CtEDO 02.09.2008 Auto

WOZNIAK c. POLOGNE

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
02.09.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WOZNIAK c. POLOGNE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra a cererii nr. 17170/06 prezentată de Aleksandra WO Având în vedere cererea formulată la 19 aprilie 2006, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere declarația din 22 aprilie 2008 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul recurentei la această declarație, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, dna Aleksandra Wośniak, este cetățean polonez, născută în 1961 și rezidentă în Katowice. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Andrzej Ryszka, avocat la Sosnowiec. Guvernul polonez (atîl) este reprezentat de agentul său, Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 4 februarie 2003, reclamanta a fost arestată de poliție și suspectată că ar fi efectuat o operațiune bancară frauduloasă în detrimentul acestei bănci care, prin urmare, ar fi suferit o pierdere de 1 430 000 PLN. La 6 februarie 2003, a fost reținută provizoriu, iar decizia de detenție a fost motivată de faptul că alte persoane implicate în cauză nu au fost reținute, ceea ce a dus la un risc de coluziune. Judecătorul a invocat, de asemenea, teama de a exercita presiuni asupra martorilor, precum și gravitatea pedepsei. În etapa de judecată, tribunalele au prelungit cu regularitate detenția provizorie a reclamantei, subliniind caracterul complex al cauzei și necesitatea de a auzi mulți martori, inclusiv mai multe persoane care fuseseră subordonați ai reclamantei la momentul faptelor. La 7 aprilie 2004, procurorul de apel a adus în discuție acuzațiile împotriva reclamantei și i-a reproșat că au comis șaptezeci și șapte de operațiuni bancare frauduloase și că au cauzat daune în valoare de 2 852 770 PLN în detrimentul băncii. La 2 aprilie 2004, procurorul a emis un ordin de disjuncție și a decis să ia în considerare, în cadrul unei proceduri separate, responsabilitatea pentru faptele care i-au fost reproșate anterior. De aceea, două instrucțiuni au fost efectuate în paralel. Procedura inițiată de decizia de disjuncție. La 16 aprilie 2004, procurorul a emis un act de acuzare împotriva reclamantei și a altei persoane. În timpul fazei judiciare, arestarea provizorie a persoanei respective a fost prelungită pe motiv că motivele pentru care această măsură a fost aplicată au persistat în continuare. Judecătorii au subliniat complexitatea cauzei, riscul de a duce la bun sfârșit procedura și severitatea pedepsei. La 8 august 2005, tribunalul regional a eliberat-o și a dispus supravegherea sa de către poliție, precum și interdicția de ieșire din teritoriu. La 22 august 2005, instanța regională a respins recursul formulat de procuror împotriva acestei decizii. Judecătorii au considerat că riscul de a declanșa o bună funcționare a procedurii nu a mai avut loc în această etapă a procesului. Procedura care a dus la arestarea reclamantei la data de 4 februarie 2003. La 23 septembrie 2005, procurorul de apel a comunicat reclamantei noi acuzații. De data aceasta, el i-a reproșat că a efectuat, împreună cu alte persoane, o serie de operațiuni bancare menite să ascundă proveniența de bani achiziționați în mod ilegal ( La 26 septembrie 2005, tribunalul de district a dispus plasarea în arest provizoriu a reclamantei, o decizie confirmată în apel la data de 2 noiembrie 2005 de către instanța regională. Judecătorul și-a motivat decizia prin complexitatea cauzei, severitatea pedepsei și necesitatea de a garanta buna desfășurare a procedurii. La 19 decembrie 2005, instanța regională a prelungit detenția provizorie a cauzei, invocând riscul ca aceasta să influențeze martorii și co-inculpații. La 20 martie 2006, Tribunalul Regional și-a prelungit din nou arestarea provizorie, o decizie confirmată în recurs la 26 aprilie 2006 de către tribunalul de apel. Judecătorii au considerat că, deși infracțiunile reproșate în cadrul prezentei instrucțiuni aveau mai multe legături cu faptele vizate de actul de acuzare din 16 aprilie 2004, acestea nu erau identice. În consecință, ei au constatat că deținerea anterioară a recurentei nu are legătură cu deținerea sa în cadrul prezentei cauze. La 19 iunie 2006, tribunalul regional a prelungit reținerea provizorie a reclamantei. Conform informațiilor furnizate în dosar, cauza este încă în curs de examinare în fața instanței. Dreptul și practica internă relevante în conformitate cu art. 34 alineatul (3) din Codul de procedură penală, în măsura în care circumstanțele din speță împiedică examinarea cauzei în ansamblul său, este posibil să se dizolve și să se examineze separat anumite fapte sau răspunderea anumitor persoane. GRIEF Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, recurenta se plânge de durata detenției sale provizorii. În conformitate cu art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanta denunță durata detenției sale provizorii. (c) alin. (1) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi reținut într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procedurii. (...) Printr-o scrisoare din 22 aprilie 2008, guvernul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemei ridicate de cerere. În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție. Guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște durata excesivă a detenției provizorii a recurentei. Guvernul declară că este pregătit să plătească recurentei suma de 8 000 PLN, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit; ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale (...) Prin scrisoarea din 9 mai 2008, recurenta a informat că suma oferită de guvern în declarația sa părea inacceptabilă. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema formulată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu impună ca aceasta să fie examinată de către instanță (art. 37 alineatul (1) în fine Prin urmare, trebuie eliminată cauza din rol. Decizia de radiere nu pune capăt decât procedurii în fața Curții. Prin urmare, aceasta nu aduce atingere posibilității, pentru reclamantă, de a exercita alte acțiuni deschise în fața instanțelor interne în vederea obținerii de despăgubiri pentru durata detenției în cauză. Având în vedere concluziile de mai sus, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține, decide, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă