezi care

să confirme aspectele invocate, iar simplele sale afirmații sunt lipsite de relevanță.

Recurentul a criticat concluzia primei instanțe

că paguba iminentă ar putea exista sub forma prejudiciului material constând în

veniturile obținute din această activitate pe care intimatul nu ar avea posibilitatea

să le recupereze în viitor, fără a fi aduse argumente și dovezi concludente în acest

sens.

2.2. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată intimatul I.M. a solicitat

respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța

de fond ca fiind legală și temeinică.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul

filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile

art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul

filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie

2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. republicat.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de

8 octombrie 2014, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit

în cauză că, recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe care de consecință,

a declarat recursul pârâtului Ministerul Transporturilor ca fiind admisibil în principiu,

în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat

termen de judecată pe fond a recursului.

3.2. Cu privire la fondul cauzei

3.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Ordinul nr. 733/2013 a fost emis de Ministerul

Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători

auto și a instrucțiunilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație

rutieră și a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare și desfășurare

a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii

permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile

și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea

obținerii permisului de conducere.

Cu privire la Anexa nr. 1 din acest ordin prin

care au fost aprobate Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și

a instructorilor auto, prima instanță a considerat neîntemeiat că sunt îndeplinite

cerințele cumulative prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea executării actului administrativ și a suspendat executarea normelor

juridice din Anexa nr. 1 a ordinului susmenționat până la pronunțarea instanței

de fond.

Suspendarea executării actului administrativ este

condiționată, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de

existența unui caz bine justificat și de prevenirea unei pagube iminente, ceea ce

intimatul - reclamant nu a dovedit în cauză pentru admiterea cererii formulată.

Condiția existenței unui caz bine justificat nu

este îndeplinită în prezentul litigiu, întrucât nu au fost invocate argumente juridice

aparent valabile cu privire la nelegalitatea ordinului contestat și nici nu s-au

identificat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

acestui act, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiția prevenirii unei pagube iminente, definită

în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege ca prejudiciul material viitor și previzibil,

nu este îndeplinită în cauză, dat fiind că, intimatul - reclamant nu a administrat

probe concludente pentru dovedirea susținerilor sale din cerere privind lipsirea

sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat, care a stabilit un termen

de 6 luni pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute în noua reglementare.

În consecință, se apreciază că nu sunt îndeplinite

cerințele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ și

această măsură provizorie nu se justifică față de adoptarea ulterioară de către

Ministerul Transporturilor a Ordinului nr. 75/2014 privind reglementarea activității

de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, astfel

că, în perioada aplicării acestui ultim act normativ - până la 12 februarie 2015,

nu mai produce efecte ordinul considerat nelegal de către intimatul - reclamant

și nu mai există temei pentru a se dispune suspendarea executării solicitată în

cauză.

3.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul

juridic al acesteia

Față de considerentele care au fost expuse, Înalta

Curte constată că este nelegală hotărârea instanței de fond și în baza dispozițiilor

art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, va admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, va casa hotărârea

atacată și pe cale de consecință, va respinge cererea de suspendare a executării

formulată de reclamantul Iordache Mircea, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor

împotriva sentinței nr. 239 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge cererea de suspendare a executării formulată

de reclamantul Iordache Mircea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie

2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-12-10
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4742/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 239 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de conte
ÎCCJ 2015-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2015
Decizia nr. 3353/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată și modificată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a
ÎCCJ 2015-06-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2015
Decizia nr. 2343/2015 Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 659/45/2013, la data de 17 octombrie 2013, reclamantul A., în calitatea sa de persoană fizică au
ÎCCJ 2015-09-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2867/2015
Decizia nr. 2867/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/45 din 18 noiembrie 2013, reclamantul
ÎCCJ 2016-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2016
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/32/2013, așa cum a fost precizată în cadrul procedur
Sursă