ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 793/2018

Decizia nr. 730/2018

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Strehaia la data de 25 aprilie 2017 sub nr. x/313/2016 reclamantul A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Mehedinți, C. Voloiac,

îndreptarea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice și completarea

sentinței civile nr. 402 din 29 martie 2017 a aceleiași

instanțe.

Prin sentința nr. 1 din

10 mai 2017 Judecătoria Strehaia a respins cererea astfel cum a fost

precizată.

Prin Decizia nr. 727/A din 19

septembrie 20.17 Tribunalul Mehedinți, secția l civilă, a

respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței

menționate.

Prin Decizia nr. 433 din 14

decembrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca

inadmisibil, recursul reclamantului împotriva deciziei mai sus arătate.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că

obiectul cauzei îl constituie modificarea vecinătăților

terenului intravilan de 500 mp cu care familia sa a fost pusă în posesie

la 10 iunie 2004, în legătură cu care solicită ca acestea

să fie aceleași cu cele stabilite prin Hotărârea judecătorească

nr. x din 12 septembrie 2000.

Recurentul a mai arătat

ca în soluționarea pricinii instanța de judecată nu a fost

imparțială și echidistantă, ci părtinitoare cu

părțile adverse, a încălcat autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri

judecătorești anterioare, nu s-a pronunțat asupra a tot ceea ce

s-a cerut, a depășit Urnitele puterii judecătorești, nu a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 409 alin. (2) C. proc. civ. (nu a

anulat toate hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul

disjuns nr. x/313/2017), a încălcat dreptul la proprietate al recurentului

astfel cum este prevăzut de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, a încălcat dreptul la un proces

echitabil reglementat de art. 6 din Convenție și nu a analizat toate

actele depuse în probațiune.

Înalta Curte, înregistrând

dosarul ca recurs, a procedat, la data de 13 februarie 2018, ia întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3,

constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C.

proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată,

comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la

dosarul cauzei, raportul de admisibilitate a fost comunicat părților

la data de 16 februarie 2018, termenul pentru depunerea punctelor de vedere

expirând la data de 27 februarie 2018.

La data de 22 februarie 2018

(data plicului), în termen legal, recurentul-reclamant A. a formulat punct de

vedere la raportul de admisibilitate, prin care a arătat că acesta

conține date nereale și contradictorii, solicitând admiterea

recursului astfel cum a fost formulat.

Prin cererea înregistrată

la data de 5 martie 2018, recurentul-reclamant a solicitat recuzarea întregului

complet de judecată C 3, cu motivarea că prin raportul privind

admisibilitatea în principiu a recursului acesta s-a antepronunțat,

întrucât a concluzionat că recursul este inadmisibil.

La data de 6 martie 2018

dosarul a fost înaintat completului imediat următor-C 4, pentru

soluționarea cererii de recuzare.

Prin încheierea de

ședință din 6 martie 2018 pronunțată în Dosar asociat nr.

x/313/2016/al cererea de recuzare a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Analizând cauza, Înalta Curte

constată armatoarele:

Potrivit art. 5 alin. (1) al

Titlului XIII din Legea nr. 247/2005 „Hotărârile pronunțate de

instanțele judecătorești în procesele funciare în primă

instanță sunt supuse numai recursului".

Art. 1, Titlul XIII din

aceeași lege, definește procesele funciare ca fiind plângerile,

contestațiile, și alte litigii apărute în urma aplicării

Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole

și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările

și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare,

procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua

conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc.

civ..

Potrivit art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul

de procedură civilă „Dacă prin prezenta lege nu se prevede

altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că

hotărârea judecătorească de primă instanță este

„definitivă", de Ia data intrării în vigoare a C. proc. civ.,

aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic

superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol

„Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o

lege specială se prevede că hotărârea judecătorească

de primă instanță este supusă recursului sau că „poate

fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială

folosește o altă expresie similară".

Dispozițiile art. 8 din

legea de punere în aplicare a noului cod de procedură civilă

prevăd că, de ia data intrării în vigoare a C. proc. civ.,

referirile din cuprinsul actelor normative Ia hotărârea

judecătorească „ definitivă și irevocabilă", sau,

după caz, „irevocabilă'',se vor înțelege ca fiind făcute la

hotărârea judecătorească „definitivă".

De asemenea, dispozițiile

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. statuează că sunt

hotărâri definitive, hotărârile date în apei, fără drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile

definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca

atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor

atare hotărâri.

Întrucât decizia

pronunțată de instanța de apei este definitivă, și nu

este supusă recursului (sentința nr. 727/A din 19 septembrie 2017 a

Tribunalului Mehedinți), cu atât mai mult Decizia nr. 433 din 14 decembrie

2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva

sentinței nr. 1 din 10 mai 2017 a Judecătoriei Strehaia, este, de

asemenea, o decizie nesusceptibilă de recurs.

Prin urmare, în raport de conținutul

dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că

recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Craiova nefiind nesusceptibilă de a fi atacată pe

calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în com. Voloiac, sat Valea

Bună, județul Mehedinți, împotriva Deciziei nr. 433 din 14

decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în

contradictoriu cu pârâtele C. Voloiac, cu sediul în Voloiac, județul

Mehedinți și B. Mehedinți, cu sediul în Drobeta Turnu Severin,

județul Mehedinți.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică azi, 7 martie 2018.