ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 21 octombrie 2012,precizata ulterior,reclamanta

SC I.T.R. SRL în contradictoriu cu paratele Primăria Sector 5 București si

Direcția de Impozite si Taxe Locale sector 5 București a solicitat

anularea Dispoziției nr. 2232 din 12 septembrie 2012 emisa de Primăria sector 5

București; anularea Deciziei de restituire a sumelor de la bugetul local nr.

211.652 din 02 iulie 2012 emisa de Direcția de Impozite si Taxe Locale sector 5

în calitatea sa de organ fiscal fără personalitate juridica din cadrul

Primăriei Sector 5 București; anularea adresei din 11 iunie 2012 emisa de

Primăria sector 5 București - Direcția de Impozite si Taxe Locale sector 5 -

Serviciul Constatare, Impunere si Control Persoane Juridice, prin care a fost

respinsa cererea reclamantei de restituire nr. 49 din 06 iunie 2012

înregistrata la D.I.T.L. S5 sub nr. 210.032 din 06 iunie 2012; obligarea

Primăriei sectorului 5 la restituirea sumei de 2.124.126 lei reprezentând suma

încasată fără titlu de creanța; obligarea Primăriei sector 5 la plata

dobânzilor de întârziere pentru suma de restituit de la buget, conform

prevederilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscal,

cu modificările si completările ulterioare, începând cu data la care s-a

împlinit termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru restituirea sumelor

solicitate si pana la data restituirii efective a sumei (dobânda calculata, începând

cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din Codul de

procedura fiscala) și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

În

motivare, reclamanta a arătat ca instituirea unei obligații fiscale în sarcina

contribuabilului nu se poate face decât printr-un act administrativ-fiscal,

legal comunicat, iar Direcția de Impozite si Taxe Locale sector 5 București nu

a emis si comunicat nici un act administrativ-fiscal prin care sa fi stabilit

obligații fiscale în sarcina acesteia, însă a pretins ca societatea să facă

plăți, fără titlu de creanța, în caz contrar existând riscul blocării

activității societății.

Reclamanta

a arătat ca actul administrativ-fiscal atacat este complet nemotivat, fapt ce

contravine dispozițiilor art. 211 C. proc. fisc., organul fiscal făcând în

mod greșit aplicarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 86 alin. (4) si art.

82 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, în loc sa aplice prevederile art. 85

alin. (1) lit. b) si alin. (2) al aceluiași articol din Codul de procedura

fiscala, care este norma legala aplicabila în speța.

S-a

arătat că toate sumele plătite de societate apar ca fiind plătite fără sa

existe un titlu, deci fără obligație.

Pârâta

Primăria Sectorului 5 București a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive în capătul de cerere

privind anularea Dispoziției nr. 2232 din 12 septembrie 2012 cu motivarea ca

actul nu este emis de aceasta, ci de către Primarul Sectorului 5 București.

Pârâta

Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 București a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale de folosința.

Pe

fondul cauzei, parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În

ședința publica din data de 26 februarie 2013, Curtea de apel a

dispus introducerea în cauza, în temeiul art. 16

1

din Legea

554/2004, a emitentului Dispoziției nr. 2232 din 12 septembrie 2012, Primarul

Sectorului 5 București.

Prin

Sentința nr. 1279 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a pârâtei Direcția de Impozite si Taxe

Locale Sector 5 București, ca nefondata; s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 București, ca

nefondată; s-a admis acțiunea în parte, în cauza privind pe reclamanta SC

I.T.R. SRL în contradictoriu cu pârâtele Primăria Sector 5 București, Direcția

de Impozite și Taxe Locale Sector 5 București și Primarul Sectorului 5

București, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 2232 din 12 septembrie 2012

emisă de Primarul Sectorului 5 București și Deciziei nr. 211.652 din 02 iulie 2012

emisă de Direcția de Impozite si Taxe Locale Sector 5 București. A fost obligată

pârâta Primăria Sectorului 5 București la restituirea sumei de 2.124.126 lei.

S-a respins capătul de cerere privind anularea Adresei din 11 iunie 2012 emisă

de D.I.T.L. - Sector 5 ca neîntemeiat. S-a respins capătul de cerere privitor

la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, referitor la

excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Primăria Sector

5 București, că dispoziția din 12 septembrie 2012 este emisa și semnată de

Primarul Sectorului 5, purtând antetul Primăriei Sector 5 București.

