CtEDO 16.09.2008 Auto

PENEV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
16.09.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PENEV c. BULGARIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 67743/01 prezentată de Dimitar Vladimirov PENEV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 martie 2000, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, așa cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul, dl Dimitar Vladimirov Penev, este un resortisant bulgar, născut în 1946 și rezident în Roussé. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Kostov, avocat în Roussé. Guvernul bulgar ( Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ca urmare a adoptării legilor de restituire în anii 90, 22 Aprilie 1998 reclamantul și membrii de familie ai acestuia l-au numit pe guvernatorul regiunii Roussé pentru a solicita radierea registrelor proprietăților de pe teritoriul unui teren care îi aparținea tatălui reclamantului înainte de a fi expropriat în 1975. La 30 aprilie 1998, guvernatorul regiunii i-a transmis cererea primarului din Roussé. Prin scrisoarea din 29 mai 1998, primarul i-a indicat reclamantului că nu putea să-și satisfacă cererea, întrucât terenul n a mai fost înscris în registrul proprietăților publice de atunci a fost vândut unor particulari în 1997. La 23 iunie 1998, reclamantul și ceilalți moștenitori au sesizat Tribunalul Regional din Rouussé cu privire la un recurs împotriva refuzului primarului. Prin decizia din 2 aprilie 1999, Tribunalul a declarat recursul inadmisibil. El a considerat că scrisoarea primarului din 29 mai 1998 se referea la o cerere de eliminare din registrul proprietăților publice și că acest tip de decizie nu era supusă controlului judiciar. În ceea ce privește cererea de restituire conținută implicit în cererea moștenitorilor, el a constatat că primarul, căruia i-a fost transmisă cererea la 30 aprilie 1998, nu a fost pronunțat în termenul legal de 30 de zile, până la 1 În iunie 1998. Prin urmare, la acea dată, tăcerea sa a fost o decizie implicită de respingere. Cei interesați care nu au sesizat instanța în termenul legal de 14 zile, acțiunea lor a fost întârziată. În urma recursului moștenitorilor, decizia de revocare a fost confirmată de Curtea Administrativă Supremă la 30 septembrie 1999. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul susține că respingerea acțiunii sale pentru întârziere a fost ilegală și a adus atingere dreptului său de a avea acces la o instanță. În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1, acesta se plânge de faptul că a obținut restituirea terenului în cauză. Curtea constată că, la 6 aprilie 2006, a decis să prezinte cererea guvernului pârât. La 19 septembrie 2006, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 3 octombrie 2006, care a fost invitată să-și transmită observațiile ca răspuns până la 28 noiembrie 2006. Printr-o nouă scrisoare din 20 noiembrie 2006, aceasta a primit traducerea observațiilor guvernului. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 23 ianuarie 2008, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost Curtea a indicat că, în termenii aceluiași articol, ea putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca în speță, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenionează să-și mențină cererea. Până în prezent această scrisoare a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai susținute de aceasta. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Preziden Prezidențială

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă