ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2017

Decizia nr. 447/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A. Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. (fostul C.) ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor și anularea Deciziei nr. 13 din 24 ianuarie 2013 emisa de parat, prin care a fost respinsa contestația formulata împotriva notei de constatare mai sus indicate.

Prin sentința civilă nr. 308 din 3 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta A. Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 308 din 3 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul

A. Târgoviște

, solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat s-a argumentat, în esență, că prima instanță a analizat în mod judicios probele administrate, nu a stabilit situația de fapt reală, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a pronunțat o hotărâre netemeinică și lipsită de temei legal.

Referitor la atribuirea contractului de servicii de consultanta din 29 iunie 2009 încheiat cu SC K. SRL, recurenta arată ca procedura de atribuire a fost derulata cu respectarea prevederilor legale in materia achizițiilor publice, niciuna dintre cerințe neaducând atingere principiului tratamentului egal.

Cerința reclamantei referitoare la subcontractanți a fost menționată in documentația de atribuire de la Secțiunea V.5. Subcontractanți: „În cazul in care exista subcontractanți, aceștia se vor identifica si atunci trebuiesc prezentate documente de eligibilitate si calificare si pentru aceștia, respectiv cele menționate la cap. Vl. Situația personala a ofertantului si cap. V.2. Capacitatea de exercitare a activității profesionale, împreuna si in conformitate cu acordurile de subcontractare, din care trebuie să reiasă clar partea din contract pe care o va îndeplini subcontractantul.

Solicitarea A. Târgoviște făcută cu aplicarea art. 96 din H.G. nr. 925/2006 a avut ca scop demonstrarea de către subcontractanți în același mod ca și contractanții că dețin potențialul și posibilitatea concretă de a îndeplini contractul și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia.

Atât echipa de control a B. cât și comisia de soluționare a contestației au reținut faptul că, autoritatea contractantă A. Târgoviște a introdus aceste cerințe pentru subcontractanți „. în scopul cunoașterii subcontractanților nominalizați de către candidați în ofertele sale, acest formular având caracter de informare."

Legiuitorul a stabilit la art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 că, în cazul în care autoritatea contractantă solicită, ofertantul are obligația de a preciza partea/părțile din contract pe care urmează să le subcontracteze si datele de recunoaștere ale subcontractanților propuși.

Or, autoritatea contractantă A. Târgoviște a solicitat ofertanților în temeiul dreptului conferit de prevederilor art. 176 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data derulării achiziției, să prezinte datele de recunoaștere ale subcontractanților propuși.

Solicitarea A. Târgoviște făcută cu aplicarea art. 96 din H.G. nr. 925/2006, a avut ca scop demonstrarea de către subcontractanți în același mod ca și ofertanții că dețin potențialul și posibilitatea concretă de a îndeplini contractul și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia.

Având în vedere exigențele specifice impuse de natura, complexitatea și durata contractului achiziție publică de servicii care urma să fie atribuit, autoritatea contractantă A. Târgoviște a solicitat transparent ofertanților documente referitoare la situația personală a subcontractanților și la capacitatea acestora de exercitare a activității profesionale, cu respectarea prevederilor art. 180-183 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prima instanță nu a reținut că exigențele specifice impuse de natura și complexitatea contractului achiziție publică de servicii erau obligatoriu a se asigura pe durata de 40 de luni a contractului de prestări servicii, aproximativ pe întreaga perioadă de implementare a proiectului „Modernizarea și reabilitarea drumului de centură al municipiului Târgoviște" de 44 de luni, conform Contractului de finanțare din 03 februarie 2009, cod SMIS.

Autoritatea contractantă A. Târgoviște a respectat principiile egalității de tratament și nediscriminării, elemente a căror respectare este impusă de directivele în materia achizițiilor publice, criteriile stabilite având relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma să fie atribuit.

Potrivit art. 8 din H.G. nr. 925/2006 în vigoare la data procedurii, autoritatea contractantă A. Târgoviște a elaborat Nota justificativă din 27 februarie 2009 în care a motivat cerințele minime de calificare.

Lipsa temeiniciei și legalității constatărilor echipei de control a B., a comisiei de soluționare a contestației și a întâmpinării B. este motivată și de faptul invocării prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006.

Este extrem de relevant a se reține că prevederile în cauză nu erau conținute în actul normativ la data procedurii de atribuire ele fiind introduse în baza H.G. nr. 834/2009 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 515 din 27 iulie 2009, ulterior încheierii contractului de achiziție publică de servicii.

P

rocedura de atribuire a fost verificată de reprezentanții Compartimentului de Verificare a Achizițiilor Publice și nu a fost emisă nici o notă de remediere a unor probleme constatate, aspecte omise atât de B. cât și de prima instanță.

În cazul în care aspectele constatate de echipa de control a B. ar fi fost anterior sesizate de reprezentanții Compartimentului de Verificare a Achizițiilor Publice este evident că se impunea emiterea unei note de remediere privind elementele de natură a restricționa participarea la procedura de atribuire sau încălcarea actelor normative care reglementează domeniul achizițiilor publice și conformitatea operațiunilor și a cheltuielilor cu normele comunitare și naționale în vigoare la data derulării achiziției.

În consecință, elementele reținute de comisia de soluționare a contestației sunt fundamentate exclusiv pe constatările echipei de control a B., sunt o reproducere întocmai a originalului și reprezintă de fapt și drept aserțiuni și interpretări arbitrare și personale ale actelor normative care reglementează domeniul achizițiilor publice.

Raționamentul instanței, atestă fără putința de tăgadă că situația de fapt nu a fost corect stabilită de prima instanță iar cercetarea judecătorească nu a realizat legătura de cauzalitate și corelativitate a elementelor de fapt și împrejurărilor cauzei.

Instanța de control judiciar poate lesne constata raționamentul eronat al primei instanțe care a reținut netemeinic că echipa de control a analizat cele 3 contracte în raport de dispozițiile art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Conținutul și constatările cuprinse în ambele acte administrative individuale infirmă concluzia primei instanțe.

b) Factorii de evaluare insuficienți detaliați și dificil de cuantificat: - în cadrul factorului Propunere tehnică

Autoritatea contractantă A. Târgoviște a stabilit factorii de evaluare aferenți criteriului de atribuire ca fiind „oferta cea mai avantajoasa d.p.d.v. economic"

prin punctarea factorului financiar cu 51 puncte și a factorului de evaluare tehnic cu 49 puncte.

În opinia echipei de control a B., autoritatea contractantă A. Târgoviște a săvârșit nereguli motivate pe faptul că pentru cei 4 subfactori „s-a menționat doar punctajul maxim ce poate fi acordat, fără a stabili modalitatea concretă de acordare a acestuia și metodologia de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice prezentate de ofertanți." (a se vedea fila 6 din Nota de constatare din 04 decembrie 2012 și fila 4 din Decizia nr. 13 din 24 ianuarie 2013).

Legiuitorul a stabilit la art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 și la art. 14 și art. 15 din H.G. nr. 925/2006 că în cazul aplicării criteriului "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", oferta stabilită ca fiind câștigătoare este oferta care întrunește punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative sau un algoritm de calcul specific.

Modul de alegere a factorilor de evaluare - financiar și tehnic - a fost stabilit de autoritatea contractantă A. Târgoviște în strictă corelare cu exigențele specifice impuse de natura, complexitatea, durata și domeniul contractului achiziție publică de servicii transparent precizat la pct. 11.2.1) din anunțul de participare și în documentația de atribuire.

După cum se reține și din prevederile art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, pentru aplicarea criteriului "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic" alături de factorul de evaluare preț sunt enumerați cu titlu informativ alți factori care au fost considerați semnificativi pentru evaluarea ofertelor.

Învederează recurenta că autoritatea contractantă A. Târgoviște urma să atribuie un contract de achiziție publică de servicii care includea prestații intelectuale, consultanță, pe durata de 40 de luni cu specificul, natura și obiectul prezentate în anunțul de participare și în documentația de atribuire.

