ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1453/2016

Decizia nr. 1453/20

16

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 iunie 2013, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Națională Apele Române:

- Anularea în parte a autorizației de gospodărire a apelor nr. 2 din 16 ianuarie 2013 emisă de către pârâtă, respectiv: a) a datei de 31 ianuarie 2014 stabilită ca fiind data expirării duratei de valabilitate a autorizației; b) a prevederilor cuprinse la punctul IX - Indicatori de calitate a apelor evacuate;

- Suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii, a executării prevederilor cuprinse la punctul IX - Indicatori de calitate din autorizație și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării prevederilor cuprinse la punctul IX - Indicatori de calitate din autorizație.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată din data de 12 decembrie 2013, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a Autorizației de gospodărire a apelor nr. 2 din 16 ianuarie 2013, cu referire la prevederile cuprinse la punctul IX- Indicatori de calitate a apelor evacuate.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 54 din 4 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu Administrația Națională Apele Române;

- a anulat în parte autorizația de gospodărire a apelor nr. 2 din 16 ianuarie 2013, emisă de către pârâtă, în ceea ce privește data de 31 ianuarie 2014 - reprezentând data de expirare a valabilității acesteia;

- a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privitor la anularea prevederilor cuprinse la punctul IX - Indicatori de calitate din autorizația atacată, care au următorul conținut: „Beneficiarul va realiza cu frecvență anuală monitorizarea valorilor indicatorilor de calitate ai apelor uzate nenominalizați: 1. cuprinși în Anexa 3 - NTPA 001/2012 din H.G. nr. 188/2002 modificată și completată cu H.G. nr. 325/2005; 2. specifici tipului de activitate, conform Ordinului nr. 31/2006, Anexa nr. 1 și H.G. nr. 351/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind aprobarea Planului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar-periculoase”.

Împotriva sentinței nr. 54 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Administrația Națională Apele Române, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat în esență că instanța a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 57 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 662/2006 privind aprobarea procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, fără a avea în vedere cele două modalități de obținere a autorizației de gospodărire a apelor prevăzute de art. 40 din actul normativ.

Consideră recurenta că prevederile art. 57 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 662/2006, ar fi fost aplicabile în situația în care autorizația de gospodărire a apelor nr. 2/2013 ar fi fost emisă în principal pentru instalațiile care intră sub incidența O.U.G. nr. 152/2005 și nu pentru folosința apei.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în temeiul disp. art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților conform încheierii din data de 4 decembrie 2015, iar la data de 18 martie 2016 a fost admis în principiu recursul, fixându-se termen de judecată pe fond cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă A. SA a supus controlului instanței de contencios administrativ actul administrativ constituit de autorizația de gospodărire a apelor nr. 2 din 16 ianuarie 2013 emis de pârâtă, sub aspectul duratei de valabilitate, anume 31 ianuarie 2014. Susține intimata că în mod eronat a fost stabilit acest termen de valabilitate, deoarece din interpretarea dispozițiilor art. 57 alin. (1) lit. a) și b) din Ordinul nr. 662/2006 rezultă că autorizația de gospodărire a apelor trebuia să aibă aceeași perioadă de valabilitate ca și autorizația integrată de mediu nr. SB 84/2007, respectiv până la data de 31 decembrie 2015.

Curtea de apel a admis acțiunea, anulând în parte autorizația de gospodărire a apelor nr. 2/2013, în ceea ce privește data de expirare a valabilității acesteia - 31 ianuarie 2014.

Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt ce rezultă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte reține că prin autorizația de gospodărire a apelor nr. 2/2013 privind folosința de apă, au fost reglementate toate activitățile care se desfășoară pe platforma A., activități care includ atât instalațiile care se supun prevederilor O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, cât și activitățile auxiliare și conexe.

Mai precis, prin actul administrativ atacat au fost stabilite condițiile de funcționare legale din punct de vedere al gospodăririi apelor, pentru toate activitățile care se desfășoară în cadrul folosinței de apă, activități care utilizează apa și care produc apă uzată, pe care o evacuează în final în râul Mureș.

Problema de drept ce se impune a fi dezlegată este aceea a temeiului legal al emiterii autorizației contestate, pârâta susținând că acesta este constituit de disp. art. 57 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 662/2006.

Susținerea recurentei-pârâte nu poate fi primită, având în vedere că dispozițiile art. 69 alin. (1) din actul normativ menționat prevăd că, după aprobarea programului de etapizare, autorizația se eliberează pentru o perioadă de 1 an, cu excepția celor prevăzute de art. 57 lit. a).

Această excepție stabilește că „pentru instalațiile care intră sub incidența O.U.G. nr. 152/2005 (privind controlul integrat al poluării) valabilitatea autorizației de gospodărire a apelor coincide cu perioada de valabilitate a autorizației integrate de mediu”.

Reținând că atât autorizația de gospodărire a apelor, cât și programul de etapizare privesc toate activitățile care se desfășoară în cadrul folosinței de apă este evident că în cauză sunt aplicabile disp. art. 57 alin. (1) lit. a), așa cum judicios a reținut și judecătorul fondului, care a stabilit că perioada de valabilitate a autorizației nr. 2 din 16 ianuarie 2013 trebuia să fie egală cu valabilitatea autorizației integrate de mediu emisă reclamantei, anume 31 decembrie 2015.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Națională Apele Române împotriva sentinței nr. 54 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.