ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 326/F din 26 iulie 2013 în baza art. 253

1

C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a),b,c C. pen. raportat la art. 76 lit. e) și alin.

(3) C. pen., art. 63 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 65 C. pen. a

condamnat pe inculpatul G.F.A., la o amendă penală în cuantum de 20.000 lei.

A pus în vedere

inculpatului prevederile art. 63

1

C. pen.

A sesizat Primăria

com. Frăsinet, județul Teleorman în vederea luării măsurilor necesare pentru

eliminarea efectelor rezultate din săvârșirea infracțiunii prev. de art. 253

1

C. pen., în sensul anulării actelor ce au afectat aplicarea legală a procedurii

de atribuire, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006.

A obligat inculpatul,

în baza art. 191 alin. (1) C. pen., la 3.600 lei, cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 383/P/2011

din 07 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-au

dispus, între altele, punerea în mișcare a acțiunii și trimiterea în judecată,

în stare de libertate, a inculpatului G.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

C. pen.

Pe baza materialului

probator administrat pe parcursul urmăririi penale înscrisuri, recunoașterile

inculpatului, depozițiile martorilor D.D., T.F., G.M. și S.G., rechizitoriul a

stabilit următoarea situație de fapt:

Prin Hotărârea din 22

octombrie 2008 a Consiliului local al com. Frăsinet, județul Teleorman, a fost

aprobat studiul de oportunitate întocmit în scopul concesionării unui teren

intravilan, în suprafață de 2.730 mp, situat în tarlaua 24, aparținând

domeniului public al com. Frăsinet, în vederea realizării unei stații mobile de

distribuție a carburanților.

În cuprinsul

documentului s-a menționat că:

- solicitarea privind

concesiunea a fost formulată de SC A. SRL;

- a fost avută în

vedere, între altele, și expunerea de motive a primarului com. Frăsinet,

inculpatul G.F.A..

S-a mai stabilit că

de aplicarea Hotărârii răspunde și primarul com. Frăsinet.

Caietul de sarcini

privind concesionarea terenului a fost întocmit tot de primarul comunei.

Prin Hotărârea din 29

octombrie 2008, Consiliul local comunal a decis concesionarea terenului

intravilan respectiv, iar primarul a fost împuternicit să semneze în numele și

pe seama Consiliului, toate documentele legate de aducerea la îndeplinire a

hotărârii.

În aceeași dată de 29

octombrie 2008, a fost încheiat contractul de concesiune, având ca părți

Consiliul local Frăsinet, reprezentat de G.F.A., primarul comunei, în calitate

de concedent și SC A.O. SRL, reprezentată de D.D. concesionar; aceștia au și

semnat contractul de concesiune.

Obiectul contractului

l-a constituit terenul intravilan în suprafață de 2.730 mp, situat în tarlaua

24, parcelele 1293 și 1294; durata concesiunii a fost stabilită la 49 de ani,

iar prețul la 14.600 lei, indexabil în raport de rata inflației, cu o redevență

anuală de 300 lei.

Potrivit H.G. nr. 896

din 05 iunie 2006 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1358/2001 privind

atestarea domeniului public al județului Teleorman, terenul concesionat

aparține domeniului public al localității.

Rechizitoriul a mai

stabilit că, în mod necontestat, numita G.M. este soția inculpatului G.F.A.

Conform actului

constitutiv al SC A.O. SRL, asociații acesteia sunt G.M. și D.D., aportul lor

la capitalul social fiind egal; la momentul încheierii contractului de

concesiune, cei doi erau și administratori ai societății.

Ulterior semnării

contractului, SC A.O. SRL a înființat o stație mobilă pentru distribuția

carburanților și a plătit redevențele stabilite.

Rechizitoriul a tras

concluzia, pe baza probatoriilor administrate, că inculpatul G.A.F., exercitând

funcția publică de primar al com. Frăsinet, județul Teleorman, în realizarea

atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit acte și a luat decizii prin care s-au

realizat indirect foloase materiale pentru soția sa, G.M., ceea ce întrunește

în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. pen.

În ceea ce privește

folosul material, s-a susținut că acesta constă în exploatarea imobilului concesionat,

care a reprezentant elementul esențial al fondului de comerț al SC A.O. SRL,

fiind amplasat într-o zonă de circulație frecventă a autovehiculelor și lipsită

de vreo altă stație de distribuție a carburanților.

Bilanțurile contabile

pe anii 2008 - 2009 au relevat pentru SC A.O. SRL o cifră de afaceri cumulată

de 3.847.512 lei și un profit de 219.809 lei.

Pe parcursul

cercetării judecătorești a cauzei, instanța de fond a procedat la audierea

inculpatului, în ședința publică de la 13 martie 2013.

Acesta a arătat în

esență că nu s-a gândit că ar exista o problemă legală dacă, fiind desemnat în

acest sens de Consiliul local, s-a ocupat de punerea în aplicare a hotărârii

privind concesionarea terenului respectiv către societatea comercială în care

soția sa era coasociat și administrator. A mai menționat că numitul D.D., a

cărui soție era din aceeași comună, ei având și o locuință în zonă, intenționa

să deschidă o stație mobilă de distribuire a carburanților, dar nu avea

suficienți bani.

Inculpatul a mai

arătat că nu a întocmit acte materiale pe parcursul derulării procedurii de

concesionare și nu i-a influențat pe consilierii locali în adoptarea hotărârii

respective.

Au fost audiați

martorii T.F. - secretar al comunei, D.D., precum și numiții S.M., L.G., N.F.,

C.F. și S.C.O., care în anul 2008 îndeplineau funcția de consilieri locali.

Curtea a solicitat

relații Primăriei com. Frăsinet, care s-au depus la dosarul cauzei, privind

momentul și modalitățile în care s-a făcut publică procedura de concesionare a

terenului.

Inculpatul a depus la

dosarul cauzei înscrisuri, și anume:

- adresa din 11

februarie 2013 emisă de SC A.O. SRL din care rezultă că numita G.M. nu a

încasat dividende în perioada 2008-.2012;

- adrese emise de

primăriile comunelor teleormănene Orbeasca și Gălăteni, de mai multe societăți

comerciale din zonă, în care se subliniază că stația de distribuție a

carburanților aparținând SC A.O. SRL a fost utilă și necesară, exprimându-se

doleanța ca o astfel de investiție să fie din nou realizată;

- caracterizări din

partea organizației județene Teleorman a P.N.L.

Prin notele scrise,

ca de altfel și cu prilejul dezbaterilor în fond, inculpatul, prin avocat, a

solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că nu sunt întrunite în

mod cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost

trimis în judecată.

A susținut în esență

că:

- nu a avut nici un

rol în emiterea hotărârii de Consiliu local care a stabilit concesionarea

terenului;

- nu a încercat să-i

influențeze în vreun fel pe consilieri;

- soția sa nu a

obținut beneficiu în urma desfășurării activității societății.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conflicto de interese

prevăzută de art. 253

1

C. pen.

Referitor la latura

obiectivă a infracțiunii, Curtea a constatat în primul rând existența unei

înțelegeri ilicite între soții G. și D. în sensul constituirii rapide a unei

societăți comerciale, în care G.M. să fie coasociată și administrator, noua

persoană juridică urmând să beneficieze de concesionarea unui teren din

domeniul public al comunei.

Faptul că societatea

s-a înființat „într-un timp record”, așa cum afirmă martorul T.F., secretarul

com. Frăsinet, rezultă din înscrisurile depuse la dosar certificatul

constatator al înregistrării SC A.O. SRL are data de 29 octombrie 2008.

Hotărârea a Consiliului local comunal privind concesiunea s-a adoptat tot la 29

octombrie 2008 și în aceeași zi s-a și semnat contractul de concesiune de către

inculpat și numitul D.D.