Din motive obiective, temeinic justificate, era imposibilă stabilirea exactă a tuturor elementelor de natură tehnică, funcțională și operațională, în legătură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică, care puteau fi considerate a reprezenta avantaje calitative, reale și evidente pe care autoritatea contractantă A. Târgoviște le-ar fi putut obține și care puteau fi punctate.

Autoritatea contractantă A. Târgoviște a respectat obligația prevăzută la art. 199 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și a indicat în anunțul de participare sistemul de factori de evaluare și ordinea descrescătoare a importanței factorilor de evaluare care urmează să fie utilizați, respectiv ponderea de 51% a factorului financiar și ponderea de 49 % a factorului tehnic.

Autoritatea contractantă A. Târgoviște a stabilit în documentația de atribuire un sistem de subfactori de evaluare a factorului tehnic, elemente considerate semnificative pentru evaluarea ofertelor, cu respectarea art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Extrem de relevant este faptul că, în constatările sale, B. nu a invocat încălcarea principiului utilizării eficiente a fondurilor de către autoritatea contractantă A. Târgoviște, prin aplicarea unor factori de evaluare care nu reflectă avantaje de natură economică în beneficiul autorității contractante sau a căror pondere în punctajul total este vădit disproporționată în raport cu avantajele economice cuantificate ori aplicarea incorectă, în cadrul procesului de evaluare, a criteriilor stabilite prin documentația de atribuire sau aplicarea altor criterii decât a celor stabilite prin documentația de atribuire.

Recurenta arată că funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente atribuirii contractelor de achiziție publică era în responsabilitatea D. din cadrul E., conform prevederilor Ordinului F. nr. 2181/2007, normă emisă în temeiul prevederilor H.G. nr. 942/2006 și O.U.G. nr. 30/2006.

Atât B. cât și prima instanță nu au reținut acest element esențial de probă care dovedește respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice și obligațiilor care reveneau autorității contractante A. Târgoviște în temeiul dreptului comunitar și național.

Atât B. cât și prima instanță nu au reținut că, G. nu a constatat și evidențiat încălcări sau eludări ale legislației din domeniul achizițiilor publice de către autoritatea contractantă A. Târgoviște și nu a impus măsuri corective ale documentației de atribuire în cauză și nu a aplicat sancțiuni sau amenzi potrivit legii pentru

Extrem de relevant este faptul că autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare a realizat rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiarul A. Târgoviște care atestă conformitatea operațiunilor și a cheltuielilor cu normele comunitare și naționale în vigoare la data derulării achiziției, probat prin progresul fizic și financiar înregistrat și consemnat în Nota de constatare din 04 decembrie 2012.

De asemenea, prin raportare la art. 11

1

din O.G. nr. 79/2003, Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României nu a constatat nereguli în sensul art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 pentru a le comunica autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare în vederea demarării procedurilor în vederea emiterii titlului de creanță.

Considerațiile și convingerile instanței sunt susținute, limitativ și exclusiv, pe opiniile și concluziile nemotivat și nelegal exprimate de echipa de control a B. în Nota de constatare din 04 decembrie 2012 și de comisia de soluționare a contestației în Decizia nr. 13 din 24 ianuarie 2013.

În concluzie, textul reținut și consemnat de prima instanță în sentința civilă nr. 308 din 03 februarie 2014 este o copie fidelă a paragrafelor cuprinse în cele două acte administrative individuale contestate, instanța înlăturând

probe evidente aduse de către A. Târgoviște ca argument în susținerea poziției sale fapt care aduce atingere procedurii contradictorii în cadrul unui proces echitabil, iar motivarea lipsește cu desăvârșire.

Din aceste motive, sentința civilă nr. 308 din 03 februarie 2014 este neîntemeiată, nemotivată și nelegală.

În ceea

ce privește Contractul de servicii de publicitate din 09 februarie 2010, B. a constatat că autoritatea contractantă A. Târgoviște a săvârșit nereguli motivate de:„impunerea de către autoritatea contractantă ca cerință minimă de calificare (obligatorie) în cadrul fișei de date a achiziției - secțiunea V.4) Capacitatea tehnică și/sau profesională - Experiența similară - îndeplinirea experienței similare minim un contract care a avut ca obiect servicii de promovare sau de realizare materiale promoționale pentru un contract finanțat din fonduri europene; prezentarea experienței în colaborarea cu instituțiile publice sau instituții de însemnătate publică."

Prima instanță nu a reținut că exigențele specifice impuse de natura și complexitatea contractului achiziție publică de servicii erau obligatoriu a se asigura pe durata de 40 de luni a contractului de prestări servicii, întreaga perioadă de implementare a proiectului „Modernizarea și reabilitarea drumului de centură al municipiului Târgoviște" fiind de 44 de luni, conform Contractului de finanțare din 03 februarie 2009, cod SMIS.

Învederează recurenta faptul că, echipa de verificare a B., comisia de soluționare a contestației și nu în ultimul rând prima instanță și-au fundamentat neîntemeiat și nelegal constatările pe prevederile din Notificarea G. din 22 iunie 2012 privind Fișa de date a achiziției, reglementări care nu erau aplicabile la data procedurii de atribuire.

Referitor la faptul că în invitația de participare nu au fost menționate criteriile de calificare și nici fișa de date nu a fost atașată invitației de participare.

Totodată, aplicarea de corecții financiare ca măsură administrativă luată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 este justificată în cazul constatării unor nereguli care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Din motivele dezvoltate în prezentul recurs, sancțiunile aplicate în temeiul pct. 2.1 și pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 din valoarea contractelor de achiziție publică de servicii în cauză sunt nejustificate și neîntemeiate, iar sentința civilă nr. 308 din 03 februarie 2014 este neîntemeiată, nemotivată și nelegală.

În fine, recurenta a susținut că premisa diriguitoare a criticilor aduse Sentinței civile nr. 308/03 februarie 2014 se regăsește în principiul conform căruia soluția dată se fundamentează în toate cazurile pe un adevăr dovedit și nu pe un adevăr prezumat și niciodată convingerea instanței nu poate fi formată pe aparențe sau pe o cunoaștere incompletă a datelor cauzei, care duc la constatări incerte și interpretări subiective, pe baza unor impresii sau probe îndoielnice.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 7 mai 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele pertinente pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea coincid în mare parte cu apărările pârâtului sau cu jurisprudența constantă în materie a instanței supreme, nefiind identificate nici „motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei” pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Cât privește criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Astfel, se reține din probatoriul administrat,

că în baza mandatului șefului H. din 20 septembrie 2012 echipa de control a autorității pârâte a procedat la încheierea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare contestate în prezenta cauză în temeiul aspectelor semnalate prin sesizările I. - J. din 31 august 2012 și 28 august 2012 care conțin constatări cu implicații financiare cu privire la încălcarea normativelor legale în materie de achiziție publică la atribuirea a două contracte de achiziție publică, respectiv Contractul se Servicii Consultanță din 29 iunie 2009 încheiat cu SC K. SRL, Contractul de Servicii de Publicitate din 9 februarie 2010 încheiat cu SC L. SRL și Contractul de Servicii Audit din 17 iunie 2009 încheiat cu SC M. SRL.

Din analiza

Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare contestate

, rezultă că

reclamanta a fost sancționată pentru contractul de servicii consultanță stabilindu-se o corecție financiară în sumă de 93.102,75 lei cu T.V.A., reprezentând contribuție la bugetul Uniunii Europene, la bugetul de stat și contribuție privată cu T.V.A. aferent, iar pentru contractul de servicii pentru publicitate și informare corecția financiară a fost stabilită la 10.391 lei cu T.V.A. reprezentând de asemenea contribuție buget Uniunii Europene și contribuție buget de stat și contribuție privată, valoarea creanței bugetare rezultată din nereguli ca urmare a aplicării corecției financiare este în sumă de 12.288,64 lei care reprezintă de asemenea contribuții de la bugetul Uniunii Europene, bugetul de stat și T.V.A. aferent.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale O.U.G. nr. 34/2006, nu poate fi apreciat ca întemeiat sub niciunul dintre aspectele arătate de recurentă.

