ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

prin Sentința penală nr. 63 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală,

în temeiul art. 386 Cod proc. pen. s-a schimbat

încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei G.I., din

infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) Cod proC. pen. a condamnat pe inculpata G.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă (faptă săvârșită în perioada februarie 2007 - mai 2012).

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969 ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 5 C. pen. raportat la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 86

1

C. pen. de la 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen. de la 1969 a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Datele prevăzute la literele b) - d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen. de la 1969 a impus inculpatei obligația de a desfășura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 50 de zile, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

A pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86

4

C. pen. de la 1969, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin (5) C. pen. de la 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 19 alin. (1) și (5) Cod proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și la art. 1349 și art. 1357 C. civ., cu aplicarea art. 115 alin. (1) lit. b) din OG 92/2003 a admis în parte acțiunea civilă a părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat inculpata la plata sumei de 221.488 lei debit principal, precum și a accesoriilor fiscale care urmează a se calcula pentru această sumă, de la data scadenței și până la data plății efective.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei în vederea acoperirii prejudiciului civil la care inculpata a fost obligată.

Prin încheierea din 22 aprilie 2015,

Curtea de Apel București, secția I penală, a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta Sentinței penale nr. 63 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 5589/2/2015, în sensul că se va trece „în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpata G.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă (faptă săvârșită în perioada februarie 2007 - mai 2012)", în loc de „în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpata G.I. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă (faptă săvârșită în perioada februarie 2007 - mai 2012)", cum din eroare s-a trecut.

Pentru a hotărî în sensul celor menționate în cuprinsul sentinței nr. 63 din 15 aprilie 2015, Curtea de Apel București - Secția I penală a reținut următoarele:

Inculpata G.I. în calitate reprezentant fiscal al Biroului Notarial Public „G.I." în perioada februarie 2007 - mai 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 475.617 de lei, reprezentând impozite pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal (din care suma de 249.948 de lei reprezintă impozite reținute și vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depășirea termenului de 30 de zile de la scadență, iar suma de 225.669 de lei reprezintă impozite reținute și nevărsate la bugetul general consolidat al statului după expirarea termenului de 30 de zile de la scadență). Situația de fapt reținută de instanță a fost confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.

În acest sens, Curtea a reținut că, începând cu data de 04 noiembrie 1998, inculpata G.I. și-a desfășurat activitatea de notar public în baza ordinului Ministrului Justiției nr. 1868/ C din 07 octombrie 1998, în cadrul Camerei Notarilor Publici București, într-un birou individual notarial cu denumirea Biroul Notarial Public "G.I.", cu sediul în Municipiul București, sector 1.

S-a menționat că biroul notarial a fost înregistrat în evidențele fiscale sub codul de identificare fiscală (CIF) nr. 20351596, având ca reprezentant fiscal pe notarul public G.I., iar printre atribuțiile de serviciu stabilite în sarcina inculpatei se număra și calcularea și încasarea impozitului pe veniturile realizate din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, operațiuni care trebuie realizate înainte de autentificarea actului sau după caz, de întocmire a încheierii de finalizare a succesiunii. Această obligație este impusă în sarcina oricărui notar public conform dispozițiilor art. 77

1

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, articolul fiind introdus prin Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 de modificare și completare a codului fiscal.

Astfel, potrivit art. 77

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 „(1) La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:

a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:

-3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

- peste 200.000 lei, 6.000 lei

+ 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;

b) pentru imobilele descrise la Ut. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:

-

2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

-

peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv."

De asemenea, potrivit alin. (4) – (6) ale aceluiași articol „(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. In cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepția tranzacțiilor încheiate între

rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum și între soți, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părți în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.

(5) Camerele notarilor publici vor actualiza cel puțin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulație a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la direcțiile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului

Din analiza acestor texte legale, a rezultat fără niciun dubiu că inculpata G.I., în calitate de notar public, avea obligația legală de colectare a impozitului menționat și de virare în conturile bugetului consolidat al statului, respectiv al unităților administrativ teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile care au făcut obiectul înstrăinării până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

În data de 13 iunie 2014 Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a depus la Parchetul de pe lângă Curtea București o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatei G.I. întrucât în perioada 2007 - martie 2014 nu a achitat la bugetul de stat suma de 655.260 de lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați și impozitul pe veniturile provenite din transfer al proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

Curtea a reținut că în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale pentru a se stabili cuantumul prejudiciului creat în dauna bugetului consolidat al statului prin reținerea și nevărsarea de către inculpată a impozitului pe veniturile realizate din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal prin Ordonanța nr. 485/ P/2014 din data de 23 iunie 2014

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice.