S-a

reținut că,,structura funcționala” reglementata la art. 77 din legea nr. 215/2001

privind administrația publica locala include primarul si aduce la îndeplinire

dispozițiile acestuia, fapt ce o îndrituiește la a sta în judecata în calitate

de parata.

Totodată

s-a constatat că beneficiarul sumelor achitate si a căror restituire a fost

solicitata ulterior, este Primăria Sector 5 București, fiind respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive.

Cat

privește excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a paratei Direcția

de Impozite și Taxe Locale, Curtea de apel a opinat ca reorganizarea acesteia

ca structura fără personalitate juridica în subordinea primarului este

irelevanta, fiind pusă în discuție legalitatea unui act administrativ emis de

aceasta parata în exercitarea atribuțiilor legale si pentru care legea îi

conferă acestei entități o capacitate de drept administrativ.

Pe

fondul cauzei, s-a reținut că declarațiile fiscale pentru stabilirea

impozitului/ taxei pe clădiri depuse de către SC I.T.R. SRL la Primăria Sector

5 - Direcția Impozite si Taxe Locale nu sunt asimilate unor decizii de

impunere, conform art. 86 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003.

Astfel,

au fost avute în vedere dispozițiile art. 82 alin. (2) care stabilesc

faptul că în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul

obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.

A

arătat judecătorul fondului că parații nu au fost în măsura a indica vreun text

de lege potrivit cu care reclamantei ii incumba o atare obligație, limitându-se

doar la a invoca existenta formularului tipizat modelul ITL 010 aprobat prin Ordinul

M.F.P. nr. 1528/2006 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru

stabilirea, constatarea, controlul, încasarea și urmărirea impozitelor și

taxelor locale, precum și a altor venituri ale bugetelor locale.

S-a

constatat că partea din formular referitoare la decizia de impunere nu a fost

completata în mod corespunzător de către organul fiscal,in sensul ca nu a fost

stabilit cuantumul impozitului datorat clădirile declarate de către reclamanta

si nici termenul de plata, trăgându-se concluzia inexistentei vreunui titlu de

creanță cu privire la sumele achitate de către reclamanta cu titlu de impozit

pe clădiri în cuantum de 2.124.126 lei.

Așa

fiind, văzând dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003,

Curtea de Apel a constatat că refuzul de restituire a sumei este unul

nejustificat impunându-se admiterea acțiunii.

Cat

privește solicitarea reclamantei de anulare a Adresei din 11 iunie 2012 emisă

de D.I.T.L. - Sector 5, Curtea de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, actul în discuție

neavând natura juridica a unui act administrativ fiscal, susceptibil de anulare

conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, reprezentând o simpla corespondenta

prin care emitentul a adus la cunoștința reclamantei refuzul sau de restituire

a sumelor pretinse de către reclamanta.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs Primăria Sector 5 București, Direcția de

Impozite și Taxe Locale Sector 5 București și Primarul Sectorului 5,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

dezvoltarea motivelor invocate, recurenții-pârâți Primăria Sector 5 București,

Primarul Sector 5 București și Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 au

susținut în esență că instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile

invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Primăria Sector 5 București, apreciind în mod nelegal că aceasta are calitate

în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 și excepția lipsei capacității

de folosință a pârâtei Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 5 București,

apreciind în mod eronat că reorganizarea acesteia ca structură fără

personalitate juridică în subordinea primarului este irelevantă.

Pe

fondul cauzei recurenții-pârâți au susținut că instanța de fond și-a depășit

rolul activ stabilind cadrul procesual prin introducerea în cauză a Primarului

Sector 5 București iar în ceea ce privește temeiul de drept al cererii de chemare

în judecată, respectiv dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003

privind restituirea la cerere a sumelor plătite fără existența unui titlu de creanță,

a apreciat în mod nelegal și neîntemeiat că declarațiile fiscale pentru

stabilirea impozitului/taxei pe clădiri depuse de reclamant la Primăria Sector 5

- Direcția Impozite și Taxe Locale nu sunt asimilate unor decizii de impunere și

în consecință a reținut în mod eronat că refuzul de restituire a sumei solicitate

este unul nejustificat obligând pârâta Primăria Sector 5 București la

restituirea sumei de 2.124.126 lei.

Intimata-reclamantă

SC I.T.R. SRL a formulat întâmpinare invocând excepția nulității recursului pentru

lipsa unor motive de nelegalitate ce ar fi trebuit invocate de recurenți, iar pe

fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca

legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Soluționând

cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția

nulității recursului formulat de intimată, Înalta Curte urmează a o respinge,

constatând că, într-adevăr, mare parte din motivarea recursului preia considerentele

și apărările formulate la fondului cauzei, dar au fost invocate și critici punctuale

vizând sentința iar recursul formulat în cauză este supus prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând

sentința atacată prin prisma motivelor formulate de recurentele-pârâte și a prevederilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat

în cauză este, în parte întemeiat pentru motivele ce vor fi arătate în

continuare.

Astfel,

în ceea ce privește criticile formulate de recurenți cu privire la greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria

Sector 5 București, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate instanța

de fond reținând în mod judicios că „structura funcțională”, respectiv

Primăria, reglementată de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația

publică locală include și primarul, viceprimarul, secretarul unității

administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate, iar pe de altă parte

Primăria Sector 5 București este și beneficiarul sumelor achitate de reclamant

conform ordinelor de plată.

Astfel

fiind, în mod corect s-a reținut de către judecătorul fondului că pârâta

Primăria Sector 5 București are calitate procesual pasivă în cauză.

În

mod corect instanța de fond a respins și excepția lipsei capacității de folosință

a pârâtei Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 reținând irelevanța

reorganizării acesteia ca o structură fără personalitate în subordinea primarului

cât și capacitatea acesteia de drept administrativ fiind emitenta actului

administrativ a cărui legalitate urma a fi examinată.

În

ceea ce privește celelalte critici formulate de recurenții-pârâți pe fondul cauzei,

Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, în cauză fiind incident motivul de

recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Obiectul

acțiunii formulate l-a constituit anularea Dispoziției nr. 2232 din 12

septembrie 2012 emisă de Primăria Sector 5 București prin care primarul sector

5 București a respins contestația intimatei-reclamante împotriva obligațiilor fiscale

stabilite prin Decizia de restituire a sumelor de la bugetul local din 02 iulie

2012 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 București cât și

obligarea Primăriei sector 5 la restituirea sumei de 2.124.126 lei reprezentând

„sumă încasată fără titlu de creanță”, temeiul juridic fiind dispozițiile art. 177

alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 care prevede restituirea la cerere a

sumelor plătite fără existența unui titlu de creanță.

Instanța

de fond deși reține că sumele solicitate la restituire au fost achitate de

reclamant cu titlu de impozit pe clădiri, astfel cum rezultă din ordinele de

plată depuse la dosarul cauzei (fila nr. 45-48 dosar fond) apreciază în mod

eronat că acestea nu erau datorate întrucât nu exista titlu de creanță,

respectiv decizie de impunere.

Potrivit

dispozițiilor art. 86 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 „Declarația fiscală

întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere,

sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efecte juridice ale înștiințării

de plată de la data depunerii acesteia”.

Astfel

cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, intimata-reclamantă a depus

la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5, Declarațiile de impunere din 4

februarie 2011, din 5 mai 2011, din 22 iunie 2011; din 20 iulie 2011, din 12

august 2011 și din 13 decembrie 2011 (fila 84-91 dosar fond), modelul ITL 010,

care în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, constituie și

Decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri.

Acest

formular a fost stabilit prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului

Administrației și Internelor nr. 1528/2006 privind aprobarea unor formulare tipizate

pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea și urmărirea impozitelor și

taxelor locale, precum și a altor venituri ale bugetelor locale. Baza depunerii

acestor declarații o constituie autorizațiile de construire procesele-verbal de

recepție a terminării lucrărilor, anexa calcul regularizare taxă pentru autorizația

de construire, note contabile.

Prin

Convenția nr. 1 din 18 iulie 2008 (file 66-76 dosar fond) încheiată între

Ministerul Apărării și intimata-reclamantă în calitate de „dezvoltator, având ca

obiect desfășurarea Programului pentru construirea de locuințe pentru

personalul ministerului, din fondurile beneficiarilor, pe terenul din str.

Antiaeriană nr. 6 sector 5 București s-a stabilit conform art. 5 alin. (3) că dezvoltatorul

(intimatul din prezenta cauză) deține dreptul de proprietate asupra construcțiilor

edificate, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) dezvoltatorul are

obligația de a întreprinde toate diligențele pentru obținerea autorizațiilor de

construire, care au fost emise pe numele societății intimate - reprezentant M.A.N.,

iar procesele verbale de recepție și Anexele de calcul regularizare taxă,

autorizație de construire au fost emise având ca beneficiar intimata care avea și

obligația de a achita taxa de eliberare a autorizației.

