ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2014

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 326/F din 26 iulie 2013 în baza art. 253 1 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a),b,c C. pen. raportat la art. 76 lit. e) și alin. (3) C. pen., art. 63 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 65 C. pen. a condamnat pe inculpatul G.F.A., la o amendă penală în cuantum de 20.000 lei. A pus în vedere inculpatului prevederile art. 63 1 C. pen. A sesizat Primăria com. Frăsinet, județul Teleorman în vederea luării măsurilor necesare pentru eliminarea efectelor rezultate din săvârșirea infracțiunii prev. de art. 253 1 C. pen., în sensul anulării actelor ce au afectat aplicarea legală a procedurii de atribuire, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G.

nr. 925/2006. A obligat inculpatul, în baza art. 191 alin. (1) C. pen., la 3.600 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 383/P/2011 din 07 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-au dispus, între altele, punerea în mișcare a acțiunii și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 C. pen. Pe baza materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale înscrisuri, recunoașterile inculpatului, depozițiile martorilor D.D., T.F., G.M. și S.G., rechizitoriul a stabilit următoarea situație de fapt: Prin Hotărârea din 22 octombrie 2008 a Consiliului local al com.

Frăsinet, județul Teleorman, a fost aprobat studiul de oportunitate întocmit în scopul concesionării unui teren intravilan, în suprafață de 2.730 mp, situat în tarlaua 24, aparținând domeniului public al com. Frăsinet, în vederea realizării unei stații mobile de distribuție a carburanților. În cuprinsul documentului s-a menționat că: - solicitarea privind concesiunea a fost formulată de SC A. SRL; - a fost avută în vedere, între altele, și expunerea de motive a primarului com. Frăsinet, inculpatul G.F.A.. S-a mai stabilit că de aplicarea Hotărârii răspunde și primarul com. Frăsinet. Caietul de sarcini privind concesionarea terenului a fost întocmit tot de primarul comunei. Prin Hotărârea din 29 octombrie 2008, Consiliul local comunal a decis concesionarea terenului intravilan respectiv, iar primarul a fost împuternicit să semneze în numele și pe seama Consiliului, toate documentele legate de aducerea la îndeplinire a hotărârii.

În aceeași dată de 29 octombrie 2008, a fost încheiat contractul de concesiune, având ca părți Consiliul local Frăsinet, reprezentat de G.F.A., primarul comunei, în calitate de concedent și SC A.O. SRL, reprezentată de D.D. concesionar; aceștia au și semnat contractul de concesiune. Obiectul contractului l-a constituit terenul intravilan în suprafață de 2.730 mp, situat în tarlaua 24, parcelele 1293 și 1294; durata concesiunii a fost stabilită la 49 de ani, iar prețul la 14.600 lei, indexabil în raport de rata inflației, cu o redevență anuală de 300 lei. Potrivit H.G. nr. 896 din 05 iunie 2006 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1358/2001 privind atestarea domeniului public al județului Teleorman, terenul concesionat aparține domeniului public al localității.

Rechizitoriul a mai stabilit că, în mod necontestat, numita G.M. este soția inculpatului G.F.A. Conform actului constitutiv al SC A.O. SRL, asociații acesteia sunt G.M. și D.D., aportul lor la capitalul social fiind egal; la momentul încheierii contractului de concesiune, cei doi erau și administratori ai societății. Ulterior semnării contractului, SC A.O. SRL a înființat o stație mobilă pentru distribuția carburanților și a plătit redevențele stabilite. Rechizitoriul a tras concluzia, pe baza probatoriilor administrate, că inculpatul G.A.F., exercitând funcția publică de primar al com. Frăsinet, județul Teleorman, în realizarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit acte și a luat decizii prin care s-au realizat indirect foloase materiale pentru soția sa, G.M., ceea ce întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 253 1 C. pen.

În ceea ce privește folosul material, s-a susținut că acesta constă în exploatarea imobilului concesionat, care a reprezentant elementul esențial al fondului de comerț al SC A.O. SRL, fiind amplasat într-o zonă de circulație frecventă a autovehiculelor și lipsită de vreo altă stație de distribuție a carburanților. Bilanțurile contabile pe anii 2008 - 2009 au relevat pentru SC A.O. SRL o cifră de afaceri cumulată de 3.847.512 lei și un profit de 219.809 lei. Pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, instanța de fond a procedat la audierea inculpatului, în ședința publică de la 13 martie 2013. Acesta a arătat în esență că nu s-a gândit că ar exista o problemă legală dacă, fiind desemnat în acest sens de Consiliul local, s-a ocupat de punerea în aplicare a hotărârii privind concesionarea terenului respectiv către societatea comercială în care soția sa era coasociat și administrator.

A mai menționat că numitul D.D., a cărui soție era din aceeași comună, ei având și o locuință în zonă, intenționa să deschidă o stație mobilă de distribuire a carburanților, dar nu avea suficienți bani. Inculpatul a mai arătat că nu a întocmit acte materiale pe parcursul derulării procedurii de concesionare și nu i-a influențat pe consilierii locali în adoptarea hotărârii respective. Au fost audiați martorii T.F. - secretar al comunei, D.D., precum și numiții S.M., L.G., N.F., C.F. și S.C.O., care în anul 2008 îndeplineau funcția de consilieri locali. Curtea a solicitat relații Primăriei com. Frăsinet, care s-au depus la dosarul cauzei, privind momentul și modalitățile în care s-a făcut publică procedura de concesionare a terenului.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, și anume: - adresa din 11 februarie 2013 emisă de SC A.O. SRL din care rezultă că numita G.M. nu a încasat dividende în perioada 2008-.2012; - adrese emise de primăriile comunelor teleormănene Orbeasca și Gălăteni, de mai multe societăți comerciale din zonă, în care se subliniază că stația de distribuție a carburanților aparținând SC A.O. SRL a fost utilă și necesară, exprimându-se doleanța ca o astfel de investiție să fie din nou realizată; - caracterizări din partea organizației județene Teleorman a P.N.L. Prin notele scrise, ca de altfel și cu prilejul dezbaterilor în fond, inculpatul, prin avocat, a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., susținând că nu sunt întrunite în mod cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. A susținut în esență că: - nu a avut nici un rol în emiterea hotărârii de Consiliu local care a stabilit concesionarea terenului; - nu a încercat să-i influențeze în vreun fel pe consilieri; - soția sa nu a obținut beneficiu în urma desfășurării activității societății. Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conflicto de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. Referitor la latura obiectivă a infracțiunii, Curtea a constatat în primul rând existența unei înțelegeri ilicite între soții G. și D. în sensul constituirii rapide a unei societăți comerciale, în care G.M.

să fie coasociată și administrator, noua persoană juridică urmând să beneficieze de concesionarea unui teren din domeniul public al comunei. Faptul că societatea s-a înființat „într-un timp record”, așa cum afirmă martorul T.F., secretarul com. Frăsinet, rezultă din înscrisurile depuse la dosar certificatul constatator al înregistrării SC A.O. SRL are data de 29 octombrie 2008. Hotărârea a Consiliului local comunal privind concesiunea s-a adoptat tot la 29 octombrie 2008 și în aceeași zi s-a și semnat contractul de concesiune de către inculpat și numitul D.D. Că toată această operațiune s-a desfășurat într-o manieră coordonată, conform unui plan anterior, rezultă și din împrejurarea, dovedită cu înscrisuri depuse la dosar pe parcursul cercetării judecătorești, că a existat un singur anunț privind intenția de concesionare a terenului, afișat exclusiv la sediul primăriei.

Pe de altă parte, la data studiului de oportunitate - 22 octombrie 2008, în care se menționează solicitarea formulată de SC A.O. SRL, această persoană juridică nu exista. Urmare a acestor înțelegeri anterioare, este cert stabilit că inculpatul G.F.A., în calitate de primar a semnat expunerea de motive a hotărârii Consiliului local, caietul de sarcini privind concesionarea terenului și contractul de concesiune. În aceste condiții, modalitățile normative alternative prevăzute de art. 253 1 C. proc. pen. cu privire la latura obiectivă, „îndeplinește un act (…)” ori „participă la luarea unei decizii (…)” sunt pe deplin întrunite în cauză. În privința laturii subiective, aceasta este intenția directă, care rezultă ex re, din însăși modalitatea de săvârșire a faptelor, prin transpunerea în practică a unei înțelegeri ilicite.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că și urmarea imediată, și anume starea de pericol pentru exercitarea normală a funcțiilor publice, denaturarea percepției privind certitudinea și imparțialitatea îndeplinirii atribuțiilor de către cei investiți în acest sens, s-a produs în cauză datorită activității inculpatului. În același context, s-a reținut și că a existat un produs infracțional în beneficiul soției inculpatului, ceea ce constituie de asemenea un element al structurii infracțiunii. Numita G.M. a devenit coacționar în cotă de 50% și administrator în societatea comercială special creată pentru a obține concesiunea terenului respectiv. Faptul că societatea nu a distribuit în cei trei ani de activitate dividendele celor doi coacționari nu înseamnă că dreptul de creanță al soției inculpatului pentru aceste sume nu există.

Cuantumul lor, la un profit cumulat de 219.809 lei, nu este deosebit de ridicat, dar nici nesemnificativ, astfel că și din acest punct de vedere, instanța de fond a apreciat că trăsăturile caracteristice ale infracțiunii prevăzute de art. 253 1 C. pen. sunt întrunite. Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile legale menționate sunt incidente în raport și de definiția pe care Legea nr. 161/2003 o dă conflictului de interese în art. 700, ca fiind „situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”.

În concluzie, Curtea a constatat că din punct de vedere obiectiv și subiectiv, infracțiunea prevăzută de art. 253 1 C. pen. există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat. Instanța de fond a opinat că, solicitarea acestuia de a se dispune achitarea nu poate fi primită, pentru motivele anterior arătate, astfel încât instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și a pronunțat condamnarea. În ceea ce privește individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea a avut în vedere criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză. Așa fiind, dispunând condamnarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 253 1 C. pen., Curtea a reținut incidența art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

raportat la art. 76 lit. e) C. pen. și art. 63 alin. (3) C. pen. și a stabilit o pedeapsă cu amendă în cuantum de 20.000 lei. Curtea a apreciat că această pedeapsă este de natură să asigure scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. și corespunde criteriilor de individualizare stabilite în art. 72 C. pen. Curtea a pus totodată în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 1 C. pen. în situația în care acesta se va sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii și nu va da curs dispozițiilor sentinței, având drept urmare înlocuirea pedepsei cu amenda cu cea a închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. Întrucât, potrivit prevederilor art. 346 și urm. C. proc. pen. Curtea ca instanță penală nu are atribuții de a statua asupra contractului de concesiune, s-a dispus sesizarea autorității contractante - Primăria com.

Frăsinet, județul Teleorman, pentru a lua măsurile necesare în vederea eliminării efectelor rezultate din săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de conflict de interese în vederea anulării actelor ce au afectat aplicarea legală a procedurii de atribuire conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul G.F.A. Apărătorul inculpatului, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct.12, teza I și 17 2 teza a II-a C. proc. pen., a pus concluzii de admitere a recursului. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului întrucât apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese reținută în sarcina acestuia.

Solicitarea de atribuire prin licitație publică a fost făcută de către o persoană fizică, de către D., nu de către o societate comercială. Prin urmare, raportând situația respectivă la dispozițiile art. 253 1 C. pen., în opinia apărării, se poate observa că recurentul inculpat, în calitate de funcționar public și în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu a îndeplinit vreun act și nici nu a participat la luarea vreunei decizii în sensul atribuirii respectivei suprafețe de teren. A mai arătat că numitul D. nu este nici soțul nici rudă până la gradul II cu inculpatul așa cum prevăd dispozițiile art. 253 1 C. pen. Mai mult decât atât s-a arătat că, nici inculpatul și nici soția acestuia nu au beneficiat de folosul material care a rezultat ulterior, deoarece dividendele respective fuseseră ulterior reinvestite în societate.