Că toată această

operațiune s-a desfășurat într-o manieră coordonată, conform unui plan

anterior, rezultă și din împrejurarea, dovedită cu înscrisuri depuse la dosar

pe parcursul cercetării judecătorești, că a existat un singur anunț privind

intenția de concesionare a terenului, afișat exclusiv la sediul primăriei.

Pe de altă parte, la data

studiului de oportunitate - 22 octombrie 2008, în care se menționează

solicitarea formulată de SC A.O. SRL, această persoană juridică nu exista.

Urmare a acestor

înțelegeri anterioare, este cert stabilit că inculpatul G.F.A., în calitate de

primar a semnat expunerea de motive a hotărârii Consiliului local, caietul de

sarcini privind concesionarea terenului și contractul de concesiune.

În aceste condiții,

modalitățile normative alternative prevăzute de art. 253

1

C. proc.

pen. cu privire la latura obiectivă, „îndeplinește un act (…)” ori „participă

la luarea unei decizii (…)” sunt pe deplin întrunite în cauză.

În privința laturii

subiective, aceasta este intenția directă, care rezultă ex re, din însăși

modalitatea de săvârșire a faptelor, prin transpunerea în practică a unei

înțelegeri ilicite.

Pe de altă parte,

Curtea a constatat că și urmarea imediată, și anume starea de pericol pentru

exercitarea normală a funcțiilor publice, denaturarea percepției privind

certitudinea și imparțialitatea îndeplinirii atribuțiilor de către cei

investiți în acest sens, s-a produs în cauză datorită activității inculpatului.

În același context, s-a

reținut și că a existat un produs infracțional în beneficiul soției

inculpatului, ceea ce constituie de asemenea un element al structurii

infracțiunii. Numita G.M. a devenit coacționar în cotă de 50% și administrator

în societatea comercială special creată pentru a obține concesiunea terenului

respectiv.

Faptul că societatea nu

a distribuit în cei trei ani de activitate dividendele celor doi coacționari nu

înseamnă că dreptul de creanță al soției inculpatului pentru aceste sume nu

există.

Cuantumul lor, la un

profit cumulat de 219.809 lei, nu este deosebit de ridicat, dar nici

nesemnificativ, astfel că și din acest punct de vedere, instanța de fond a

apreciat că trăsăturile caracteristice ale infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. pen. sunt întrunite.

Așa fiind, Curtea a

constatat că dispozițiile legale menționate sunt incidente în raport și de

definiția pe care Legea nr. 161/2003 o dă conflictului de interese în art. 700,

ca fiind „situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o

funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea

influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit

Constituției și altor acte normative”.

În concluzie, Curtea

a constatat că din punct de vedere obiectiv și subiectiv, infracțiunea

prevăzută de art. 253

1

C. pen. există și a fost săvârșită cu

vinovăție de către inculpat.

Instanța de fond a

opinat că, solicitarea acestuia de a se dispune achitarea nu poate fi primită,

pentru motivele anterior arătate, astfel încât instanța a făcut aplicarea

prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și a pronunțat condamnarea.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea a avut în vedere

criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen., adecvate în raport de

ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.

Așa fiind, dispunând

condamnarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 253

1

C. pen.,

Curtea a reținut incidența art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. raportat la art. 76

lit. e) C. pen. și art. 63 alin. (3) C. pen. și a stabilit o pedeapsă cu amendă

în cuantum de 20.000 lei.

Curtea a apreciat că

această pedeapsă este de natură să asigure scopurile prevăzute de art. 52 C.

pen. și corespunde criteriilor de individualizare stabilite în art. 72 C. pen.

Curtea a pus totodată

în vedere inculpatului dispozițiile art. 63

1

C. pen. în situația în

care acesta se va sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii și nu va da

curs dispozițiilor sentinței, având drept urmare înlocuirea pedepsei cu amenda

cu cea a închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Întrucât, potrivit

prevederilor art. 346 și urm. C. proc. pen. Curtea ca instanță penală nu are

atribuții de a statua asupra contractului de concesiune, s-a dispus sesizarea

autorității contractante - Primăria com. Frăsinet, județul Teleorman, pentru a

lua măsurile necesare în vederea eliminării efectelor rezultate din săvârșirea

de către inculpat a infracțiunii de conflict de interese în vederea anulării

actelor ce au afectat aplicarea legală a procedurii de atribuire conform

dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs inculpatul G.F.A.

Apărătorul

inculpatului, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.12, teza I și 17

2

teza a II-a C. proc. pen., a pus concluzii de

admitere a recursului.

În temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului

întrucât apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de conflict de interese reținută în sarcina acestuia.

Solicitarea de

atribuire prin licitație publică a fost făcută de către o persoană fizică, de

către D., nu de către o societate comercială.

Prin urmare,

raportând situația respectivă la dispozițiile art. 253

1

C. pen., în

opinia apărării, se poate observa că recurentul inculpat, în calitate de

funcționar public și în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu a îndeplinit

vreun act și nici nu a participat la luarea vreunei decizii în sensul

atribuirii respectivei suprafețe de teren. A mai arătat că numitul D. nu este

nici soțul nici rudă până la gradul II cu inculpatul așa cum prevăd

dispozițiile art. 253

1

C. pen. Mai mult decât atât s-a arătat că,

nici inculpatul și nici soția acestuia nu au beneficiat de folosul material

care a rezultat ulterior, deoarece dividendele respective fuseseră ulterior

reinvestite în societate. Caietul de sarcini a fost întocmit de către

secretarul primăriei, licitația a avut un singur ofertant și la efectuarea

acesteia a participat o singură persoană fizică, neexistând la acea vreme o

societate constituită, aceasta constituindu-se ulterior. Apărătorul a mai

arătat că prevederile art. 253

1

C. pen. sunt imperative, clare și nu

oferă posibilitatea de interpretare. Din toate declarațiile date de inculpat în

fața instanței de fond nu rezultă că acesta, în calitate de primar ar fi avut

vreo contribuție sau vreo participare la respectiva licitație.

Concluzionând,

apărătorul a solicitat, în principal, achitarea inculpatului întrucât acesta nu

a avut nici o contribuție directă sau indirectă la săvârșirea faptei reținută

în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat ca instanța de recurs să reexamineze

cuantumul amenzii penale aplicate care se îndreaptă spre maximul special

prevăzut de lege.

Înalta Curte, examinând

hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criticilor formulate cât și conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de

drept, apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Solicitarea

inculpatului, formulată în principal, de a se dispune achitarea sa în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict

de interese, corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, teza I și pct. 17

2

teza a II-a C. proc. pen., nu poate fi

primită pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 253

1

C. pen., infracțiunea de conflict de

interese constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor

de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care

s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o

rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care

s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea

căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Dispozițiile legale

menționate sunt incidente și în raport și de definiția pe care Legea nr. 161/2003

o dă conflictului de interese în art. 700, ca fiind „situația în care persoana

ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal

de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a

atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”.

Ca prim aspect,

Înalta Curte reține că, pentru a se putea dispune achitarea în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen., ar trebui să nu fie întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de conflict de interese reținută în sarcina inculpatului, or, în cauza

de față, latura obiectivă a acestei infracțiuni, constă în primul rând în

existența unei înțelegeri ilicite între soții G. și D. în sensul constituirii

rapide a unei societăți comerciale, în care G.M., soția primarului din com.

Frăsinet,să fie coasociată și administrator urmând să beneficieze de

concesionarea unui teren din domeniul public al comunei.