Astfel

cum rezultă din referatul din 02 iulie 2012 al Direcției de Impozite și Taxe

Locale Sector 5 (fila 64 dosar fond) conform procedurii de lucru din cadrul Serviciului

Constatare și Impunere Persoane Juridice D.I.T.L. - Sector 5, momentul comunicării

deciziei de impunere este momentul depunerii declarației fiscale pentru

stabilirea impozitului/taxei pentru clădiri (respectiv a formularului ITLOIO)

inspectorul fiscal efectuând verificarea documentelor de dobândire și a celor contabile

anexate declarației iar reprezentantul societății fiind informat asupra sumelor

de plată privind impozitul.

Calitatea

de proprietar al construcției a intimatei - reclamante cu consecința stabilirii

obligațiilor fiscale în sarcina acesteia, rezultă și din contractele de vânzare

a unui imobil cu rezerva dreptului de proprietate (fila 70-83 dosar fond) art. 2.2

potrivit cărora „dreptul de proprietate asupra construcției aparține dezvoltatorului,

până la plata integrală a prețului.

În

baza declarațiilor intimatei și a deciziilor de impunere mai sus menționate

recurenta-pârâtă Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 București a emis Titlul

executoriu din 04 noiembrie 2011 și Somația din 04 noiembrie 2011 (fila 92 și

93 dosar fond) prin care s-a pornit executarea silită împotriva intimatei-reclamante

pentru suma totală de 1.246.443 lei, respectiv debit în cuantum de 1.157.959

lei și majorări de întârziere de 88.484 lei stabilite cu titlu de impozit pe

clădire, acte comunicate contribuabilului la data de 25 noiembrie 2011, sumele fiind

achitate integral de către intimata-reclamantă prin Ordinul de plată nr. x din 30

decembrie 2011.

Analizând

întregul probatoriu administrat în cauză instanța de control judiciar constată

că în mod eronat judecătorul fondului a apreciat ca fiind întemeiată în parte

acțiunea intimatei-reclamante.

În

speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 117 alin. (1)

lit. a) din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora „se restituie la cerere

debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de

creanță”, întrucât sumele au fost achitate de reclamant cu titlu de impozit pe

clădiri în baza declarațiilor fiscale ale acestuia, întocmite în conformitate cu

dispozițiile art. 18 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, declarații care, în

conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. (4) din același act normativ sunt

asimilate deciziilor de impunere.

Astfel

fiind, intimata-reclamantă avea posibilitatea legală prevăzută de dispozițiile

art. 205-207 C. proc. fisc. de a contesta deciziile de impunere, în condițiile

în care aprecia că nu datorează sumele respective la organul fiscal competent și

ulterior la instanța de judecată competentă, în condițiile legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Aceeași

posibilitate legală o avea intimatul și în ceea ce privește titlul executor din

04 noiembrie 2011 și a somației emise în baza prevederilor art. 145 alin. (1)

din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care puteau fi

contestate, în condițiile în care aprecia că nu au fost emise cu respectarea prevederilor

legale, cu contestație, în termen de 15 zile de la comunicarea sau luarea la

cunoștință, la instanța judecătorească competentă, în conformitate cu dispozițiile

art. 172 - art. 173 din O.G. nr. 92/2003.

Cum

intimata-reclamantă nu a urmat procedurile legale de contestare a actelor

administrativ fiscale, procedând ulterior la promovarea unei acțiuni întemeiate

pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. deși nu erau

îndeplinite condițiile legale pentru promovarea acesteia, întrucât suma

solicitată la restituire și achitată de reclamantă a fost stabilită în baza

unor decizii de impunere necontestate de către contribuabil, soluția instanței

de fond de admitere în parte a acestei acțiuni și anularea Dispoziției nr. 2232

din 12 septembrie 2012 și a Deciziei cu nr. 211652 din 02 iulie 2012 precum și obligarea

recurentei-pârâte Primăria Sector 5 București la restituirea sumei de 2.124.126

lei, este nelegală și netemeinică.

Astfel

fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată în sensul că

va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimata - reclamantă SC I.T.R. SRL.

Admite recursul declarat

de Primăria Sector 5 București, Direcția de Impozite și Taxe Locale - Sector 5

București și Primarul Sectorului 5 București împotriva Sentinței nr. 1279 din 9

aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 februarie 2015.