Conform raportului de constatare tehnico-științific întocmit în data de 30 iunie 2014 de către specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală și necontestat de către inculpată a rezultat că prin declarațiile depuse la organele fiscale în perioada februarie 2007 - mai 2012, B.N.P. "G.I." a declarat la organul fiscal o sumă reprezentând reținerea la sursă a impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în valoare totală de 484.686 lei, virând din aceasta, către bugetul general consolidat al statului, suma de 259.017 lei (9.069 lei virați în termenul de 30 zile de la scadență și 249.948 lei virați peste termenul de 30 zile de la scadență).

Din concluziile aceluiași raport de constatare tehnico-științifică a rezultat că în perioada 25 februarie 2007 - 25 aprilie 2009 B.N.P. „G.I." figura în evidențele organelor fiscale cu impozite pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal reținute și vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depășirea termenului de 30 de zile de la scadență în valoare totală de 249.948 de lei (echivalentul sumei de 70.589 de euro), cu o vechime cuprinsă între 20 si 1895 zile de întârziere. De asemenea, s-a concluzionat că în perioada 25 martie 2007 - 25 mai 2012 B.N.P. "G.I." figura în evidențele organelor fiscale cu sume reținute și nevărsate la bugetul general consolidat al statului, după expirarea termenului de 30 de zile de la scadentă, în valoare totală de 225.669 de lei (echivalentul sumei de 53.127 de euro) cu o vechime cuprinsă între 724 și 2611 zile de întârziere.

Prin adresa nr. 139702/14 iulie 2014 Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 605.218 de lei, cu mențiunea că inculpata figurează în evidențele instituției cu suma de 225.669 de lei, reprezentând debit de plată și cu suma de 379.549 de lei reprezentând, accesorii exigibile în data de 14 iulie 2014 (din care suma de 331.603 de lei reprezintă dobânzi, iar suma de 47.946 reprezintă penalități de întârziere).

Ulterior, prin adresa nr. 3260856/07 aprilie 2015 Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a comunicat că B.N.P. "G.I." datorează cu titlu de impozit pe veniturile din transfer al proprietăților imobiliare suma de 615.779 lei, diminuându-și în perioada trecută de la data formulării plângerii penale și până în prezent obligația de plată cu suma de 4181 lei.

Curtea a constatat că inculpata și-a încălcat obligația de a depune în termen maxim de 30 de zile de la scadență sumele reținute cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

Cu privire la motivele care au condus la plata cu întârziere a sumei de 249.948 de lei și la neplata sumei de 225.669 de lei, sume datorate statului cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din

patrimoniul personal, inculpata G.I. audiată în cursul urmăririi penale a încercat să se exonereze de răspundere, invocând inițial că în perioada 2007-2012 a apelat la serviciile unui contabil cu numele T.C.F. care să se ocupe de ținerea evidenței contabile a activității biroului său notarial. Inculpata a invocat că deoarece nu posedă cunoștințe de contabilitate și nici nu a avut timpul necesar, nu a verificat modul în care aceasta a ținut evidența contabilă. în plus, inculpata a precizat că avea cunoștință despre obligația care îi revine potrivit legii de a reține și vărsa sumele încasate cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal și a făcut mențiune în toate actele prin care s-a perfectat transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia cu privire la sumele reținute cu titlu de impozit prevăzut de art. 77

1

alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întocmind în acest sens chitanțe și facturi care atestă încasarea sumelor.

În ceea ce privește suma reținută cu titlu de prejudiciu produs de către inculpată în dauna bugetului de stat consolidat, aceasta a declarat că a aflat abia în data de 11 iulie 2014 când a fost citată de către procuror în vederea audierii în calitate de suspect în cauză, însă nu a putut verifica caracterul real al acestei sume.

Cu prilejul audierii inculpata și-a exprimat disponibilitatea de a face în viitor demersurile necesare pentru a încerca să repare prejudiciul produs bugetului de stat prin ne vărsarea sumelor încasate cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, arătând că are o situație materială precară, întrucât volumul de activitate al B.N.P. „G.I." s-a redus semnificativ.

Audiată în fața Curții de Apel, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina acesteia, astfel cum au fost descrise prin actul de sesizare al instanței, solicitând aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. Inculpata a arătat cu ocazia audierilor că a ajuns în situația de neplată a impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, deoarece își desfășoară activitatea în cadrul unui biroul notarial individual, fără alți asociați, aceasta ocupându-se personal, atât de tehnoredactarea actelor, cât și de procedurile de autentificare ale lor, nemaiavând alți angajați, neavând cunoștințe de contabilitate care să îi permită să verifice activitatea de contabilitate desfășurată de contabilul pe care și 1-a angajat și care nu și-a îndeplinit întrutotul obligațiile.

Inculpata și-a manifestat și cu această ocazie disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat, precizând că a formulat și o cerere de reeșalonare a datoriilor către partea civilă.

Curtea a considerat că declarațiile inculpatei G.I. în sensul că ar fi încredințat sarcina ținerii evidenței contabile a activității biroului său notarial unor contabili fără a verifica dacă aceștia și-ar fi îndeplinit această sarcină, întrucât nu are cunoștințe de specialitate și nici nu a avut timpul necesar pentru a face o astfel de verificare nu sunt de natură să o exonereze de răspundere penală.

În primul rând, conform art. 77

1

alin. (6) din Legea nr. 571/2003, inculpata avea obligația de a calcula, colecta, încasa și depune impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal

chiar înainte de autentificarea actului, obligație de care aceasta avea cunoștință potrivit propriilor declarații.

În al doilea rând, inculpata, chiar angajând contabili care să o ajute în ținerea contabilității biroului notarial, avea obligația de a verifica modalitatea în care aceștia își îndeplinesc atribuțiile de serviciu în condițiile în care legea stabilește în sarcina inculpatei, în calitatea sa de notar public, obligația de a calcula, colecta, încasa și depune impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, iar nu în sarcina vreunui angajat al inculpatei.

Nu în ultimul rând, inculpata nu a făcut dovada în cursul procesului penal că în cauză, contabilii pe care i-ar fi angajat și-ar fi exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

S-a arătat că, în drept, fapta inculpatei G.I., care în calitate de reprezentant fiscal al Biroului Notarial Public „G.I." în perioada februarie 2007 - mai 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 475.617 de lei, reprezentând impozite pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal (din care suma de 249.948 de lei reprezintă impozite reținute și vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depășirea termenului de 30 de zile de la scadență, iar suma de 225.669 de lei reprezintă impozite reținute și nevărsate la bugetul general consolidat al statului după expirarea termenului de 30 de zile de la scadență) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor, reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei G.I., Curtea a apreciat că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentantă, atât de dispozițiile Codului penal de la 1969, cât și de dispozițiile Legii nr. 241/2005, în forma anterioară intrării în vigoare a noului C. pen. și ale modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, respectiv Legea nr. 50/2013, după cum urmează:

Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Se impune reținerea art. 5 C. pen. cu privire la infracțiunea dedusă judecății, respectiv reținerea faptei incriminate de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 în raport cu tratamentul sancționator mai blând al faptei deduse judecății.

În cauză, s-a observat că activitatea infracțională supusă analizei în prezenta cauză s-a epuizat în luna mai 2012, atunci când în vigoare se afla Legea nr. 241/2005 care în art. 6 pedepsea cu închisoare de la un an la trei ani infracțiunea reținută în sarcina acestei inculpate. Ulterior, prin Legea nr. 50/2013, prin pct. 4 al articolului unic limitele de pedeapsă pentru aceeași infracțiune au fost majorate, infracțiunea incriminată de art. 6 din

Legea nr. 241/2005 fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 6 ani închisoare. Prin urmare, în raport cu această infracțiune legea penală mai favorabilă este Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013. De remarcat că, după intrarea în vigoare a noului C. pen., infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 alin. (1) din acest act normativ nu a mai suferit modificări, fiind menținute limitele de pedeapsă.

Sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. în raport cu existența caracterului continuat al infracțiunii și al tratamentului sancționator, Curtea a apreciat că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2015 caracterul continuat al faptei este îndeplinit, atât în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, cât și în raport cu dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., având in vedere identitatea de persoana vătămata în raport cu toate actele materiale săvârșite - in speța Statul Roman prin ANAF. Chiar dacă tratamentul sancționator al infracțiunii continuate ar fi mai blând în condițiile noului C. pen. fata de cel reglementat prin legea veche (aplicarea unui spor facultativ de maxim 3 ani, fata de 5 ani cat se prevedea anterior), totuși Curtea apreciază că în mod global, legea mai favorabilă ar fi vechiul C. pen., în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății sunt reduse.

Curtea a apreciat că, în cauză, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei G.I. prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen.

Nu se impune reținerea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatei, în condițiile în care pentru a beneficia de aplicarea amenzii administrative sau amenzii penale, art. 10 din acest act normativ impune achitarea integrală a prejudiciului. Or, până la primul termen de judecată, inculpata nu a putut face dovada achitării integrale a prejudiciului. Disponibilitatea inculpatei de a reeșalona datoriile către ANAF și achitarea parțială a prejudiciului, într-un cuantum infim, nu pot atrage efectele prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005, însă aceste aspecte vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, având în vedere situația de fapt reținută, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art. 52 Codul penal de al 1969.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C. pen. de la 1969, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat, atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.

