ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3112/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II a civilă, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat instanței obligarea pârâtului A. la plata sumei de 284.388,61 RON, reprezentând prețul exploatării, fără a deține titlu valabil, în perioada 27.02.2008-30.11.2016, a suprafeței de teren de 105,22 ha. agricol, din care 65,08 ha. livadă și 40,14 ha. vie, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective, obligarea pârâtului la evacuarea suprafețelor de teren pe care le exploatează abuziv.

Prin încheierea civilă nr. 1004/20 decembrie 2016, secția a II a civilă a Tribunalului Constanța a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civilă.

Prin sentința civilă nr. 1422/23.06.2017 a Tribunalului Constanța, secția I civilă a fost respinsă excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect evacuarea; a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 27.02.2008 - 16.12.2011, fiind respinsă ca prescrisă cererea de chemare în judecată, pentru aceste pretenții; a fost admisă în parte acțiunea, pârâtul fiind obligat la plata contravalorii lipsei de folosință a suprafeței de 105.22 ha de teren pentru perioada 16.12.2011-30.11.2016, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, la data plății effective; a fost respinsă ca nefondată cererea de evacuare a pârâtului de pe terenul în suprafață de 105,22 ha. teren agricol.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Agenția Domeniilor Statului.

Prin decizia nr. 193/C/27.11.2017 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul declarant de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că, a admis excepția autorității de lucru judecat cât privește pretențiile formulate pentru perioada 27 februarie 2008 - 31 decembrie 2012; a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 105,22 ha, aferentă perioadei 01.01.2013 - 30.11.2016, actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, la data plății effective; a menținut dispozițiile privitoare la excepția inadmisibilității cererii vizând evacuarea și respingerea ca nefondată a acestui capăt de cerere; a obligat apelanta la plata, către intimatul pârât, a sumei 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenția Domeniilor Statului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 6 martie 2018.

La data de 26 iunie 2018 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil în raport de criteriul valoric.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 35-36 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În termen legal s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de recurenta Agenția Domeniilor Statului, prin care se susține că Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 este aplicabilă în speță, întrucât își produce efectele de la data pronunțării sale, iar în ce privește art. 27 C. proc. civ. opinează că acesta se referă la căile de atac care nu vin în contradicție cu legea.

Relativ la Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta susține că aceasta nu poate anihila efectele Deciziei Curții Constituționale și, până la publicarea în Monitorul Oficial nu se cunosc argumentel care au stat la baza acestei decizii.

În raport de aceste susțineri, recurenta apreciază că recursul declarat în cauză este admisibil.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 20 septembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reținute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie o acțiune evaluabilă în bani, al cărei obiect este în cuantum de 284.388,61 RON.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Din interpretarea dispozițiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

În ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, se constată că aceasta își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Așa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 19 decembrie 2016, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În acest sens, prin Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)"

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanțe.

În consecință, în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Așa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecății decizia instanței de apel atacată cu recurs a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, a cărei valoare se află situată sub pragul de 1.000.000 RON, în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr. 193/C din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr. 193/C din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.