Faptul că SC A.O. SRL

s-a înființat „într-un timp record”, așa cum afirmă martorul T.F., secretarul

comunei, rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din

certificatul constatator al înregistrării SC A.O. SRL datat la 29 octombrie 2008,

Hotărârea a Consiliului local comunal privind concesiunea care s-a adoptat la

aceeași dată,în aceeași zi semnându-se și contractul de concesiune de către

inculpat și numitul D.D.

Că toată această

operațiune s-a desfășurat într-o manieră coordonată, conform unui plan

anterior, rezultă și din împrejurarea, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar

pe parcursul cercetării judecătorești, că a existat un singur anunț privind

intenția de concesionare a terenului, afișat exclusiv la sediul primăriei.

Pe de altă parte,

este de reținut că, la data studiului de oportunitate - 22 octombrie 2008, în

care se menționează solicitarea formulată de SC A.O. SRL, această persoană

juridică nu exista, ea înființându-se ulterior, așa cum s-a arătat mai sus.

Urmare a acestor

înțelegeri anterioare, este cert stabilit că inculpatul G.F.A., în calitate de

primar a semnat expunerea de motive a hotărârii Consiliului local, caietul de

sarcini privind concesionarea terenului și contractul de concesiune.

În aceste condiții,

modalitățile normative alternative prevăzute de art. 253

1

C. pen. cu

privire la latura obiectivă, „îndeplinește un act." ori „participă la

luarea unei decizii.” sunt pe deplin întrunite în cauză.

Latura subiectivă a

infracțiunii, este intenția directă, care rezultă ex re, din însăși modalitatea

de săvârșire a faptelor, prin transpunerea în practică a unei înțelegeri

ilicite.

Prin incriminarea

conflictului de interese legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale

referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public sau a

persoanei care exercită o funcție publică, activitate care presupune o

comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități

publice. Aceasta presupune corectitudinea funcționarului public sau a persoanei

care exercită o funcție publică în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar

și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct

sau indirect ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material,fiind exclusă favorizarea

rudelor sau a persoanelor cu care acesta a avut raporturi comerciale. De

asemenea prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relațiilor sociale

referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice

împotriva intereselor ilicite ale funcționarului public. Deși conflictul de

interese nu înseamnă ipso facto corupție, apariția unor conflicte între

interesele personale și obligațiile publice ale funcționarilor publici,dacă nu

este tratată corespunzător, poate duce la corupție.

Incriminarea faptei

presupune nu numai simpla interzicere a intereselor de natură privată ale

funcționarului public sau a persoanei care exercită o funcție publică ci și

formarea corectitudinii deciziilor administrative, pentru ca un conflict de

interese nesoluționat să nu conducă la un abuz în serviciu.

Se constată că și

urmarea imediată, și anume starea de pericol pentru exercitarea normală a

funcțiilor publice, denaturarea percepției privind certitudinea și

imparțialitatea îndeplinirii atribuțiilor de către cei investiți în acest sens,

s-a produs în cauză datorită activității infracționale a inculpatului.

Fapta săvârșită de

inculpatul G.F.A., care exercitând funcția publică de primar al com. Frăsinet,

județul Teleorman, în realizarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit acte și

a luat decizii prin care s-au realizat indirect foloase materiale pentru soția

sa, G.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de

interese prevăzută de art. 253

1

C. pen.

Așa cum s-a subliniat

și de către instanța de fond, materialul probator administrat în cauză, (înscrisuri,

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile date de martorii D.D.,T.F.,

G.M. și S.G.), a condus la reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În cauză este

îndeplinită și cerința infracțiunii prevăzute în art. 253

1

alin. (1)

C. pen., întrucât a existat un produs infracțional în beneficiul soției

inculpatului, numita G.M. devenind coacționar în cotă de 50% și administrator

în societatea comercială special creată pentru a obține concesiunea terenului

respectiv.

Astfel cum în mod

corect a reținut și prima instanță, faptul că societatea nu a distribuit în cei

trei ani de activitate dividendele celor doi coacționari nu înseamnă că dreptul

de creanță al soției inculpatului pentru aceste sume nu a existat.

Cuantumul lor, la un

profit cumulat de 219.809 lei, nu este deosebit de ridicat, dar nici

nesemnificativ, astfel că și din acest punct de vedere, Înalta Curte constată

că trăsăturile caracteristice ale infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C.

pen. sunt întrunite.

În ceea ce privește critica formulată în

subsidiar de inculpat prin apărător, circumscrisă cazului de casare prevăzut de

art.

385

9

pct.

14

C. proc.

pen.

, prin

care se solicită instanței

de

recurs să reexamineze, cuantumul amenzii penale aplicate care se îndreaptă spre

maximul special prevăzut de lege, Înalta Curte constată că și această critică

este neîntemeiată.

La individualizarea sancțiunii aplicate

inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute

în

art.

72

C. pen.

Înalta Curte apreciază că, pedeapsa aplicată

inculpatului - sancțiunea amenzii penale în cuantum de 20.000 lei - este

necesară și suficientă realizării finalității prevăzute de

art.

52

C. pen.

fiind de natură să

asigure scopurile prevăzute de

art.

52

C. pen.

și totodată corespunde criteriilor de

individualizare stabilite în

art.

72

C. pen.

Se constată că prima instanță a avut în

vedere la individualizarea pedepsei aplicate și circumstanțele concrete ale

cauzei, împrejurarea că investiția realizată a fost cert utilă pentru

comunitate, iar folosul tras de soția inculpatului în urma operațiunii ilicite

a fost modic și nevalorificat. De altfel

G.M.

a renunțat la calitatea

de asociat din cadrul

SC A.O. SRL

și de la data de 2 iulie 2012 aceasta

a avut ca parteneri de afaceri pe

D.D.

și

M.F.

, situație

intervenită cu mult înainte de

sesizarea

instanței prin rechizitori

u la data de 12 decembrie 2012.

La stabilirea cuantumului amenzii

instanța de fond a

mai avut de asemenea în vedere și împrejurarea că organele judiciare s-au

sesizat din oficiu abia după aproape 3 ani de la concesionarea terenului și

funcționarea stației mobile de distribuire de carburanți și în aceste condiții

nu este exclus să se fi înțeles de către cei în cauză că prioritatea

satisfacerii unor nevoi importante ale comunității din zonă a prevalat

situației care a premers activității societății în discuție, de al cărei profit

nici

G.M.

nici

G.F.A.

prin intermediul

acesteia, nu s-au folosit.

Înalta Curte mai constată de asemenea că, în

procesul individualizării pedepsei instanța de fond a dat relevanța cuvenită și

circumstanțelor personale ale inculpatului. Astfel s-a avut în vedere

împrejurarea că

acesta a fost sincer pe parcursul procesului penal, că, anterior săvârșirii

infracțiunii a avut o conduită deosebit de pozitivă,

astfel cum rezultă

din înscrisurile oficiale depuse la dosar și din declarațiile martorilor, fiind

perceput la nivelul comunității locale, care l-a ales primar în repetate

rânduri, ca o persoană cu un comportament social remarcabil.

De asemenea, se constată că în mod corect

prima instanță a pus în vedere inculpatului dispozițiile

art. 63

1

C. pen.

, în situația în care

se va sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii și nu va da curs

dispozițiilor sentinței, având drept urmare înlocuirea pedepsei cu amenda cu

cea a închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Pentru aceste motive Înalta Curte, în temeiul

art.

385

15

pct.

1

lit. b)

C. proc.

pen. a respins

,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

G.F.A.

împotriva sentinței

penale

nr.

326/F

din 26 iulie 2013 a Curții de Apel București,

secția

a II-a

penală

.

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei

de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul de inculpatul G.F.A. împotriva sentinței penale nr.

326/F din 26 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 lei,reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 ianuarie 2014.