Având în vedere faptul că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă înbaza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a făcut în ceea ce o privește pe aceasta aplicabilitatea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.

proc. pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În raport cu lipsa antecedentelor penale, de comportamentul corespunzător avut în societate anterior săvârșirii prezentei fapte, de faptul că a depus eforturi să înlăture urmele infracțiunii, încercând să plătească prejudiciul cauzat, precum și cu faptul că ulterior săvârșirii infracțiunii a continuat desfășurarea unor activități licite, Curtea a apreciat că în cauză urmează a fi reținute și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1969 privind circumstanța atenuantă a conduitei corespunzătoare a inculpatei anterior săvârșirii infracțiunii, urmând ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special de 8 luni închisoare.

La stabilirea și aplicarea pedepselor principale pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, reținută în sarcina inculpatei, instanța a avut în vedere faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. De asemenea, instanța a reținut comportamentul oscilant al inculpatei, în cursul urmăririi penale inițial negând săvârșirea faptei, iar ulterior recunoscând parțial săvârșirea acesteia, iar în cursul judecății recunoscând integral fapta reținută în sarcina sa. Curtea a mai reținut că inculpata și-a continuat activitatea de notar public și ulterior epuizării activității infracționale din prezenta cauză, nefiind indicii în sensul întocmirii actelor notariale de autentificare sau legalizare cu încălcarea dispozițiilor legale. Inculpata și-a manifestat pe tot parcursul procesului penal disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat.

În ceea ce privește latura civilă s-a constatat că prejudiciul provocat bugetului de stat prin neplata impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal în perioada februarie 2007- mai 2012 este în cuantum de 605.218 de lei, din care suma de 225.669 lei reprezentând debit restant de plată și suma de 379.549 de lei reprezentând accesorii exigibile în data de 14 iulie 2014 (din care suma de 331.603 de lei reprezintă dobânzi, iar suma de 47.946 reprezintă penalități de întârziere). Cu această sumă, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a comunicat că se constituie parte civilă prin adresa nr. 139702 din 14 iulie 2014.

Prin adresa nr. 3260856 din 07 aprilie 2015 Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a comunicat că B.N.P. "G.I." și-a diminuat în perioada trecută de la data formulării plângerii penale și până în prezent obligația de plată cu suma de 4.181 lei.

Potrivit art. 115 alin. (1) lit. b) din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală: „ 1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii."

În privința măsurilor asigurătorii, având în vedere că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei în vederea acoperirii prejudiciului civil la care inculpata a fost obligată. Nu prezintă relevanță că în prezent inculpata nu deține nici un bun mobil sau imobil în patrimoniul personal, măsura sechestrului asigurător urmând a produce efecte în momentul în care inculpata va dobândi efectiv astfel de bunuri valorificabile, iar despăgubirile civile nu vor fi fost achitate efectiv și integral.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata G.I.

Acuzația în materie penală formulată împotriva inculpatei G.I. constă în aceea că în calitate reprezentant fiscal al Biroului Notarial Public „G.I." în perioada februarie 2007 - mai 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 475.617 de lei reprezentând impozite pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal (din care suma de 249.948 de lei reprezintă impozite reținute și vărsate la bugetul general consolidat al statului cu depășirea termenului de 30 de zile de la scadență, iar suma de 225.669 de lei reprezintă impozite reținute și nevărsate la bugetul general consolidat al statului după expirarea termenului de 30 de zile de la scadență).

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în M. Of., Partea I nr. 495 din 06 iulie 2015 s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și sancționarea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, apreciindu-se că nu i se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă și accesibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii.

Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, înalta Curte constată că prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 a operat o dezincriminare a acestei infracțiuni.

Totodată, din examinarea legislației penale în vigoare, Înalta Curte nu a identificat vreo normă în care să fie posibilă încadrarea juridică a faptei concret săvârșite de către inculpata G.I..

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în caz de achitare în baza art. 16 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., latura civilă a cauzei rămâne nesoluționată, situație în care, în temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen., se mențin și măsurile asigurătorii luate în cauză.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 alin. (5), art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va achita pe inculpata G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară

modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpata G.I. împotriva Sentinței penale nr. 63 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Desființează sentința apelată și rejudecând în fond, dispune:

În baza art. 396 alin. (5)

;

art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 pct. l lit. b) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 și art. 5 C. pen.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 260 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de inculpata G.I., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2015.