ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC T. S.A., SC R.U.K. LTD și

SC D.S.E. GMBH au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de

Asigurări de Sănătate, anularea notificărilor transmise de pârâtă prin mesajul

electronic din data de 11 februarie 2012 și prin adresa NLD nr. 1043 din 10

februarie 2012, referitoare la consumul centralizat de medicamente înregistrat

corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Reclamanta

SC T. S.A. a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

3 din O.U.G. nr. 77/2011.

Prin

încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2012, Curtea de Apel București a

sesizat Curtea Constituționala cu excepția invocată, iar prin Decizia nr. 52

din 12 februarie 2013, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 3281 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată

de reclamantele SC T. S.A., SC R.U.K. LTD și SC D.S.E. GMBH în contradictoriu

cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, în consecință, a anulat

comunicările referitoare la datele privind consumul înregistrat în trimestrul

IV al anului 2011, respectiv comunicarea e-mail primită la data de 11 februarie

2012 și adresele NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificările/comunicările

referitoare la datele privind consumul înregistrat în trimestrul IV al anului

2011, respectiv comunicarea e-mail primită la data de 11 februarie 2012 și

adresele NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012 s-au comunicat reclamantei

procentul de contribuție claw-back aferent trimestrului IV al anului 2011 și

bugetul de referință pentru medicamente, corespunzător aceleiași perioade de

referință (trimestrul IV al anului 2011).

Din

susținerile pârâtei, inserate în întâmpinare, precum și din poziția procesuală

a pârâtei, care nu a contestat includerea TVA în valorile comunicate, reiese că

în mod nelegal contravaloarea consumurilor comunicate cu adresele contestate a

fost calculată cu luarea în calcul a TVA cuprins în prețul de achiziție al

medicamentelor.

Curtea

de apel a arătat că prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituțională a statuat

că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul

art. 3

1

alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011,

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în

domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011,

pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și

protecției sociale, este neconstituțională.

Prin

urmare, notificările contestate sunt lovite de nulitate, întrucât contribuția

calculată în sarcina reclamantei a fost stabilită pe baza unei formule care

include prețurile medicamentelor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Pârâta

a invocat în apărare legislația secundară, însă și în acest caz s-a reținut că

devine aplicabil mutatis mutandis raționamentul exprimat în Decizia nr. 39/2013

a Curții Constituționale. Concluzia se impune prin faptul că art. 3

1

din ordonanță, după modificare, folosește un algoritm de calcul similar celui

prevăzut în legislația secundară anterior modificării. Or, din moment ce o

reglementare legală este neconstituțională deoarece contravine principiului

general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se

aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra

celorlalte impozite, este logic că o reglementare din legislația secundară cu același

conținut contravine aceluiași principiu.

3.

Calea de atac exercitată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate

(CNAS)

Împotriva

Sentinței civile nr. 3281 din 28 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat

recurs, în termenul legal, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta-pârâtă

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea

hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de

reclamantele-intimate, arătând, în esență, printr-un prim motiv de recurs, că

în mod eronat instanța de fond a reținut că notificările ce fac obiectul cauzei

sunt nelegale raportat la Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 a Curții

Constituționale. Prin această decizie a fost admisă excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (5) al O.U.G.

nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor

cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr.

110/2011, și a statuat Curtea Constituțională că sintagma "care include și

taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul prevederilor de mai sus

menționate, este neconstituțională.

Recurenta

a indicat că TVA adăugată la stabilirea contribuției claw-back s-a aplicat

exclusiv pentru trimestrele I - III ale anului 2012 și începând cu trimestrul

IV al anului 2012, această taxă a fost eliminată din calculul consumului total

trimestrial, astfel că în cauză, corespunzător trimestrului IV al anului 2011,

notificările/comunicările expediate reclamantelor au respectat întocmai

legislația în vigoare la acel moment, autoritatea recurentă neavând temei legal

pentru a transmite consumul individual decât cu TVA.

Prin

motive și susțineri distincte, recurenta a susținut că, de altfel,

intimata-reclamantă, nu mai justifică în prezent niciun interes legitim,

patrimonial în cauză, întrucât i-a fost recunoscut dreptul legal de a-și deduce

TVA-ul, astfel că patrimoniul său nu este în niciun fel afectat.

4.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând

actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de

recurenta-pârâtă dar și de dispozițiile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat recursul de față, pentru

considerentele în continuare expuse.

