ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3231/2017

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.06.2011, sub nr. x/2/2011, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a solicitat revocarea Deciziei nr. 178 din 03 mai 2011, desființarea Raportului de inspecție fiscală nr. x din 19 ianuarie 2011 și a Deciziei de impunere nr. 1500184 din 19 ianuarie 2011, emise de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 4 București, dispunerea măsurii încheierii, pe viitor, cu respectarea legalității, a altor acte administrative, cenzurând astfel răspunsul primit din partea pârâtei Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu acordarea de despăgubiri în compensare pentru toate daunele pricinuite, materiale și morale, în condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 773 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 773 din 7 februarie 2012, a formulat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 482 pct. 6, 8 și 9, art. 492 din C. proc. civ., republicat, prevederile similare din C. proc. civ. fiind art. 304 pct. 7 și 9.

Hotărârea instanței de recurs

Prin Decizia nr. 3304 din 23.11.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 666 din 1 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată de A.

Revizuenta A. a formulat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 3304 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție a României, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2011* pentru motivul prevăzut de art. 322 alin. (2) C. proc. civ. 1865 - instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

În susținerea cererii de revizuire, se arată că instanța nu a indicat motivele pentru care a respins nulitățile absolute ale actelor procedurale fiscale invocate de recurenta-reclamantă atât în fond după casare cât și în recurs după casarea din primul ciclu procesual.

Se mai susține, că în Decizia de recurs instanța nu a motivat respingerea aplicării dispozițiilor art. 1601 C. fisc. față de persoana impozabilă a revizuentei.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora: revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri data de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri: dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Din cuprinsul cererii de revizuire reiese, în esență, că susținerile revizuentei reprezintă de fapt critici referitoare la modul în care instanța de judecată a interpretat materialul probator administrat în cauză, precum și la modul în care s-a făcut interpretarea și aplicarea normelor juridice incidente în speță.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut și este consecința nerespectării principiului disponibilității, potrivit căruia cel care stabilește limitele judecății este reclamantul, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată. Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății.

Or, în speța dedusă judecății, instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor formulate de către revizuentă, care prin prezenta cerere nu face altceva decât să reia argumentele pe care le-a susținut atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de rejudecare.

Astfel, din analiza cererii de revizuire rezultă faptul că revizuenta critică hotărârea instanței în ceea ce privește modul în care aceasta a pus în aplicare Decizia de casare nr. 4168 din 4 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanțele învestite cu soluționarea cauzei au reținut faptul că motivele de fapt și de drept dezvoltate în cererea de chemare în judecată în legătură cu pretinsa lipsă a calității părții reclamante de persoană impozabilă, respectiv privind contestarea caracterului continuu al activităților desfășurate de către aceasta spre a intra în sfera de aplicare a TVA, sunt neîntemeiate câtă vreme concluzia Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia de casare este foarte clară:

"actele fiscale sunt legale din punct de vedere al stabilirii calității de persoană impozabilă și al desfășurării de activități cu caracter de continuitate".

Pe de altă parte, se mai susține că instanța de recurs nu a analizat motivele de nulitate absolută a actelor procedurale fiscale.

Faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat în legătură cu motivele de nulitate absolută invocate de revizuentă în legătură cu actele atacate, nu echivalează cu ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Aceste motive de nulitate au fost apreciate, în mod corect, ca fiind cereri noi care exced cadrului procesual fixat în primul ciclu procesual.

Așadar instanța de recurs, nu din eroare nu a cercetat motivele de nulitate la care se referă revizuenta, ci pentru faptul că aceste motive de anulare a actelor contestate nu au fost invocate prin cererea introductivă de instanță și nici prin contestația administrativă.

Astfel, aspectele invocate prin cererea de revizuire au fost analizate și dezlegate de instanța de recurs pe baza înscrisurilor existente la dosar.

În concluzie, revizuirea este nefondată, instanța învestită cu rejudecarea cauzei a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor din decizia de casare, pronunțând o soluție în concordanță cu prevederile legale incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3304 din 23 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.