ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2056/2016

Decizia nr. 2056/2016

Deliberând asupra cererii de ajutor public judiciar, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2016, petentul A. a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, stabilită pentru soluționarea cererii de strămutare ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, precum și numirea unui avocat care să-i asigure asistența juridică.

În motivarea cererii, petentul a arătat că nu are venituri și nu are cunoștințe juridice pentru a putea să-și susțină cererea de strămutare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Asupra cererii de ajutor public judiciar, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru „Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008”.

În ce privește caracterul cererii de ajutor public judiciar, prevăzută de art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, se reține că această cerere este aferentă cererii de strămutare, având un caracter incidental.

Așa fiind, este vorba de o cerere ce se circumscrie dispozițiilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., care prevăd că cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în desfășurare.

Prin urmare, cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A., în cadrul cererii de strămutare ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, este o cerere exclusiv incidentală, de vreme ce nu poate fi formulată separat, pe cale principală, neavând în esența sa o existență de sine stătătoare.

Înalta Curte reține că se solicită strămutarea Dosarului nr. x/197/2015 al Tribunalului Mureș, având ca obiect o acțiune formulată după data intrării în vigoare a N.C.P.C., iar potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) din același act normativ, „cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia”.

În conformitate cu art. 123 alin. (1) C. proc. civ., „cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.”

Cum judecata cererii de strămutare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, este de competența Curții de Apel Târgu Mureș, Înalta Curte reține că nu este competentă să soluționeze cererea vizând ajutorul public judiciar, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor 123 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) și art. 132 alin. (3) C. proc. civ. va admite excepția privind necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și va trimite cauza având ca obiect cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A., în cadrul cererii de strămutare ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția privind necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și trimite

cauza având ca obiect cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A., instanței competente, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 decembrie

2016.