Astfel, potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziție publică): “Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/ sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.”

Conform art. 179 din același act normativ, autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit; în acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențe ale specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia.

Art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 prevedea că, în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/ sau profesionale a ofertanților/ candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii.

Interpretarea dispozițiilor normative anterior citate conduc la concluzia că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerințe de calificare este acela de a demonstra potențialul tehnic, financiar și organizatoric al acestora, potențial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziție publică, dar și capacitatea de a rezolva eventualele probleme generate de îndeplinirea acestuia.

Relevante în acest context sunt și dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 care statuează că: “Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit.”

În mod indiscutabil, cerința impusă de autoritatea recurentă are un caracter restrictiv în

ceea ce privește atribuirea contractului de consultanță, respectiv

faptul că pentru

oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, factorului preț i s-a stabilit o pondere de 51 de puncte și factorului tehnic 49 de puncte, fiind stabiliți 4 subfactori în cadrul factorului tehnic, constatându-se că pentru 4 subfactori s-a menționat doar punctajul maxim ce poate fi acordat ofertanților fără a se stabili metodologia de punctare a avantajelor care rezultă din propunerile tehnice.

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă avea obligația de a stabili o pondere care să reflecte importanța caracteristicii tehnice considerată a reprezenta un avantaj calitativ și cuantumul valorii al avantajelor de natură financiară pe care ofertanții le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerințele minime din caietul de sarcini.

În privința contractului de serviciu de publicitate și informare din 9 februarie 2010, supus de asemenea controlului, Înalta Curte reține că cerința privind capacitatea tehnică și profesională - experiența similară impusă de autoritatea contractantă contravine dispozițiilor art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, legiuitorul stabilind condițiile în care autoritatea contractantă are dreptul de a solicita candidaților informații în scopul verificării capacității tehnice sau profesionale numai în măsura în care acestea sunt relevante pentru îndeplinirea contractului într-un anumit interval de timp, respectiv 3 ani.

În privința neregulilor constatate, Înalta Curte reține și faptul că, prin însuși contractul de finanțare, s-a definit noțiunea de ”neregulă”, care trebuie privită, însă, prin prisma prevederilor art. 2 pct. 7. din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1083/2006 (în vigoare, atât la data încheierii contractului, cât și la data desfășurării procedurii de achiziție și a constatării neregulii), cu atât mai mult, cu cât O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în aplicarea acestei reglementări europene.

Potrivit acestor prevederi, "neregularitate" constituie orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Cât privește prejudiciul, în practica sa constantă, în acord cu legislația comunitară, Înalta Curte a arătat că încălcarea obligațiilor prevăzute în contractul de finanțare, precum și încălcarea prevederilor din materia achizițiilor publice atrag caracterul neeligibil al sumelor acordate ca finanțare nerambursabilă, indiferent de producerea vreunei pagube, obligația de recuperare a fondurilor europene existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței vreunui prejudiciu.

În fine, se reține că potrivit art. 125 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data încheierii contractului de achiziție publică, în cazul procedurii invitația de participare trebuie să cuprindă cel puțin informații în sensul solicitării îndeplinirii unor criterii minime de calificare cu menționarea acestora, ori din invitația de participare emisă la 2 martie 2009 s-a constatat corect că nu sunt publicate informații referitoare la solicitarea în cadrul fișei de date a achiziției - Secțiunea V, adică în cazul în care există subcontractanți aceștia se vor identifica și trebuie prezentate documentele de eligibilitate și calificare și pentru aceștia.

Prin urmare, fiind corect constatate neregulile, subzistă temeinicia și legalitatea măsurii reducerii procentuale aplicate conform O.U.G. nr. 66/2011.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. Târgoviște împotriva sentinței civile nr.

308 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Târgoviște împotriva sentinței nr. 308 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.