ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 14.11.2016, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului Alba, Instituția Primarului Gârbova, Consiliul Local al Comunei Gârbova, Instituția Primarului Ohaba, Consiliul Local al Comunei Ohaba, Instituția Primarului Cricău, Consiliul Local al Comunei Cricău, Instituția Primarului Teiuș, Consiliul Local al Orașului Teiuș, Instituția Primarului Ceru Băcăinți, Consiliul Local al Comunei Ceru Băcăinți, Instituția Primarului Întregalde, Consiliul Local Întregalde au solicitat obligarea acestora din urmă la plata diurnei în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada în care au îndeplinit funcția de președinte și locțiitor al biroului electoral, dobânda legală datorată pentru plata cu întârziere a acestei diurne, actualizarea în funcție de rata inflației și cheltuieli de judecată.

De asemenea, la data de 25.01.2017, reclamanții A., I., H., J., în contradictoriu cu pârâții Instituția Primarului Teiuș, Consiliul Local al Orașului Teiuș, Instituția Primarului Ceru Băcăinți, Consiliul Local al Comunei Ceru Băcăinți, Instituția Primarului Întregalde, Consiliul Local Întregalde, au solicitatat obligarea pârâților la plata acelorași drepturi.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la 08.04.2016, au fost desemnați în calitate de președinți și locțiitori la birouri electorale în perioada 08.04.2016-07.06.2016, fiind detașați la aceste birouri pentru organizarea și efectuarea actelor necesare desfășurării alegerilor locale.

În toată această perioadă și-au îndeplinit toate obligațiile și îndatoririle prevăzute de lege, desfășurându-și activitatea în cadrul acestor birouri conform pontajului de prezență.

De asemenea, au solicitat pârâților plata drepturilor cuvenite inclusiv decontarea diurnei arătate mai sus.

2.1. Prin sentința civilă nr. 837 din 9 iunie 2017, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamanții au calitatea de judecători la diferite instanțe din raza jud. Cluj și Alba, iar potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea.

A mai reținut instanța că, prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016, referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu privire la interpretarea sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea", Înalta Curte a stabilit că aceasta trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. Cum reclamanții au calitatea de magistrați la instanțe din jud. Alba și respectiv Cluj, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Învestit cu soluționarea cauzei Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

2.2. Prin sentința nr. 4719 din 12 septembrie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanți la în favoarea Tribunalului Argeș.

Totodată, a constata conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a inaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În argumentele expuse în susținerea soluției de dezînvestire, instanța a reținut că în speță, obiectul cauzei se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1), raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparținând tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) din aceeași lege.

A mai reținut instanța că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanțelor de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

În aceste condiții, reține instanța, în ceea ce îi privește pe reclamanții A. și I., devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă este instanța la care aceștia își desfășoară activitatea, situație în care cererea trebuia introdusă la una din instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia din curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Alba Iulia.

Arată instanța că, în cazul celor doi reclamanți este vorba despre o competență teritorială de ordine publică. După cum se poate observa, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, tribunal aflat în circumscripția Curții de Apel Pitești, curte de apel care este învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia.

Concluzionând, instanța arată că Tribunalul Argeș este o instanță competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A. și I. și că, odată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanța rămâne legal investita, neputându-și declina competența.

Referitor la ceilalți opt reclamanți, avânmd în vedere că aceștia nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza, luând în considerare și decizia nr. 7/2016 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, rezultă că instanța competentă să le soluționeze cererile este Tribunalului Alba. Însă în cazul acestora nu este vorba despre o competență teritorială de ordine publică, astfel încât, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civilă, doar pârâții sunt cei care au posibilitatea să invoce excepția necompetenței teritoriale.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.:

"

(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(...)

(3) Dispozițiile cuprinse în alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Textul de lege reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu și se aplică cu prioritate în domeniul competenței teritoriale atunci când reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute în textul de lege enunțat.

În cauză, așa cum în mod corect a reținut și Tribunalul Cluj în argumntele expuse, reclamanții au calitatea de judecători la instanțe din Județul Alba Iulia, nu și din Cluj, cum în mod greșit a reținut Tribunalul Argeș. Astfel: reclamanta A. este judecător la Tribunalul Alba; reclamantul B. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamantul C. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamantul D. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta F. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta E. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta G. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamanta H. este judecător la Judecătoria Alba Iulia; reclamantul I. este judecător la Tribunalul Alba și reclamanta J. este judecător la Judecătoria Alba Iulia.

Având în vedere limitele impuse în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială în favoarea Tribunalului Argeș, ca instanță competentă, de același grad, situată în circumscripția Curții de Apel Pitești și învecinată Curții de Apel Alba Iulia.

În ceea ce privește situația reclamanților care nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. și pârâții Instituția Prefectului Alba, Instituția Primarului Gârbova, Consiliul Local al Comunei Gârbova, Instituția Primarului Ohaba, Consiliul Local al Comunei Ohaba, Instituția Primarului Cricău, Consiliul Local al Comunei Cricău, Instituția Primarului Teiuș, Consiliul Local al Orașului Teiuș, Instituția Primarului Ceru Băcăinți, Consiliul Local al Comunei Ceru Băcăinți, Instituția Primarului Întregalde, Consiliul Local Întregalde în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.