NAYLOR v. THE UNITED KINGDOM

Dl Frank Naylor este un național britanic născut în 1942 și locuiește în Skelmersdale. A fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 2 iulie 1995. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 14 septembrie 2000 și a fost respinsă la 18 septembrie 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie. La 2 octombrie 2000, reclamantul a formulat o cerere de reexaminare și la 31 octombrie 2000, decizia anterioară a fost susținută.

Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Reclamantul nu a primit beneficiile pentru copii la momentul cererii sale. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Frank Naylor, is a British national who was born in 1942 and lives in Skelmersdale. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 2 July 1995. His claim for widows’ benefits was made on 14 September 2000 and was rejected on 18 September 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. On 2 October 2000 the applicant made a request for reconsideration and on 31 October 2000 the previous decision was upheld.

The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. The applicant was not in receipt of child benefit at the time of his claim. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.