Caietul de sarcini a fost întocmit de către secretarul primăriei, licitația a avut un singur ofertant și la efectuarea acesteia a participat o singură persoană fizică, neexistând la acea vreme o societate constituită, aceasta constituindu-se ulterior. Apărătorul a mai arătat că prevederile art. 253 1 C. pen. sunt imperative, clare și nu oferă posibilitatea de interpretare. Din toate declarațiile date de inculpat în fața instanței de fond nu rezultă că acesta, în calitate de primar ar fi avut vreo contribuție sau vreo participare la respectiva licitație. Concluzionând, apărătorul a solicitat, în principal, achitarea inculpatului întrucât acesta nu a avut nici o contribuție directă sau indirectă la săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat ca instanța de recurs să reexamineze cuantumul amenzii penale aplicate care se îndreaptă spre maximul special prevăzut de lege.

Înalta Curte, examinând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criticilor formulate cât și conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că aceasta este legală și temeinică. Solicitarea inculpatului, formulată în principal, de a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, teza I și pct. 17 2 teza a II-a C. proc.

pen., nu poate fi primită pentru motivele ce vor fi arătate în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 253 1 C. pen., infracțiunea de conflict de interese constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Dispozițiile legale menționate sunt incidente și în raport și de definiția pe care Legea nr. 161/2003 o dă conflictului de interese în art. 700, ca fiind „situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”. Ca prim aspect, Înalta Curte reține că, pentru a se putea dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., ar trebui să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese reținută în sarcina inculpatului, or, în cauza de față, latura obiectivă a acestei infracțiuni, constă în primul rând în existența unei înțelegeri ilicite între soții G. și D. în sensul constituirii rapide a unei societăți comerciale, în care G.M., soția primarului din com.

Frăsinet,să fie coasociată și administrator urmând să beneficieze de concesionarea unui teren din domeniul public al comunei. Faptul că SC A.O. SRL s-a înființat „într-un timp record”, așa cum afirmă martorul T.F., secretarul comunei, rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din certificatul constatator al înregistrării SC A.O. SRL datat la 29 octombrie 2008, Hotărârea a Consiliului local comunal privind concesiunea care s-a adoptat la aceeași dată,în aceeași zi semnându-se și contractul de concesiune de către inculpat și numitul D.D. Că toată această operațiune s-a desfășurat într-o manieră coordonată, conform unui plan anterior, rezultă și din împrejurarea, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar pe parcursul cercetării judecătorești, că a existat un singur anunț privind intenția de concesionare a terenului, afișat exclusiv la sediul primăriei.

Pe de altă parte, este de reținut că, la data studiului de oportunitate - 22 octombrie 2008, în care se menționează solicitarea formulată de SC A.O. SRL, această persoană juridică nu exista, ea înființându-se ulterior, așa cum s-a arătat mai sus. Urmare a acestor înțelegeri anterioare, este cert stabilit că inculpatul G.F.A., în calitate de primar a semnat expunerea de motive a hotărârii Consiliului local, caietul de sarcini privind concesionarea terenului și contractul de concesiune. În aceste condiții, modalitățile normative alternative prevăzute de art. 253 1 C. pen. cu privire la latura obiectivă, „îndeplinește un act." ori „participă la luarea unei decizii.” sunt pe deplin întrunite în cauză.

Latura subiectivă a infracțiunii, este intenția directă, care rezultă ex re, din însăși modalitatea de săvârșire a faptelor, prin transpunerea în practică a unei înțelegeri ilicite. Prin incriminarea conflictului de interese legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public sau a persoanei care exercită o funcție publică, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități publice. Aceasta presupune corectitudinea funcționarului public sau a persoanei care exercită o funcție publică în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material,fiind exclusă favorizarea rudelor sau a persoanelor cu care acesta a avut raporturi comerciale.

De asemenea prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relațiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcționarului public. Deși conflictul de interese nu înseamnă ipso facto corupție, apariția unor conflicte între interesele personale și obligațiile publice ale funcționarilor publici,dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la corupție. Incriminarea faptei presupune nu numai simpla interzicere a intereselor de natură privată ale funcționarului public sau a persoanei care exercită o funcție publică ci și formarea corectitudinii deciziilor administrative, pentru ca un conflict de interese nesoluționat să nu conducă la un abuz în serviciu.

Se constată că și urmarea imediată, și anume starea de pericol pentru exercitarea normală a funcțiilor publice, denaturarea percepției privind certitudinea și imparțialitatea îndeplinirii atribuțiilor de către cei investiți în acest sens, s-a produs în cauză datorită activității infracționale a inculpatului. Fapta săvârșită de inculpatul G.F.A., care exercitând funcția publică de primar al com. Frăsinet, județul Teleorman, în realizarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit acte și a luat decizii prin care s-au realizat indirect foloase materiale pentru soția sa, G.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. Așa cum s-a subliniat și de către instanța de fond, materialul probator administrat în cauză, (înscrisuri, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile date de martorii D.D.,T.F., G.M.

și S.G.), a condus la reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată. În cauză este îndeplinită și cerința infracțiunii prevăzute în art. 253 1 alin. (1) C. pen., întrucât a existat un produs infracțional în beneficiul soției inculpatului, numita G.M. devenind coacționar în cotă de 50% și administrator în societatea comercială special creată pentru a obține concesiunea terenului respectiv. Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, faptul că societatea nu a distribuit în cei trei ani de activitate dividendele celor doi coacționari nu înseamnă că dreptul de creanță al soției inculpatului pentru aceste sume nu a existat.

Cuantumul lor, la un profit cumulat de 219.809 lei, nu este deosebit de ridicat, dar nici nesemnificativ, astfel că și din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că trăsăturile caracteristice ale infracțiunii prevăzute de art. 253 1 C. pen. sunt întrunite. În ceea ce privește critica formulată în subsidiar de inculpat prin apărător, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. , prin care se solicită instanței de recurs să reexamineze, cuantumul amenzii penale aplicate care se îndreaptă spre maximul special prevăzut de lege, Înalta Curte constată că și această critică este neîntemeiată. La individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

Înalta Curte apreciază că, pedeapsa aplicată inculpatului - sancțiunea amenzii penale în cuantum de 20.000 lei - este necesară și suficientă realizării finalității prevăzute de art. 52 C. pen. fiind de natură să asigure scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. și totodată corespunde criteriilor de individualizare stabilite în art. 72 C. pen. Se constată că prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate și circumstanțele concrete ale cauzei, împrejurarea că investiția realizată a fost cert utilă pentru comunitate, iar folosul tras de soția inculpatului în urma operațiunii ilicite a fost modic și nevalorificat. De altfel G.M. a renunțat la calitatea de asociat din cadrul

SC A.O. SRL

și de la data de 2 iulie 2012 aceasta a avut ca parteneri de afaceri pe D.D. și M.F. , situație intervenită cu mult înainte de sesizarea instanței prin rechizitori u la data de 12 decembrie 2012. La stabilirea cuantumului amenzii instanța de fond a mai avut de asemenea în vedere și împrejurarea că organele judiciare s-au sesizat din oficiu abia după aproape 3 ani de la concesionarea terenului și funcționarea stației mobile de distribuire de carburanți și în aceste condiții nu este exclus să se fi înțeles de către cei în cauză că prioritatea satisfacerii unor nevoi importante ale comunității din zonă a prevalat situației care a premers activității societății în discuție, de al cărei profit nici G.M.

nici G.F.A. prin intermediul acesteia, nu s-au folosit. Înalta Curte mai constată de asemenea că, în procesul individualizării pedepsei instanța de fond a dat relevanța cuvenită și circumstanțelor personale ale inculpatului. Astfel s-a avut în vedere împrejurarea că acesta a fost sincer pe parcursul procesului penal, că, anterior săvârșirii infracțiunii a avut o conduită deosebit de pozitivă, astfel cum rezultă din înscrisurile oficiale depuse la dosar și din declarațiile martorilor, fiind perceput la nivelul comunității locale, care l-a ales primar în repetate rânduri, ca o persoană cu un comportament social remarcabil. De asemenea, se constată că în mod corect prima instanță a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 1 C. pen.

, în situația în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii și nu va da curs dispozițiilor sentinței, având drept urmare înlocuirea pedepsei cu amenda cu cea a închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. Pentru aceste motive Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins , ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F.A. împotriva sentinței penale nr. 326/F din 26 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală . Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul de inculpatul G.F.A. împotriva sentinței penale nr. 326/F din 26 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 ianuarie 2014.