ÎCCJ, Decizia nr. 83/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 93 din data de 28 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 284/P/2018 din data de 5 octombrie 2018, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției.

Împotriva încheierii penale nr. 93 din data de 28 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de recurs în casație.

Prin încheierea penală nr. 211/RC din data de 4 iunie 2019, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 93 din data de 28 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii penale nr. 211/RC din data de 4 iunie 2019, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a declarat cale de atac.

Prin încheierea penală nr. 28 din data de 31 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 211/RC din data de 4 iunie 2019, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii penale nr. 28 din data de 31 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, A. a formulat din nou cale de atac intitulată "revizuire".

Prin încheierea penală nr. 34/C din data de 4 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 28 din data de 31 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019,

Împotriva încheierii penale nr. 34/C din data de 4 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 131 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 34/C din data de 4 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a reținut că în C. proc. pen. nu se reglementează un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție împotriva încheierilor prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, acestea fiind definitive.

De asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Prin urmare, instanța supremă a constatat că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 34/C din 04 decembrie 2019, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva încheierii penale nr. 28 din data de 31 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care, de asemenea, a fost respinsă contestația formulată împotriva încheierii prin care s-a respins o cerere de recurs în casație în procedura de filtru.

În acest context, s-a apreciat că formularea unei căi de atac care nu mai este reglementată de legislația actuală, împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Împotriva deciziei penale nr. 131 din data de 7 septembrie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 martie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 131 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluționat anterior recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 34/C din data de 4 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, în cauză, petentul A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislația procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 131 din 7 septembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 131 din 7 septembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2021.