ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2482/2018

Analizând recursurile în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 158A din data de 16 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu miori și de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 146 din data de 9 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 8 mai 2018 și repartizat spre soluționare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., au fost întocmite rapoartele asupra admisibilității în principiu a recursului, analizate în complet de filtru la data de 16 mai 2018, respectiv 31 mai 2018, dispunându-se comunicarea acestora către părțile din cauză.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost comunicat la data de 24 mai 2018, iar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de reclamantul A. a fost comunicat la data de 7 iunie 2018.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din data de 16 mai 2018, a fost stabilit termen de judecată în vederea soluționării recursului la data de 14 iunie 2018, în complet de filtru, fără citarea părților.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, rezultă că decizia nr. 158A din data de 16 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu miori și de familie este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

În ceea ce privește menționarea de către instanța de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părți, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. și respectiv, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A., respectiv de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 158A din data de 16 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.06.2018.