ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2015

Decizia nr. 139/2015

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 august 2012 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Timiș și C., anularea Deciziei de impunere nr. F/TM/204 din 21 martie 2012, emisă de B. Timiș în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 2838 din 21 martie 2012, și a Deciziei nr. 955/528 din 19 iunie 2012, emisă de C. în soluționarea contestației administrative îndreptate împotriva actului de impunere.

A susținut reclamanta, în esență, că nu sunt corect efectuate calculele organelor fiscale întrucât și-a îndeplinit în mod legal obligațiile fiscale în materia impozitului pe profit și a T.V.A.

Pârâta B. Timiș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea sa, pârâta C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție admisă prin Încheierea de ședință din 13 martie 2013, de către prima instanță.

Prin sentința civilă nr. 344 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea promovată de reclamanta SC A. SRL.

A reținut instanța, în esență, că reclamanta nu a prezentat dovezi în combaterea legalității actelor întocmite de pârâte.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, societate în insolvență, prin administrator judiciar SC D. IPURL, invocând art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii.

La data de 20 ianuarie 2015, administratorul judiciar al societății recurente a depus la dosar cerere, prin care învederează că, în Dosarul de insolvență nr x/30/2013 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, prin sentința comercială nr. 284 din 6 februarie 2014, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitorul SC A. SRL și radierea societății din registrul comerțului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului;

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului SC A. SRL în raport de lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei capacității juridice civile a recurentei, invocată din oficiu.

Capacitatea civilă a persoanei juridice cuprinde capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu.

Capacitatea de folosință a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală și abstractă de a avea toate acele drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/2990 privind Registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

„(1) Comercianții, înainte de începerea comerțului, precum și alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activității acestora, au obligația să ceară înmatricularea în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau, după caz, a activității respective, să ceară înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

(2) În înțelesul prezentei legi, comercianții sunt persoanele fizice și asociațiile familiale care efectuează în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial și organizațiile cooperatiste.

(2

1

) Potrivit prezentei legi, prin înregistrare se înțelege atât înmatricularea comerciantului și înscrierea de mențiuni, precum și alte operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului.”

Art. 5 din aceeași lege dispune că;

„(1) Înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în M. Of. al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel.”

De asemenea, potrivit art. 205 alin. (1)-(3); Data dobândirii capacității de folosință C. civ., republicat.

„(1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor.

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege.

(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil.”

Conform art. 244 - Modurile de încetare, „Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.”

De asemenea, potrivit art. 251 - Data încetării personalității juridice;

„(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

(2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege.”

În temeiul dispozițiilor legale precitate, se reține că o societate comercială ia naștere în momentul înmatriculării în registrul comerțului, în cazul încetării activității fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce înseamnă încetarea în fapt a existenței agentului economic respectiv.

Înalta Curte constată că, prin sentința comercială nr. 284 din 6 februarie 2014, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a hotărât, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței față de debitorul SC A. SRL reprezentată de practicianul în insolvență SC D. IPURL și radierea debitorului SC A. SRL din registrul comerțului.

Totodată, în temeiul art. 135 din aceeași lege, a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, E., Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Din documentele depuse la dosar, rezultă că societatea recurentă nu mai are capacitate juridică civilă, odată cu închiderea procedurii insolvenței și radierea de la Oficiul Registrului Comerțului încetându-și existența din punct de vedere juridic, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, pe cale de consecință, subiect al raportului de drept administrativ-fiscal.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pentru lipsa capacității juridice civile a recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL prin administrator judiciar SC D. IPURL împotriva sentinței civile nr. 344 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității juridice civile a recurentei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.