ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2018

Asupra contestațiilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 02 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca inadmisibile, contestațiile la executare formulate de contestatorii A. și SC B. SA, privind sentința penală nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2013, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la 16.02.2018, respectiv 27.02.2018, a fost înregistrată, sub nr. x/45/2018, respective nr. x/45/2018, contestația la executare formulată de condamnatul A., respectiv SC B. SA în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 600 alin. (1) C. proc. pen., împotriva sentinței penale nr. 120/2015 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocându-se faptul că în cuprinsul sentinței penale există nelămuriri.

În motive, s-a arătat că prezenta contestație a intervenit în condițiile în care prin cererea de constituire de parte civilă formulată în faza de urmărire penală de către SC C. SA, prin lichidator judiciar D. Constanța, aceasta a înțeles să solicite o suma ce reprezenta totalul creanțelor din tabelul definitiv rectificat la 10.09.2012, constituit din totalitatea creditorilor înscriși, respectiv celelalte părți civile din cauză. În atare condiții, admițând atât cererile de constituire de parte civilă formulată de lichidatorul judiciar și cele separate făcute de fiecare creditor în parte, instanța de judecată a dublat sumele datorate.

Pe de alta parte, instanța de fond a admis constituirea de parte civilă cu o suma ce cuprinde și valoarea creditului acordat de E., deși, în cursul judecății a luat act că E. a cesionat creanța către SC F. SRL față de care a obligat inculpații în solidar.

Totodată, prin cererea de constituire de parte civilă formulată de lichidator a fost cuprinsă și suma cu care s-a înscris FNGCIMM, deși se constituise separat parte civilă în prezenta cauză, iar prin sentința pronunțată inculpații au fost obligați în solidar să achite același prejudiciu de două ori, sens în care s-a depus copie după Buletinul Procedurilor de "Insolvență din 11.09.2012 în care s-a publicat tabelul definitiv al creanțelor SC C. SA - rectificat.

Totodată, în suma la care au fost obligați în solidar către parte civilă C. SA, prin lichidator, sunt cuprinse si sumele pe care instanța le-a constatat ca fiind achitate integral și, în atare condiții, lichidatorul nu mai poate opera în numele și pentru aceste persoane juridice înscrise inițial în tabel.

De asemenea, contestatorul A. a mai arătat că bunurile mobile ale SC Ara SA, indisponibilizate prin ordonanța nr. 154D/P/2011 din 19.04.2013 dispusă în dosarul DIICOT - ST Bacău, au fost recuperate în cursul judecării dosarului de insolvență al societății respective de către lichidatorul judiciar și vândute, fără acordul al procurorului, la un preț mult subevaluat, către un prieten al acestuia, ulterior revândute la prețurile reale către cumpărători diferiți; din prețul obținut din vânzare s-a procedat la distribuirea unei părți către creditorul E., lichidatorul încasând totodată onorariul aferent acestor vânzări. Se susține că la acest moment bunurile a căror confiscare s-a dispus de instanță trebuie restituite de către cel care le-a înstrăinat fără drept, cu atât mai mult cu cât acestea constituiau garanția creditelor luate pentru achiziționarea lor.

Contestatoarea SC B. SA a mai arătat că dispoziția de obligare a inculpaților la plata sumei de 1.657 lei către Administrația Fondului pentru Mediu este nelegală în condițiile în care, încă din 20.10.2014, societatea a achitat sumă către partea civilă, document de plata aflat la dosarul cauzei, pe care instanța nu l-a avut în vedere și, astfel, dând posibilitatea de a se proceda la o dublă executare.

Totodată, prin sentința rămasă definitivă s-a dispus, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., anularea unor înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală nr. 1154D/P/2011 al DIICOT - ST Bacău. Urmare a anulării definitive a facturilor fiscale emise de societate către diferite societăți comerciale, precum și a raportărilor financiar contabile depuse la organele fiscale în perioada 2009 - 2011, s-a precizat că s-a modificat valoarea impozitului pe profit și a TVA-ului achitat de societate, ca urmare a vânzărilor de bunuri efectuate în această perioadă. Ca atare, trebuie reanalizate plățile făcute de societate în această perioadă ca urmare a impozitelor și taxelor datorate la bugetul de stat și, în urma unei expertize financiar contabile, să se stabilească ce sume s-au achitat de către societate, ce sume urmează a fi stabilite ca datorate ca urmare a anulării facturilor de achiziții, fiind evident că urmează a fi efectuată o compensare legală între aceste două sume.

Pe de altă parte, prin sentința pronunțată s-a comis o eroare materială cu privire la suma totală trecută în dispozitivul sentinței, respectiv 2.770,178,27 lei. S-a solicitat a se avea în vedere faptul că suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă în prezenta cauză este de doar 422.414,13 lei, așa cum rezultă din sesizarea penală depusă la DIICOT - ST Bacău, reprezentând deducerea în mod nejustificat a TVA, sumă achitată de către G. în cursul urmăririi penale, așa cum, de altfel, se reține și în dispozitivul sentinței Curții de Apel Iași.

Totodată, instanța de fond nu a specificat în mod clar care sunt sumele datorate către DGFP Bacău și care sunt sumele datorate către DGFP Ilfov, stabilind o suma globală neindividualizată pe fiecare parte civilă.

Pe de altă parte, aceste două structuri ale ANAF s-au constituit parte civilă cu privire la aceeași operațiune comercială și astfel, pentru o singură operațiune comercială, s-au constituit parte civilă două entități, inculpații fiind executați pentru o sumă dublată.

La data de 26.03.2018, condamnata SC B. SA a formulat contestație la executare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 175/45/2018, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. împotriva sentinței penale nr. 120/2015 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținându-se că prin ordonanța nr. 154/D/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata SC B. SA pentru săvârșirea infracțiunilor de "delapidare", "bancrută frauduloasă" și "spălarea de bani", prin ordonanța din data de 22.04.2013 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii asupra imobilului aparținând SC B. SA, în vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat și recuperării activelor sustrase pe nedrept din patrimonial SC ARA SA, în temeiul art. 163 - 167 C. proc. pen.(1968) și art. 33 din Legea nr. 656/2002.

Prin sentința penală nr. 120/2015, Curtea de Apel Iași a dispus în latură penală condamnarea inculpatei pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată - inclusiv spălarea banilor, dispunând în latură civilă confiscarea bunului imobil sechestrat, iar, prin decizia penală nr. 411/A din 28.11.2017 s-a dispus în lătură penală, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor și, în latură civilă, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate - inclusiv confiscarea bunurilor, astfel încât măsura confiscării se mai menține sau bunurile sechestrate vor fi valorificate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă și delapidare. S-a solicitat, totodată, a se observa, faptul că prin încheierea O. C. pen.I. Bacău 12167, imobilul în discuție a fost intabulat în favoarea Statului Român.

La termenul de judecată din data de 18.04.2018, Curtea, față de identitate de obiect, a dispus reunirea dosarelor nr. x/2018 și nr. y/2018 la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Iași.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat că susținerile contestatorilor vizând modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei tind spre o reapreciere a soluției dispuse de instanța de fond, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 411/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapt inadmisibil în acest cadru procesual.

S-a mai reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. pen., precum și că aspectele învederate de contestatorii A. și SC B. SA, nu se încadrează, de altfel, în niciunul dintre cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen. câtă vreme se invocă, în fapt, o pretinsă eroare de judecată, nicidecum o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau împiedicare la executare.

Prima instanță a mai arătat că eroarea de judecată invocată prin prezentele contestații nu poate fi supusă dezbaterii în acest cadru procesul al contestatiei la executare decât cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat contestație contestatorii A. și SC B. SA.

Contestatoarea Sc B. SA nu și-a motivat calea de atac promovată, iar contestatorul A. a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și lămurirea dispozitivului hotărârii instanței de fond (invocând cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), cu motivarea că s-au ivit nelămuriri în ceea ce privește executarea laturii civile în condițiile în care s-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de SC Excavatoare, prin lichidator, în baza tabelului creditorilor ce viza inclusiv ANAF, E., Fondul de garantare și alte societăți comerciale, ale căror cereri de constituire de parte civilă fuseseră admise prin aceeași hotărâre, iar în suma datorată a fost cuprinsă și cea către E., deși, în cursul urmării penale, respectiva creanță fusese cesionată către o altă societate. Pe de altă parte a mai arătat că, deși, în cursul cercetării judecătorești, s-au achitat către unele părți civile anumite sume de bani, în mod greșit, s-a dispus obligarea în solidar la plata întregului prejudiciu, că, prima instanță a stabilit, în mod global, o sumă, fără a o individualiza, precum și că s-a dispus confiscarea bunurilor mobile, deși a fost achitat pentru infracțiunea de spălare de bani.

Examinând contestația formulată de contestatorii A. și Sc B. SA, în raport de criticile aduse și actele dosarului, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta, care, însă nu privesc aspecte de fond și nu pun în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești.

Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Examinând cazurile în care se poate formula contestația la executare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că motivele invocate de contestatorii A. și SC B. SA nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Susținerile contestatorului A. în sensul că s-au ivit nelămuriri în ceea ce privește executarea laturii civile în condițiile în care s-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de SC Excavatoare, prin lichidator, în baza tabelului creditorilor ce viza inclusiv ANAF, E., Fondul de garantare și alte societăți comerciale, ale căror cereri de constituire de parte civilă fuseseră admise prin aceeași hotărâre, că în suma datorată a fost cuprinsă și cea către E., deși, în cursul urmării penale, respectiva creanță fusese cesionată către o altă societate, că deși s-au achitat către unele părți civile anumite sume de bani, în mod greșit, s-a dispus obligarea în solidar la plata întregului prejudiciu, că, prima instanță a stabilit, în mod global, o sumă, fără a o individualiza, precum și că s-a dispus confiscarea bunurilor mobile, deși a fost achitat pentru infracțiunea de spălare de bani, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile și a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asiguratorii, care a intrat în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte motivele invocate exced limitelor unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, trebuie menționat că soluționarea acțiunii civile, respectiv măsurile asiguratorii, reprezintă chestiuni specifice procedurii de judecată pe fond, ele fiind lămurite anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar cazul de contestație la executare invocat nu permite reanalizarea, pe fond, a motivelor ce au dus la instituirea măsurii.

În ceea ce privește motivul referitor la modalitatea de soluționare a acțiunii civile, Înalta Curte arată că reaprecierea probatoriile ar aduce atingere autorității de lucru judecat, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

În concluzie, analizând motivele invocate de către contestatori, atât în fața primei instanțe, reiterate și în prezenta cale de atac, dar și sentința penală nr. 120 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, definitivă prin decizia penală nr. 411/A din 28 noiembrie 2017a Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în condițiile în care, pe calea contestației la executare nu sunt supuse analizei juridice aspecte care țin de fondul cauzei, așa cum sunt motivele invocate de către condamnați.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. și SC B. SA împotriva sentinței penale nr. 17 din 02 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A., în sumă de 130 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. și SC B. SA împotriva sentinței penale nr. 17 din 02 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A., în sumă de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 septembrie 2018.