ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC T. S.A., SC R.U.K. LTD și SC D.S.E. GMBH au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificărilor transmise de pârâtă prin mesajul electronic din data de 11 februarie 2012 și prin adresa NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012, referitoare la consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate. Reclamanta SC T. S.A. a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din O.U.G.

nr. 77/2011. Prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2012, Curtea de Apel București a sesizat Curtea Constituționala cu excepția invocată, iar prin Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3281 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantele SC T. S.A., SC R.U.K. LTD și SC D.S.E.

GMBH în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, în consecință, a anulat comunicările referitoare la datele privind consumul înregistrat în trimestrul IV al anului 2011, respectiv comunicarea e-mail primită la data de 11 februarie 2012 și adresele NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificările/comunicările referitoare la datele privind consumul înregistrat în trimestrul IV al anului 2011, respectiv comunicarea e-mail primită la data de 11 februarie 2012 și adresele NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012 s-au comunicat reclamantei procentul de contribuție claw-back aferent trimestrului IV al anului 2011 și bugetul de referință pentru medicamente, corespunzător aceleiași perioade de referință (trimestrul IV al anului 2011). Din susținerile pârâtei, inserate în întâmpinare, precum și din poziția procesuală a pârâtei, care nu a contestat includerea TVA în valorile comunicate, reiese că în mod nelegal contravaloarea consumurilor comunicate cu adresele contestate a fost calculată cu luarea în calcul a TVA cuprins în prețul de achiziție al medicamentelor.

Curtea de apel a arătat că prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituțională a statuat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3 1 alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională. Prin urmare, notificările contestate sunt lovite de nulitate, întrucât contribuția calculată în sarcina reclamantei a fost stabilită pe baza unei formule care include prețurile medicamentelor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.

Pârâta a invocat în apărare legislația secundară, însă și în acest caz s-a reținut că devine aplicabil mutatis mutandis raționamentul exprimat în Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale. Concluzia se impune prin faptul că art. 3 1 din ordonanță, după modificare, folosește un algoritm de calcul similar celui prevăzut în legislația secundară anterior modificării. Or, din moment ce o reglementare legală este neconstituțională deoarece contravine principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, este logic că o reglementare din legislația secundară cu același conținut contravine aceluiași principiu.

3. Calea de atac exercitată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) Împotriva Sentinței civile nr. 3281 din 28 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta-pârâtă a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantele-intimate, arătând, în esență, printr-un prim motiv de recurs, că în mod eronat instanța de fond a reținut că notificările ce fac obiectul cauzei sunt nelegale raportat la Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 a Curții Constituționale.

Prin această decizie a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 1 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, și a statuat Curtea Constituțională că sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul prevederilor de mai sus menționate, este neconstituțională. Recurenta a indicat că TVA adăugată la stabilirea contribuției claw-back s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I - III ale anului 2012 și începând cu trimestrul IV al anului 2012, această taxă a fost eliminată din calculul consumului total trimestrial, astfel că în cauză, corespunzător trimestrului IV al anului 2011, notificările/comunicările expediate reclamantelor au respectat întocmai legislația în vigoare la acel moment, autoritatea recurentă neavând temei legal pentru a transmite consumul individual decât cu TVA.

Prin motive și susțineri distincte, recurenta a susținut că, de altfel, intimata-reclamantă, nu mai justifică în prezent niciun interes legitim, patrimonial în cauză, întrucât i-a fost recunoscut dreptul legal de a-și deduce TVA-ul, astfel că patrimoniul său nu este în niciun fel afectat. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurenta-pârâtă dar și de dispozițiile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat recursul de față, pentru considerentele în continuare expuse.

Reclamantele-intimate au investit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a celor două acte administrative (notificarea și adresa) prin care pârâta recurentă CNAS le-a comunicat datele privind consumul înregistrat în trimestrul IV al anului 2011, în vederea stabilirii și achitării contribuției claw-back aferente perioadei menționate, astfel cum această contribuție este reglementată de prevederile O.U.G. nr. 77/2011. Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, (pct. 2 din prezenta decizie) atestă că instanța de fond a stabilit că notificările contestate sunt lovite de nulitate, urmare a reținerii și examinării unui singur motiv de nelegalitate, dintre cele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, și anume acela că în sarcina reclamantelor-intimate a fost stabilită aferent perioadei menționate o contribuție claw-back pe baza unei formule care include și taxa pe valoarea adăugată.

Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a susținut că era obligată să respecte cadrul normativ aplicabil, în vigoare la data emiterii actelor atacate, arătând totodată că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, pe care și-a fundamentat instanța de fond raționamentul, nu era pronunțată la data emiterii notificărilor contestate în prezenta cauză. Nu sunt întemeiate aceste susțineri. Înalta Curte, contrar criticilor și afirmațiilor recurentei-pârâte, constată că instanța de fond, în mod întemeiat și totodată coerent argumentat a dat eficiență și a aplicat în cauză considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, prin care s-a statuat că sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată din cuprinsul art. 3 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011 este neconstituțională. Este adevărat că această decizie a Curții Constituționale a fost adoptată ulterior datei emiterii notificărilor atacate în prezenta cauză și că prevederile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost introduse prin O.U.G. nr. 110/2011 au format obiectul controlului de constituționalitate. În același timp, relevanță prezintă împrejurarea de fapt, reținută de prima instanță și necontestată de autoritatea pârâtă nici cu ocazia judecării în fond și nici în recurs, în sensul că, în contravaloarea consumurilor comunicate a fost inclus TVA-ul cuprins în prețul de achiziție al medicamentelor.

Mai mult, prin chiar motivele de recurs formulate în cauză, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut că mecanismul claw-back presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS și cum acest preț include și TVA, în mod firesc și consumul înregistrat va include și TVA. Argumentele recurentei-pârâte sunt însă contrazise de instanța constituțională care a statuat prin Decizia nr. 39/2013, după cum s-a arătat deja, că sintagma "care include și taxă pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională, o atare statuare neputând rămâne fără eficiență juridică în cauza de față, chiar dacă actele contestate au fost emise sub imperiul unei reglementări (forma inițială a O.U.G.

nr. 77/2011) generale, nu lipsită de echivoc și în baza căreia, în mod efectiv, taxa claw-back se calcula în funcție de întreaga valoare a medicamentelor, inclusiv TVA-ul. Și aceasta, întrucât noul context legal determinat de constatarea neconstituționalității parțiale a textului de lege, arătat, demonstrează că autoritățile au pus în practică, anticipat (varianta inițială a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011) o formă viitoare a legii, cu privire la care s-a constatat însă neconstituționalitatea. Or, în atare condiții aplicarea analogiei operată de prima instanță apare ca deplin justificată tocmai prin evidențierea trăsăturilor comune, de neconstituționalitate, a prevederilor legale prevăzute și în legislația secundară, anterior modificărilor intervenite, având conținut similar, ce contravine principiului general valabil în materie fiscală, enunțat în hotărârea atacată.

Concluzionând pe aceste aspecte, Înalta Curte reține așadar că în mod întemeiat și pe baza unei juste argumentări, a fost identificat de către prima instanță viciul de nelegalitate al actelor atacate, apt de a antrena soluția adoptată. Neîntemeiate sunt și toate celelalte susțineri ale recurentei-pârâte referitoare la pretinsa lipsă de interes a intimatei-reclamante în susținerea prezentei acțiuni, justificat de împrejurarea că reclamanta ar fi putut proceda la deducerea TVA în conformitate cu prevederile Codului fiscal, întrucât atare susțineri demonstrează că recurenta-pârâtă face o confuzie între deducerea TVA, în reglementarea codului fiscal și eliminarea TVA din prețul cu amănuntul al medicamentelor.

Valoarea consumului de medicamente corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate este comunicat de autoritatea recurentă Casa Națională de Asigurări de Sănătate astfel că intimata-reclamantă a fost nevoită să se raporteze la această valoare comunicată, fără a avea posibilitatea de a interveni cu privire la eliminarea TVA din prețul medicamentelor avute în vedere, fiind așadar obligată să achite o taxă calculată pe baze nelegale. Pentru toate cele mai sus arătate, reținând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 3281 din 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2014. Procesat de GGC - GV