Reclamantele-intimate

au investit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a

celor două acte administrative (notificarea și adresa) prin care pârâta

recurentă CNAS le-a comunicat datele privind consumul înregistrat în trimestrul

IV al anului 2011, în vederea stabilirii și achitării contribuției claw-back

aferente perioadei menționate, astfel cum această contribuție este reglementată

de prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Expunerea

rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, (pct. 2 din

prezenta decizie) atestă că instanța de fond a stabilit că notificările

contestate sunt lovite de nulitate, urmare a reținerii și examinării unui

singur motiv de nelegalitate, dintre cele invocate în cuprinsul cererii de

chemare în judecată, și anume acela că în sarcina reclamantelor-intimate a fost

stabilită aferent perioadei menționate o contribuție claw-back pe baza unei

formule care include și taxa pe valoarea adăugată.

Prin

motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a susținut că era obligată să

respecte cadrul normativ aplicabil, în vigoare la data emiterii actelor

atacate, arătând totodată că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, pe

care și-a fundamentat instanța de fond raționamentul, nu era pronunțată la data

emiterii notificărilor contestate în prezenta cauză.

Nu

sunt întemeiate aceste susțineri.

Înalta

Curte, contrar criticilor și afirmațiilor recurentei-pârâte, constată că

instanța de fond, în mod întemeiat și totodată coerent argumentat a dat

eficiență și a aplicat în cauză considerentele Deciziei Curții Constituționale

nr. 39/2013, prin care s-a statuat că sintagma "care include și taxa pe

valoare adăugată din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr.

77/2011 este neconstituțională.

Este

adevărat că această decizie a Curții Constituționale a fost adoptată ulterior

datei emiterii notificărilor atacate în prezenta cauză și că prevederile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost introduse prin O.U.G. nr.

110/2011 au format obiectul controlului de constituționalitate.

În

același timp, relevanță prezintă împrejurarea de fapt, reținută de prima

instanță și necontestată de autoritatea pârâtă nici cu ocazia judecării în fond

și nici în recurs, în sensul că, în contravaloarea consumurilor comunicate a

fost inclus TVA-ul cuprins în prețul de achiziție al medicamentelor.

Mai

mult, prin chiar motivele de recurs formulate în cauză, Casa Națională de

Asigurări de Sănătate a susținut că mecanismul claw-back presupune includerea

TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS

care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS și cum

acest preț include și TVA, în mod firesc și consumul înregistrat va include și

TVA.

Argumentele

recurentei-pârâte sunt însă contrazise de instanța constituțională care a

statuat prin Decizia nr. 39/2013, după cum s-a arătat deja, că sintagma

"care include și taxă pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională, o atare statuare

neputând rămâne fără eficiență juridică în cauza de față, chiar dacă actele

contestate au fost emise sub imperiul unei reglementări (forma inițială a O.U.G.

nr. 77/2011) generale, nu lipsită de echivoc și în baza căreia, în mod efectiv,

taxa claw-back se calcula în funcție de întreaga valoare a medicamentelor,

inclusiv TVA-ul.

Și

aceasta, întrucât noul context legal determinat de constatarea neconstituționalității

parțiale a textului de lege, arătat, demonstrează că autoritățile au pus în

practică, anticipat (varianta inițială a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr.

77/2011) o formă viitoare a legii, cu privire la care s-a constatat însă

neconstituționalitatea.

Or,

în atare condiții aplicarea analogiei operată de prima instanță apare ca deplin

justificată tocmai prin evidențierea trăsăturilor comune, de

neconstituționalitate, a prevederilor legale prevăzute și în legislația

secundară, anterior modificărilor intervenite, având conținut similar, ce

contravine principiului general valabil în materie fiscală, enunțat în

hotărârea atacată.

Concluzionând

pe aceste aspecte, Înalta Curte reține așadar că în mod întemeiat și pe baza

unei juste argumentări, a fost identificat de către prima instanță viciul de

nelegalitate al actelor atacate, apt de a antrena soluția adoptată.

Neîntemeiate

sunt și toate celelalte susțineri ale recurentei-pârâte referitoare la pretinsa

lipsă de interes a intimatei-reclamante în susținerea prezentei acțiuni,

justificat de împrejurarea că reclamanta ar fi putut proceda la deducerea TVA

în conformitate cu prevederile Codului fiscal, întrucât atare susțineri

demonstrează că recurenta-pârâtă face o confuzie între deducerea TVA, în

reglementarea codului fiscal și eliminarea TVA din prețul cu amănuntul al

medicamentelor.

Valoarea

consumului de medicamente corespunzător datelor din sistemul de asigurări

sociale de sănătate este comunicat de autoritatea recurentă Casa Națională de

Asigurări de Sănătate astfel că intimata-reclamantă a fost nevoită să se

raporteze la această valoare comunicată, fără a avea posibilitatea de a

interveni cu privire la eliminarea TVA din prețul medicamentelor avute în

vedere, fiind așadar obligată să achite o taxă calculată pe baze nelegale.

Pentru

toate cele mai sus arătate, reținând legalitatea și temeinicia hotărârii

pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și coroborat cu art. 20 din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva

Sentinței civile nr. 3281 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV