AFFAIRE PETRULIAN IOANOVICI c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

16.09.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE PETRULIAN IOANOVICI c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA PENTRU PETRULIAN IOANOVICI c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 30307/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 septembrie 2008 DEFINITIVF 16/12/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Petrulian Ioan Ioanovici c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 26 august 2008, Rend la hotărâre aici, adoptat la această dată procedural A la originea cauzei se află o cerere (n 30307/02) îndreptată împotriva României și din care o resortisantă franceză, M Maria Madeleine Petrulian (soția Ioanovici) ( La 24 iunie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, aceasta a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Guvernul francez, căruia i-a fost comunicată o copie a cererii în temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură, nu a dorit să își prezinte punctul de vedere cu privire la cauză. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA Printr-o hotărâre pronunțată la 12 februarie 1996, Tribunalul de Primă Instanță din București a dat dreptul la acțiunea recurentei în cuiul unui apartament și al terenului Pe care tatăl său le-a cumpărat în afara orașului și care fuseseră naționalizate de autorități în 1950, acțiune pe care ea o direcționase împotriva societății da'u H., care administra clădirile primăriei din București. Tribunalul a hotărât că statul luase în posesie această clădire fără titlu valabil și a ordonat societății H. să dea înapoi apartamentului și terenului menționat anterior. În lipsa unui recurs, această hotărâre a devenit definitivă. Este necesar să se precizeze că numerotarea apartamentelor din clădirea în cauză a fost modificată între 1948 și 1996 ; în acțiunea sa, recurenta a identificat avultul reținut în conformitate cu numărul său care figurează în contractul de achiziționare de. După ce a fost transferat la administrația autorităților centrale (RAAPS) printr-un decret al guvernului nr. 39 din 30 ianuarie 1996 care a intrat în vigoare la 14 februarie 1996, la 26 noiembrie Pe baza informațiilor furnizate de autoritățile locale cu privire la schimbarea numerelor apartamentelor din apartamentele din apartamentele din București, reclamanta sesizează tribunalul județ din București cu privire la o execuție în vederea identificării apartamentului 2 la care se referea decizia definitivă din 12 februarie 1996. Prin hotărârea din 26 aprilie 2000, instanța a dat dreptul la acțiune și a detaliat dispozitivul în cauză, considerând că a acționat într-adevăr dintr-un apartament care purta în 1996 nr. 3 și descriindu-l. La o dată nespecificată în 2002, recurenta sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune îndreptată împotriva soților M., RAAPPS, societatea H. și primăria București în revendicarea apartamentului nr. 2 și în anulare a contractului de vânzare din 26 noiembrie 1996 referitor la acest apartament. Un raport de expertiză judiciară realizat în speță concluzionează că apartamentele a patru camere de la ui au aceeași suprafață, adică aproximativ 151 m, și că apartamentul achiziționat de soții M. a fost efectiv apartamentul nr 2 cumpărat de tatăl reclamantei în 1948. 10. Printr-o hotărâre din 29 iunie 2005, confirmată în ultimă instanță la 16 februarie 2006, instanța de apel din București a respins acțiunea recurentei ca fiind nefondată. Ea a acceptat concluziile de la .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 și a respins argumentul soților M. conform căruia acțiunea de la ui a fost îndreptată greșit împotriva lor, dar a considerat că contractul de vânzare din noiembrie 1996 era valabil având în vedere buna credință a soților M. la momentul vânzării și că, prin urmare, titlul lor de proprietate era preferat celui al recurentei. 11. Potrivit guvernului, care nu a fost contrazis de reclamantă, în 2001 aceasta din urmă depunese la primăria din București două cereri de restituire a apartamentelelor nr. 2 și 3 din l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Până în prezent, aceste cereri nu au fost examinate de către autorități. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 12. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumãescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDH 1999-VII, pp. 250-256, § 31-33), Strein și alte România 57001/00, CEDH 2005-VII, § 19 26), Paduraru România 63252/00, § 38, 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, § 15 Februarie 1996 a Tribunalului de Primă Instanță de la București, imposibilitatea care decurge din vânzarea acestor bunuri de către la adresa locatarilor săi. Aceasta se referă la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 16. Guvernul își reiterează argumentele prezentate anterior în cauze similare. Având în vedere faptele relevante, el susține că recurenta însăși are dificultăți în a identifica care dintre apartamentele de la ë cladire situat la nr. 21 de pe strada Roma revendică. 17. recurenta contestă caracterul real și efectiv al sistemului de compensare instituit prin lege 10/2001 modificată prin Legea 247/2005, spunând că nu a primit până în prezent nicio despăgubire, în timp ce aceasta beneficiază din 1996 de o hotărâre definitivă prin care îi recunoaște dreptul de proprietate asupra apartamentului și a terenului în cauză. 18. Curtea a afirmat deja în numeroase cauze că punerea în eșuare a dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor vândute prin intermediul teritoriului terților care îi ocupau în calitate de locatari, combinată cu absența unui drept de proprietate la valoarea bunului, este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantate prin art. 1 din Protocolul nr 1 (Străin citat anterior, § 39, 43 și 59) Porteanu c. România , n 4596/03, § 35, februarie 2006). 19. În speță, Curtea nu are motive să se îndoiască de abordarea sa în cauzele menționate anterior. În primul rând, aceasta constată că, printr-o hotărâre definitivă din 12 februarie 1996, Tribunalul de Primă Instanță din București a primit dreptul la acțiunea reclamantei în revendicarea apartamentului n 2 (fosta numerotare) și de pe terenul legat achiziționat de tatăl său în 1948 și naționalizat în mod ilegal de la . Prin hotărârea din 29 iunie 2005, instanța de apel a Bucureștiului a confirmat că apartamentul în cauză era cel vândut de autorități soților M. Vânzarea de bunuri de către reclamantă împiedică și astăzi aceasta să se bucure de dreptul său de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă. Curtea consideră că o astfel de situație echivalează cu o privare de proprietate de facto și observă că aceasta persistă de aproximativ 12 ani, în lipsa oricărei despăgubiri. 20. Curtea amintește că, la momentul faptelor, nu a avut în dreptul intern o cale de atac eficientă, care ar putea să îi ofere recurentei o despăgubire pentru această privare (Strain menționat anterior, §§ 23, 26 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi să primească, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost privați. 21. Prin urmare, există o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 23. În ceea ce privește prejudiciul material suferit, reclamanta solicită restituirea apartamentului n 2 (fosta numerotare) și terenul pe care este situat acest apartament. În lipsa unei astfel de restituiri, pe baza unei expertize tehnice imobiliare, recurenta solicită 151 780 EUR (EUR) reprezentând valoarea bunului în cauză și 84 000 EUR reprezentând valoarea chiriilor nepermise de la naționalizarea ilegală a acestui bun. În plus, aceasta solicită 100 În ceea ce privește cererea privind prejudiciul material, guvernul furnizează o opinie de specialitate cu privire la raportul de evaluare prezentat de reclamantă, considerând că valoarea bunului în cauză este de 113 EUR. 521 EUR. El consideră că cererea de despăgubire pentru chiriile nepermise are un caracter speculativ. Guvernul susține că o eventuală constatare a încălcării ar constitui în sine o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral menționat și consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea reamintește că aceasta a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza vânzării de către l 21 rue Roma, ar plasa reclamanta, pe cât posibil, într-o situație echivalentă celei în care s-ar afla dacă cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost ignorate. 27. În lipsa unei astfel de restituiri în termen de trei zile de la data la care partea pârâtă nu ar fi făcut acest lucru. luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă, Curtea decide că guvernul va trebui să plătească o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunului, pentru daune materiale. Având în vedere elementele furnizate de părți, precum și informațiile de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală, Curtea consideră că este necesar să se accepte integral cererea recurentei cu privire la acest aspect și să i se aloce 151 780 EUR pentru daune materiale.În schimb, în ceea ce privește suma solicitată pentru chiriile nepermise, Curtea nu poate aloca o sumă în acest sens, ținând seama, pe de o parte, de faptul că a dispus restituirea bunului ca despăgubire în temeiul articolului 41 din Convenție și, pe de altă parte, din faptul că acordarea unei sume în acest sens ar avea, în speță, un caracter speculativ, posibilitatea și randamentul unei închirieri fiind în funcție de mai multe variabile. Cu toate acestea, ea va ține seama de privarea de proprietate suferită de reclamantă din 1996 cu ocazia reparării prejudiciului moral (a se vedea mutatis mutandis Radu c. România , n 13309/03, § 49, 20 iulie 2006 și Penescu c. România , n 13075/03, § 41, 5 octombrie 2006). 28. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la neplăceri și incertitudini pentru reclamantă, pentru care suma globală de 2 500 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurilor interne referitoare la apartamentul în cauză și în cadrul procedurii în fața Curții. După depunerea de către guvern a observațiilor sale ca răspuns în temeiul articolului 41, recurenta a furnizat chitanțe care atestă plata de către avocat în procedurile interne menționate anterior și a cheltuielilor de judecată în cadrul procedurii în fața Curții. 30. Guvernul nu se opune ca reclamantei să i se ramburseze o sumă corespunzătoare cheltuielilor și cheltuielilor de judecată legate de procedura internă și de cea în fața Curții, cu condiția ca acestea să fie dovedite, necesare și rezonabile, dar ia act de faptul că reclamanta nu a prezentat documente în sprijinul cererii sale. 31. Curtea reiterează că, atunci când constată o încălcare a Convenției, aceasta poate acorda rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurilor interne, dar numai atunci când au fost angajate pentru a preveni sau corecta încălcarea menționată anterior ( Forumul Maritime c. România, nr. 61610/00 și 38692/05, § 180, 4 octombrie 2007).În plus, aceasta face trimitere la dispozițiile articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul Curții privind acordarea unei satisfacții echitabile. În acest caz, ținând cont de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 300 EUR pentru toate cheltuielile și acordul pentru reclamantă. Interese moratoriu 32. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 2 (fosta numerotare) și terenul din București, la n rue Roma, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu articolul Õ 2 din convenție că, în lipsa unei astfel de restituiri, nota pârâtă trebuie să plătească recurentei, în același termen de trei luni, 151 780 EUR (o sută cincizeci și o mie șapte sute optzeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale pe care, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termenul menționat anterior, 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) pentru daune morale 300 EUR (trei sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit că sumele în cauză vor fi convertite în moneda landului în cauză la rata aplicabilă la data decontării, începând de la data expirării termenului respectiv și până la data la care se va efectua transferul, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 16 septembrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte