ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții O.C. și O.G.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin C.N.C.I., și A.N.R.P., obligarea acestora la evaluarea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, a imobilului ce face obiectul Dispoziției nr. 1665/2008, emisă de Primarul Municipiului Suceava în baza Legii nr. 10/2001, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata de penalități de întârziere. Prin Sentința nr. 2.666 din 28 mai 2014, Tribunalul Suceava și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală a pârâților.

Prin Încheierea din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, apreciind că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) teza I din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ. Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Suceava, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, obiectul principal al acțiunii în cauza de față îl constituie obligarea pârâților Statul Român, prin C.N.C.I., și A.N.R.P. la evaluarea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, a imobilului ce face obiectul Dispoziției nr. 1665/2008, emisă de Primarul Municipiului Suceava în baza Legii nr. 10/2001. Conform dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, invocată și de reclamanți ca temei al acțiunii, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a celor transmise Secretariatului Comisiei Naționale, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale respective.

Același act normativ prevede, la art. 35, că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării" (alin. (1)) și "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor" (alin. (2)). Potrivit dispozițiilor legale citate, competența de soluționare a litigiilor apărute în legătură cu evaluarea imobilelor și cu acordarea de măsuri reparatorii, prevăzute în Legea nr. 10/2001, aparține secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii.

Cum acțiunea a fost formulată de reclamanți la data de 11 februarie 2014, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în mod greșit s-a raportat Curtea de Apel la dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care fac trimitere la secția de contencios administrativ a Tribunalului. Aceste din urmă prevederi legale au fost abrogate, implicit, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, conform art. 50 lit. b) din acest act normativ. Față de cele arătate, având în vedere obiectul acțiunii și în raport cu dispozițiile legale sus-menționate, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții O.C. și O.G.C., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin C.N.C.I., și A.N.R.P., în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015. Procesat de GGC - N