ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul
Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții
O.C. și O.G.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin
C.N.C.I., și A.N.R.P., obligarea acestora la evaluarea, în conformitate cu
dispozițiile Legii nr. 165/2013, a imobilului ce face obiectul Dispoziției nr.
1665/2008, emisă de Primarul Municipiului Suceava în baza Legii nr. 10/2001,
într-un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și
la plata de penalități de întârziere.
Prin Sentința nr.
2.666 din 28 mai 2014, Tribunalul Suceava și-a declinat competența în favoarea
Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de
autoritate publică centrală a pârâților.
Prin Încheierea din
17 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, apreciind că instanța
competentă să soluționeze cauza este Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.
20 alin. (1) teza I din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 2/2013.
Constatându-se ivirea
conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Verificând cauza, în
temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată
că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Suceava,
secția civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, obiectul
principal al acțiunii în cauza de față îl constituie obligarea pârâților Statul
Român, prin C.N.C.I., și A.N.R.P. la evaluarea, în conformitate cu dispozițiile
Legii nr. 165/2013, a imobilului ce face obiectul Dispoziției nr. 1665/2008,
emisă de Primarul Municipiului Suceava în baza Legii nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor
art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea
procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate
în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, invocată și de reclamanți
ca temei al acțiunii, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr.
10/2001, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor și a celor transmise Secretariatului Comisiei
Naționale, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii,
expres prevăzute de dispozițiile legale respective.
Același act normativ
prevede, la art. 35, că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art.
33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția
civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în
termen de 30 de zile de la data comunicării" (alin. (1)) și "În cazul
în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la
art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa
instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la
expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor"
(alin. (2)).
Potrivit
dispozițiilor legale citate, competența de soluționare a litigiilor apărute în
legătură cu evaluarea imobilelor și cu acordarea de măsuri reparatorii,
prevăzute în Legea nr. 10/2001, aparține secției civile a tribunalului în a
cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea
cererii.
Cum acțiunea a fost
formulată de reclamanți la data de 11 februarie 2014, ulterior intrării în
vigoare a Legii nr. 165/2013, în mod greșit s-a raportat Curtea de Apel la
dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care fac
trimitere la secția de contencios administrativ a Tribunalului.
Aceste din urmă
prevederi legale au fost abrogate, implicit, prin dispozițiile Legii nr.
165/2013, conform art. 50 lit. b) din acest act normativ.
Față de cele arătate,
având în vedere obiectul acțiunii și în raport cu dispozițiile legale
sus-menționate, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea
Tribunalului Suceava, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții O.C. și O.G.C., în
contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin C.N.C.I., și A.N.R.P., în favoarea
Tribunalului Suceava, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - N